Se scutură salcâmii

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean,
Să fi rămas în urmă oraşul dunărean
Şi nu simţiră nimeni că-ncetiniră pasul?

Doar umăr lângă umăr vom isprăvi impasul
De-a bate apa-n piuă şi-a tot spera în van,
Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean.

E miez de primăvară şi-n parc răsună glasul
A zeci de-naripate ce cântă cu alean,
E nuntă mare-n stradă, mireasă-n alb e-oraşul,
Să nu mai credem timpul că-i unicul duşman!

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul
În centrul vechi al urbei... rămâne suveran.

rondel de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Dor" de Emil Almăşan

Şi-aici, la mine, ninge... Desuet,
Ca-n iernile, ce ne-au cernit cu dor.
În paşi de dans, ca-n vechiul menuet
Se-amestecă zăpezile uşor.

Poveri de alb se-aştern pe caldarâm,
Se scutură salcâmii de-ntrebări,
Sub paşi o lacrimă de alb fărâm
Şi ning salcâmii, peste noi, mirări.

Şi spui că plâng salcâmii în Parâng,
Cu voaluri de mireasă-mpodobiţi?
La ţărm de mare, vis de mire, strâng
De sub salcâmi, de nuntă păgubiţi.

Prin gândul tău mai umblu şi acum,
Să-mi amintesc unde-am rămas cândva.
Prin ceaţă şi prin ploaie şi prin fum,
Adun flori de salcâm cu palma ta...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurură salcâmii

Te-aştept şi-acum, în fiecare seară,
deşi-nţeleg că nu mai poţi să-ajungi –
pe-aleia ta au înflorit salcâmii,
n-aş vrea, gândindu-te la ei, să plângi!

Dar cât de lungă-mi pare aşteptarea,
tăcerea grea se-aşterne între noi –
ce-a fost rămâne doar o amintire,
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-aşterne peste ea –
încerc să îl aduc cât mai aproape,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!

Încep să pierd a timpului măsură,
regretele din gânduri mă-ncolţesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aude trist şi sunetul viorii

Se scutură acum petala florii
La început senin de primăvară,
Se-aude trist şi sunetul viorii
Ce-odată ne cânta seară de seară.

Suferinţa mea nu se mai curmă,
Numai viaţa mea încet se stinge,
Şi voi lăsa de dor numai o urmă
A lacrimei ce sufletu'-mi atinge.

Nu au mai ieşit de sub zăpadă
Nici ghioceii albi şi minunaţi,
Singurătatea nu vor să îmi vadă,
Şi veşnic au rămas tot îngropaţi.

Şi iarna pare că nicicând nu trece
Şi eu rămân aici tot îngheţat,
În dorul greu, pustiu şi tot mai rece,
De-o simplă amintire agăţat.

Se scutură de dor toţi trandafirii,
Şi flori în glastra veche nu mai sunt,
Inima îmi scutur de praful iubirii,
- Iubirea-i doar un simplu amănunt!

poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

vânt cu rafale de praf:
salcâmii se scutură -
dor de senin.

haiku de Anişoara Iordache
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Dincolo de deznădejde
înfloriseră salcâmii candelabre de alb
luminau paşii ce trecuseră de nicăieri,
păşeau cu privirea răsturnată
spre din aduceri aminte,
când candela aia lumina atâta viaţă
şi speranţa era un fluture albastru
şi azi, doar un azi
trebuie să pun pasul în faţa pasului
în drumul spre mai departe,
însă o culoare a rămas la tine
şi te rog să vezi cât de frumos plâng
alb
salcâmii....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au îmbătrânit salcâmii

Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele îşi scutură la orice vânt de-acum.
Aştern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.

Prin frunzele căzute păşesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân şi eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foşnetul de frunze pe tine te aud.

În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau să te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2007)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înnebunit salcâmii

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară

Şi l-au scos de dimineaţă
Alb şi încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Şi cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Şi cu lumea asta toată

Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele

S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e aşa de calmă,
Ţine luna lunguiaţă
Ca pe-o inimă în palmă

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Şi tu vrei să fiu cuminte?

cântec interpretat de Tudor Gheorghe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Încerc mereu să ţin cu timpul pasul
Deşi sunt conştient că este -n van
Am încercat să-l imblânzesc cu ceasul
Dar e-n zadar, căci timpul mi-e duşman.

Dacă te-aştept şi eşti aşa departe
Mă uit la ceas şi ora imi pare an
Şi clipele se scurg încet, deşarte
Sunt trist si timpul parcă mi-e duşman

Şi de eşti lângă mine, întinşi pe spate
Într-un frumos şi verde de grâu lan,
Clipele-s stol de păsări alungate
Si timpu-i vânător şi iaraşi mi-e duşman

Dar cred că în sfârşit va fi dreptate
Am să te-nving necruţător duşman
Prin amintiri şi prin eternitate
Căci timpule eşti numai pământean.

poezie de Daniel Uritu (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul...

A luat în spate raniţa şi steagul
Şi un pumn de vise şi-altul de speranţe
Şi-a plecat în lume să-şi urmeze paşii,
Conştient că frontu-i schimb murdar de gloanţe.

Curg în urmă ochii-n geană-i lăcrimează
După cei de-acasă, după-a lui ţărână,
Trist, se-mbărbătează, scutură de teamă,
Rămânându-i arma singura stăpână.

Greu, pământul saltă, geme sub şenile,
Duduie văzduhul, iadul prăvăleşte,
Doamne, câtă moarte, câte cruci ridică
Cerul pe morminte, prafu-n câmp jeleşte!

Simte-n valuri fumul de cenuşă-ncinsă,
Îşi astupă rana proaspăt sângerândă,
Îşi ridică fruntea, gându-i zboară-acasă,
Şterge patul armei de alt glonţ flămândă.

Scutură bocancii obosiţi de zgomot,
Raniţa-i ca plumbul, trupul de bărbat,
'nnoadă-n barbă plânsul, frigu-i intră-n oase...
Doamne, fie-ţi milă, sunt un biet soldat!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din noi

Te-aştept şi-acum, în fiecare seară,
deşi-nţeleg că nu mai poţi s-ajungi...
Pe-aleea noastră-au înflorit salcâmii,
nu vreau să te-ntristez şi nici să plângi!

Dar cât de lungă-mi pare aşteptarea –
tăcerea grea se-aşterne între noi...!
Ce-a fost rămâne doar o amintire –
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-aşterne peste ea,
încerc să-l trec prin rama din fereastră,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!

Încep să uit a timpului măsură,
regretele din umbră mă-ncolţesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

primiri urgenţe –
ceasul de la intrare
abia ticăie

haiku de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Şi-ţi cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru paşi, ci poate pentru sfinţi.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinţi.
Hai! Rupe-ţi lanţul! Calcă-n lut parâmii
Şi inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foşnesc în cer salcâmii
Şi când miroase luna a trifoi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură nisipul

Se scutură-n clepsidră, neliniştit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulţi,
În sclav al nemuririi se travesteşte timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărţi.

Cuprinşi de nostalgie înfăptuim bilanţul,
Înlănţuind succese, eşecuri şi regrete,
Desfăşurăm cu grijă, de pe mosoare, lanţul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.

Ceasornicul grăbeşte spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Şi-nsufleţim speranţe din clipe nenăscute.

Dorinţele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani şi lumea veseleşte,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvăleşte!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Amintirii

Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Oraşul e-o legendă de ninsoare;
Voi tineri, prindeţi clipa să nu zboare
Cât florile pe caldarâm nu cad.

Am fost şi eu ca voi, nutrind răsad
Să pot rodi în vremea călătoare,
Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Oraşul e-o legendă de ninsoare.

Ci astăzi, în amurg de desfătare,
Să mă cufund, cum flăcările-mi scad,
Ȋn amintire, ca-ntr-un dulce vad
Suava ei tortură mă doboare...

Au înflorit salcâmii la Bârlad.

poezie de G.G. Ursu
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul şi Pământul

Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist şi gol
Şi se-nvârte după pol...
Tot la fel ca şi Pământul.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iarnă pentru fiecare

Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe braţe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!

Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovăraţi de-a albului cernire,
Ca tu să vii şi să le dai de ştire,
Că paşii ni-i încrucişăm pe stradă.

Ne-aşteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciţi prin viaţă;
Tu eşti departe, aşteptări îngheaţă
Şi-i o ninsoare pentru fiecare.

La tine ninge ca-n poveşti cu zâne,
La mine viscoleşte prin poeme
Şi mi-e târziu şi ţie prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.

Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu floare de salcâmi şi de castani

Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriţi toţi irişii,
De ninsoarea asta par surprinşi.
Fluturii de întristare, stau ascunşi.

A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia şi socul
Şi ele şi-au găsit sorocul,
Albinele îşi caută norocul,
În plină lună a lui mai.

Ce primăvară şugubeaţă,
Când totu-i verde
Şi pornit la viaţă,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!

Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Şi de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nţelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii dar divin

Demult, credeam în nopţi
cu stele infinite şi-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roşii trandafiri
ce-şi scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleşesc gânduri,
în suflet se scutură roua
şi-n jarul speranţei,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credinţa mi-e una şi cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieţii dar divin.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Mirosul lor mă bată.
Şi mi-e aduce aminte
Că am fost şi eu copil odată.

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Şi viaţa este mai frumoasă,
Şi lumea îmi pare un colţ de rai
Când amurgul încet să lasă.

poezie de Vladimir Potlog (20 mai 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul nu sună

uite că mor, spune cu liniştire
cel care moare
într-adevăr antrenat pentru faptele de pe urmă
din viaţa fără de moarte de
apoi intră cu pasul vioi (?!) în turma de palizi
şi trece de noi - cum ne-ar şterge
din listă o gumă frenetică -
ceasul
nu-i sună făr-o ultimă urmă
de ironie spectrală, ermetică -
ceasul
de mână dreaptă de aur mai alb
decât pieliţa timpului
văzut ca un fruct leşinat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!