Toast

Ridic acest fir al apei,
În sănătatea voastră.
Ridic acest solz de peşte
Şi-i beau lacrima.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toast

Ridic acest pahar pentru iubire
Şi-l beau, dintr-o suflare, pân-la fund;
Sunt încărcat de-atâta strălucire,
Că văd prin mine ca-ntr-un râu profund.

Văd mâlul de demult cum se depune
Şi apa limpezindu-se treptat
După ce trece, cu vâltori nebune,
De şapte pietre-n care am sângerat.

A fost o colosală frământare
Până-am putut, prin porţile de fier,
Să ies la câmpul mângâiat de soare
Şi presărat cu petece de cer.

De-aceea-n noaptea caldă şi-nstelată
Ridic paharul meu ca să-l ciocnesc
Cu-această lume nouă, minunată,
În care-nvăţ din nou ca să iubesc...

Scăpat de rana mea dintodeauna,
Abia acum când matca de nisip
Mi-o desenează argintie luna
Îmi pot privi adevăratul chip.

Abia acum, cuprins de strălucire,
Pot la mâjirea zilei să închin
Pentru prieteni şi pentru iubire
Acest pahar de frumuseţe plin!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridic acest pahar aici, la acest dejun unde se află foarte mulţi diplomaţi, pentru a ura succes diplomaţiei în efortul de a lua locul armelor. Câteodată diplomaţii vorbesc mult, dar e mai bine să ascultăm glasul lor decât pe cel al armelor.

Nicolae Ceauşescu în Vizita în Franţa, 15 -19 iunie, 1970, Dineul de Protocol dat în cinstea lui Nicolae Ceauşescu de către Georges Pompidou, Preşedintele Franţei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp blestemat

Ridic braţul
cu o mişcare lentă
şi privesc la ceas.
Cobor braţul
şi peste puţin timp
îl ridic din nou, fără să obosesc,
cu o mişcare lentă
şi privesc timpul cum se scurge,
orele, minutele, secundele,
iar tic-tacul acestui timp
îmi răsună în urechi întâi încet
şi în timp ce secundarul
îşi strigă timpul
totul se transformă într-un tunet
asurzitor.
Cobor braţul neobosit
şi cu un gest de acum mecanic îl ridic
din nou
şi timpul se scurge inoxerabil.
Şi în toată această forfotă
şi în tot acest proces de gândire
îmi dau seama că nu am avut niciodată
un ceas de mână.

poezie de Gaetano Longo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăiesc pe acest pământ ca să mă ridic la aşteptările tale şi nici tu nu trăieşti ca să le împlineşti pe ale mele.

citat din Bruce Lee
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur mă lovesc şi mă ridic
Când întâlnesc acelaşi zid
Şi nu am timp să vă mai zic
Căci din nou tre' să mă ridic

catren de Florea Nicolae (3 august 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iarăşi mă ridic

De mine poţi să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Şi-n tină poţi să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.

Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îţi simţi sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde şi pompe de petrol.

Ca soarele şi luna de pe cer,
Cum fluxul creşte câte-un pic,
Ca o speranţă care pleacă-n zbor,
Eu iarăşi mă ridic.

Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat şi ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Şi că tristeţea m-a ajuns?

Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.

Poţi să mă-mpuşti de vrei cu vorba ta,
Poţi să mă tai cu ochiu-ţi clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să ştii,
Ca aerul urc iar.

Te tulbură lascivitatea mea?
Şi crezi cumva că-i nefiresc
Să dănţuiesc de parcă la şold am
Mici diamante ce lucesc?

Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat şi larg,
Cobor, mă-nalţ, am valuri ce se sparg.

Lăsând în urmă nopţi de frici şi chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoşii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul şi nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.

poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridic acest nor în memoria
Florilor căptuşite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă

catren de Camelia Opriţa din poemul Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată, Capitol: ( Cuvântul deschide gândul omului - (noiembrie 2007)
Adăugat de Lucian Avramescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Sunt vinovat de acest cer
Cu văi adânci şi negre hăuri:
Cu ochii mei eu i-am dat găuri,
Iertare tuturor vă cer.

E-n prabuşire-acum şi-n van e
Efortul de a-l opri în loc.
Sub ochii stelelor, burlane
Pui pentru lacrima de foc.

Se scurge cerul în pământ,
Pamântu-ntreg devine-o boltă,
Priviţi din alte ceruri sunt
Azi ochii nostri, ce revoltă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Propriul meu nume este o temniţă
în care plânge cel pe care l-am închis.
Şi totuşi fără încetare mă strădui să ridic zidul în jurul meu.

Şi în vreme ce zi de zi acest zid creşte spre cer,
în adâncurile beznei eu nu-mi mai întrezăresc
adevărata mea fiinţă.
Mă mândresc cu acest zid înalt
şi de teama celei mai mici spărturi, eu o astup în grabă cu ţărână şi nisip.
Dar având mereu grijă de numele meu,
eu mă depărtez neîncetat de adevărata mea fiinţă.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romică (uşor ironic): Ba da, mămucă! Am absolvit clasa de cântăreţi din solz de peşte...
Baciul (grav, povăţuitor): Niciodată să nu râzi de tradiţia neamului tău. Muzica la solz de peşte este cea mai accesibilă. Dacă vrei să cânţi, îţi iei undiţa şi te duci. E balta plină de instrumente...
Safta (cu patos): Pentru ca nemţii să poată meşteri clavecine şi piane, noi îi ţineam pe turci, cu sabia, la Dunăre. Iar în Dunăre înotau mii de peşti...
Baciul (serios): Aceasta e tradiţia. Ai văzut tu piane înotând prin Dunăre?

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, mă ridic

Mă poţi denigra până la începuturile istoriei
Cu acidul minciunilor tale brăzdând un cer pitic,
Mă poţi acoperi cu cel mai abject noroi –
Eu, totuşi, precum colbul, voi continua să mă ridic

Te deranjează impertinenţa mea?
De ce umbli învăluit în întunecime?
Pentru că mă mişc ca şi cum mii de izvoare
Îmi pompează lubrefianţi în vine?

Asemeni miilor de luni şi de sori,
Cu precizia mareelor sosind după neîntrerupt tipic,
Asemeni nădejdilor îmbobocind mereu,
Voi continua să mă ridic.

Doreşti să mă vezi căzută-n genunchi,
Cu capul plecat şi cu ochii în jos?
Cu umerii căzuţi ca nişte lacrimi,
Supusă de suspinul unui suflet frumos?

Te simţi copleşit de mândria mea?
Nu o mai lua atât de personal,
Pentru că eu râd ca şi cum aş fi proprietara
A mii de mine de-aur în curtea-mi, de sub deal.

Vorbele tale mă pot împuşca,
Ochii tăi mă pot spinteca zilnic,
Ura ta mă poate ucide,
Dar, totuşi, ca aerul, voi continua să mă ridic.

Te întristeaza feminitatea mea?
Este pentru tine-o surpriză dintre cele mai rele
Că dansez ca şi cum aş avea diamante
La încheietura coapselor mele?

Din cele mai ruşinoase cocioabe ale istoriei
Eu mă ridic
Mai sus de un trecut cu rădăcini în durere
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat, larg şi plin de talazuri,
În vârtej şi-în tremur, suport flux şi reflux.
Traversând nopţi de groază şi de spaime
Eu mă ridic
Într-o dimineaţă proaspătă şi clară
Eu mă ridic
Aducând toate darurile primite de la strămoşii mei,
Sunt visul şi speranţa celui robit, cu paşii grei.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimismul lui Emil Boc

Treisprezece-i ziua cu noroc
Şi,-n fiecare treisprezece, pic.
Pic, dar mă ridic pe loc.
De nu pic... de unde mă ridic?

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Anul nou

Dragi confraţi, cu o tărie,
La Mulţi ani, la toţi vă zic.
Deşi n-am purtat pălărie
În faţa voastră... mi-o ridic.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată independenţa mea, uneori am senzaţia că nu pot să ridic o pietricică dacă Destinul nu mi-a hărăzit să ridic acea pietricică. Bineînţeles, Destinul lucrând nu cu pietricele, ci cu bolovani. De multe ori, sisifici.

Teodor Burnar (septembrie 2010)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorescu, Marin

Marin Sorescu: Un Don Quijote, oltean până-n măduva vântului.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mică baladă

Lui Marin Sorescu

Pe mine
Mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole,
am cutezat
să ridic o construcţie
care va dăinui veşnic.
Am început lucrul
şi le-am chemat la mine
pe toate:
pe Maria, pe Ana,
Pe Alexandra şi Ioana...
Care va ajunge întâi,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
- Tu m-ai strigat,
Fiule?

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde solz de peşte, apa-n vale nu cotleşte, omul prost nu-mbătrâneşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit să probezi acest experiment: să intri în cămăruţa ta, să închizi uşa după tine şi să spui aceste cuvinte simple: "Îţi mulţumesc, Doamne, că Tu eşti chiar aici. Te cred pe Cuvânt, căci aşa ai făgăduit. Acum, te rog, intră în inima mea şi fii de acum Stăpânul meu şi nu mă lăsa să mă ridic fără să-mi vorbeşti..."

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest corp, acest corp

Pe care nu-l mai cunosc, ori de câte ori îl atingi se preschimbă-ntr-un râu
Învolburat, plin de vârtejuri, doar vocea-i înăbuşită strigă după ajutor
Acest corp, acest corp, cu mâini, ochi şi picioare ca nişte pâraie se varsă tot în tine
Multe bucăţi din carnea mea vor sta în trupul tău ca pietrele pe fundul apei
Niciodată nu se vor mai ridica indiferent câte corăbii ar eşua
Ele vor sta mult şi bine ca o barieră de corali, graniţă în calea altor femei
Alte părţi mai uşoare, vise, iluzii, vaporii de ceaţă vor fi luate de vânt
Se vor depune pe gene până vei orbi şi nu vei mai şti care-i adevărul:
-Aburii ridicaţi din pieptul tău sunt ai mei sau ai tăi?
...................................................................
Acest corp, acest corp, care şerpuieşte-n tine în aval şi-n amonte
Trece ca un râu, desculţ, prin măduva spinării, liniştit şi tandru
Şlefuieşte fericirea şi moartea, roade tot ce-i iese în cale
Erodează maluri provocând convulsii, răni, până ia forma ta
Pe degete mai ai încă sânge, ştiai deja din prima zi când ghicitoarea
Ţi-a spus privind în palma ta: mare ghinion se va abate asupra ta la mijlocul vieţii
Constelaţiile îţi vor mişca inima, sângele meu nu se spală cu nimic
Acest corp, acest corp, despre care nu vei şti nimic niciodată
S-a făcut pojghiţă peste oasele tale, într-un strat fin, uniform ca o altă viaţă

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!