Primul afluent
Versul meu modest
E primul afluent
Care nu și-a căutat fratele mai mare,
Pentru că el e
Lacrima.
Versul meu e singurul
Care nu știe nici de la un pas
În ce mare
Se va vărsa.
Pentru că el
E lacrima:
O ștergi cu mâneca
Și-nghiți în sec...
Gâl, gâl! în sec -
A mai trecut o zi.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Antivirus
Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru
Versul doi
versul șase
versul șapte
versul opt
Versul șase
versul trei
versul unsprezece
versul unu
Versul doi
versul paisprezece
Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină
poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la nașterea lui M. Eminescu)
Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălțat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.
Să-l învățăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu știe să mintă.
El a fost scris cu sânge și sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste și amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.
poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul meu
Versul meu urcă
precum ciocârliile în zările albastre;
îi mai trebuie puțin, foarte puțin,
ca să descopere
acel creuzet pentru flacăra vieții
și să cucereasca spații astrale.
De multe ori, versul meu
aleargă pe aripile vântului,
și-atunci sufletul meu
îl prinde din zbor
și-l apropie cu patos,
așa cum apropii gura iubitei
pe care primul sărut
fixează pecetea de dor a iubirii.
Cam așa este versul meu:
ca jocul de foc al ochilor,
ca țipatul năvalnic al guguștucilor,
ca inima ta, și-a mea.
ce cauta inimile semenilor noștri.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
În primul vers te încălzește,
În versul doi te amețește,
În versul trei ea te răsfață,
Și-n versul patru te îngheață.
epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (decembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lui Radu Gyr
Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, ești mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.
Ai făcut din suferinți izvoare
Pentru-atâția alții, ca și tine,
Însetați de viață și de bine.
Versul tău aduce vindecare.
Ți-ai păstrat trăirile senine,
Chiar și prins de zale la picioare,
Răvășit de foame, disperare...
Versul tău clădește din ruine.
Rana-ți sfântă, spintecă zăvoare
Azi, când libertatea-i compromisă
Și în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.
N-au putut să-ți țină soarta-nchisă,
Pentru-a nu rămâne-n amintire
Și-a aduce-n suflete trezire.
Versul tău ține mintea-aprinsă.
N-au putut să-ți fie înrobire
Nici cătușe, lanțuri, ziduri, dreve
Și nici lipsa de-ale vieții seve.
Versul tău emană nemurire.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima albastră
Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.
Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.
Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.
Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.
În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.
Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât să mor.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cenaclu virtual
versul e icoana pe bolta retinei
jocul luminii ce răsfață destinul
lacrima care spală acreala vinei
bucuria zilei spumantă ca vinul.
dau totul din iubire pentru vers
trecutul plin de freamăt intrinsec
cu un poem înving timpul advers
la masa de scris multe ore petrec.
pe rețeaua virtuală stau la cenaclu
magici poeți sufletul mi-l alină
m-adăpostesc în slove ca-ntr-un habitaclu
cu azurul pe creștet mângâiere calină.
veșnicia mea e versul versatil
încadrat în univers cu elegant stil.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
lăsați-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor și de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc și mă alint.
lăsați-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.
lăsați-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorința mea cea pământească
să atingă faimă și strălucire.
sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veșnicie sufletescul meu tezaur.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolidul
versul meu îl sorb din viitor
din esențe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răgușit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu șoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu și liber și timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...
poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălărie
Pălăria mea a ajuns în casă,
Niciodată nu credeam
C-o să fiu așa de important
Să am pălărie în cap.
Când eram mic, fratele mai mare
Ne cam bătea - și avea pălărie
Care îl dezvinovățea
Și umplea casa.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea întâi (1973)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Versul meu
versul meu îți iese-n cale
ca și râul jos în vale
când mai cald... când înghețat
in cuvinte încrustat
versul meu știe s-aline
multe lacrimi si suspine
el tot varsă în peniță
și simțire și dorință!
poate fi și un regret
rană ce-i ascunsă-n piept
versul meu ce-i pus în carte
vremea-l duce mai departe.
poate timpul infidel
va uita cândva de el
dar acum este prezent
el vă cheamă.... eu v-aștept!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
Cine ar putea să-mi spună
cum că este o minciună,
cine, lacrimi, n-a vărsat
chiar de-a fost sărac, bogat
și-ai cui ochi, poate, n-au plâns
când în brațe el a strâns
pui de om sau pui de cuc,
pui de greier, guguștiuc,
flori de mai și flori de soc,
trandafiri cu un boboc,
chip de îngeri, heruvimi,
un sărut trimis de mimi,
cine, lacrimi, n-a trimis
celor care vin în vis
și aduc spre dimineață
stropi de rai, stropi de verdeață
de-acolo de unde somnul
li-i vegheat numai de Domnul,
unde suflete nu îngheață
dacă au fugit din viață
de la cei ce, pe pământ,
le-au trădat și le-au înfrânt,
cine, lacrimi, n-a picat
dacă a primit un sfat
de la pruncii nenăscuți
când, pentru doi-trei bănuți,
au ucis vise străine
crezând că le-ar aparține
și când pruncii înțelepți
au trimis prin doi profeți
veste mare, veste bună,
cum că moartea-i doar... minciună!
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
E secretul, patima...
Lacrima e nemurirea
celor care-și lasă firea
și se duc grăbiți la ceruri
unde nu simt iarnă, geruri,
unde nu se naște ură
și nici hoți care te fură,
unde nu sunt vrăji, blesteme
ori pedepse, anateme,
unde nu e bucurie,
nici durere pe vecie,
unde-i liniște și pace,
nimeni ca să te provoace...
Lacrima e infinitul
celui ce-a atins zenitul
și-a ajuns până la zeu...
Sufletul?... În Elizeu!
poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- om (vezi și ființă umană)
- Omul este singurul animal care știe că trebuie să moară și asta i-a dat lacrima. Dar este, în același timp, și singura ființă care știe că știe acest lucru și asta i-a dat zâmbetul.
definiție clasică de Aurel Baranga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place teatrul, în primul rând că este o meserie; și, în al doilea rând, pentru că este o meserie imposibilă, având de-a face cu inspirația, care încă nu se știe ce este și care sector administrativ ori cerebralo-sufletesc trebuie s-o controleze și s-o aprobe.
Marin Sorescu în Vatra, Extemporal despre mine (1981)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestrea cu mărgăritare
m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.
versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezește drumul către mâine.
versul este stâlpul de care mă susțin
când furtuni nebune răvășesc seninul
el mă crește puțin câte puțin
prin miraj destramă suspinul și chinul.
viața fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este și pentru cei mici, nu numai pentru părinți și bunici. Și la urma urmei, ei nici nu știu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel și chip, făcînd palate în care, pe furiș, intră scoicile prin acoperiș. Părinții toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare numai ca să vă încurce. Așa le merge gura: "Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!" Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lacrima
Tot plâng o lacrimă
Care nu vrea să pice,
Oricâtă opintire.
Mă doare
Ca o naștere de țurțur.
Pământul se răcește
Pe pleoapa mea,
Crește calota nordică.
Ah, pleoapa mea nordică.
poezie celebră de Marin Sorescu din Din "Fântâni în mare" (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.