NEODIHNA IUBIRII

Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la uşa inimii în pripă,
Cu-arcaşu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?

Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-şi caută iertarea
Şi-n zilele de post şi nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.

Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.

Duminici dar lăsaţi, dar şi sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne şi-n ziua de odihnă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum pot la crucea ta s-ajung?

În lacrimile-n care e Cerul primăverii,
Şi-ncepe, de pe Cruce, Lumina Învierii,
Albinele îşi spală aripile deschise,
Pentru purificarea-n petalele nescrise...

Şi-n florile deschise iubirilor ascunse
Eu îmi petrec azi zborul, cu lacrimile-ajunse
La rădăcini de stele,-nflorite-ntr-o iubire,
Pentru Iisus, speranţă şi frate-n nemurire...

Dar, Doamne, ce departe îmi este răstignirea,
Şi, Doamne, ce departe de Tine mi-e iubirea,
Cât încă mi-este timpul, aici, legat de lutul
În care, prin blestemul dintâi, eu sunt pierdutul...

Tu, însă-n răstignire ai vrut să-mi dai salvarea,
Deci, ştiu că eşti în stare să-mi dai şi-acum iertarea,
Dar cum pot eu, o, Doamne, la Crucea Ta ajunge
Şi ca albina-n floare păcatul meu a-l frânge?

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă ţi-e drumul vieţii îmbogăţit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu păşeşti pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îţi va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, şi n-o-nvăţa să zboare!

Dacă în nopţi cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecaţii îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Şi mergi pe raza vieţii până ajungi la stele!

Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâşiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ţi-e goală de orice răstignire!

Dacă-n păcatul şapte ţi-e ziua scufundată
Şi nu-ţi găseşti Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ţi va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea

S-a dus o dragoste... şi alta a venit,
I-am auzit bătaia-n poartă,
Dar inima n-a desluşit
Că visarea-mi era moartă.

Apoi, a ei trădare
Niciodată n- am să o uit,
Am suferit şi am iubit
În străfundul firii;
Nu pot să uit trădarea iubirii.

Visul amintirilor permise
Mă-ntristează-n suflet
Şi-n adâncul firii,

Dar cu acestea toate
Nu voi uita întreagă viaţa mea,
Unica iubire, cu luciri de stea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi să fii o floare

De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineaţa,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viaţa,

Ai da şi tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar şi de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul

Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morţilor tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?

De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să şteargă de pe inimă toţi norii?

Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ţi va veni în viaţă,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori şi ea-ntr-o dimineaţă!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

Ne-am cunoscut în lume multă
Şi ne-am îndrăgostit în pripă
Crezând că timpul ne ascultă
Am zis... Opreşte-te!... Stai o clipă!...

Cuprinsă de iubirea sfântă
Pluteam pe-a dorului aripă
Însă a fost aripă frântă
Şi am plutit numai... o clipă.

De dragoste şi voioşie
Noi am făcut mare risipă
În cântec, joc şi poezie
Dar au pierit toate-ntr-o... clipă.

Acum sunt tristă, supărată
Iar inima mea strigă, ţipă
Că dragostea înflăcărată
A dăinuit numai... o clipă.

Din fragedă adolescenţă
Iubirea-n inimi se-nfiripă
Dar printr-a soartei violenţă
Dispare totul într-o... clipă.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâm aş vrea să fiu

Încovoiat de propria-nflorire,
E potopit salcâmul de iubire,
Când vin albine pentru-o sărutare
Şi îmbrăcate-s în comori solare,

Purtate-n noaptea stupului ce-aduce
Dulceaţa nemuririi de pe Cruce,
Cu stropi de foc, din răsărit de Soare,
Aprinşi de Cer, în câte-o lumânare!

Încovoiat sunt şi eu, de iubire,
Precum salcâmu-n zori de înflorire
Şi-aş vrea săruturi, să-nfloresc iubirea,
Ca în iubire să rodesc Psaltirea.

Dar, cum iubirea-n trup este păcatul,
Pe care-l port mereu cum mi-este datul,
Tot dat îmi este-acum să nu pot duce,
Iubirea mea de Cer, până la Cruce,

Că întinat de dragoste trupească,
Salcâm aş vrea să fiu, să înflorească
Izvoarele Luminii la răscruce,
S-ajung, dus de albine, pân' la Cruce!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele iubiri

Trecutele iubiri, ce fără teamă
Mă prind în jocul lor perfid, mă cheamă,
Şi amintirile ce-s ostenite,
Se zvârcolesc prin rafturi prăfuite.

O, voi iubiri, atât de trecătoare
Voi, raze blânde şi mângâietoare,
Trimise-aţi fost parcă de Dumnezeu
Pentru balsamul sufletului meu!

Tu, inimă, sprintenă căprioară,
Trecutele iubiri te înfioară,
Te sperie noian de sentimente,
Ce fac prăpăd, cât zece regimente.

Dar ţineţi firea şi mergi mai departe,
Din viaţa ta poţi să-ncropeşti de-o carte!
Ţi-a pârjolit sufletul, fără milă,
Făclia amintirilor din filă.

Trecutele iubiri îmi bat în poartă.
Sufletul meu le-mbie şi le iartă,
Dar mintea, ca-n reflexii de oglindă,
Prin faţa ochilor mi le perindă.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În păcat

În păcat se scaldă sorţii
Vieţii scurte şi ai morţii,
Că nu ştiu calea s-o ţină
Spre izvorul de Lumină;

Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;

În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;

Dar în slaba mea credinţă
Îmi e chiar cu neputinţă,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste în două rupt...

De-o viaţă-mi duc blestemul sfânt,
Privind la Cer, de pe Pământ,
Cu trupul veşnic în păcat,
Iar sufletul de Cer chemat.

Şi-i caut mântuirii chei,
Că prea robit sunt de femei
Şi nu-nţeleg păcatul meu,
Când dragoste e Dumnezeu.

În ea văd daru-i părintesc,
S-aline-aici ce pătimesc,
Să am din Raiul Lui scântei,
Ascunse-n trupuri de femei.

Aici, cu Iadul dedesubt,
Pentru femei în două-s rupt:
Cu trupul păcătos în lut
Şi-n Rai cu sufletul pierdut!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş zâmbi...

De n-aş zâmbi, aş fi o anonimă,
Aş fi o mască rece, orice-aş face,
Dar eu zâmbesc, iar viaţa e sublimă
Şi-n inimi pun doar dragoste şi pace.
Un zâmbet cald e sabia ce taie
Durerea, frica, răul şi tristeţea,
E cheia care-aprinde o văpaie
Şi-n ochii reci aduce frumuseţea.

De n-aş zâmbi aş fi fântână seacă,
Aş fi un cer cu nori şi-aş fi furtună,
Dar eu zâmbesc şi uraganul pleacă
Şi-ţi pune-n suflet sori şi vreme bună.
Un zâmbet pune-n inimi curcubeul,
E-o luminiţă-aprinsă în fereastră,
E zarea-n care se topeşte greul
Şi liliacul proaspăt dintr-o glastră.

De n-aş zâmbi aş fi o stâncă stearpă,
Ce-şi poartă printre nori singurătatea,
Dar eu zâmbesc şi-n vorbe port o harpă,
Ce-şi cântă în surdină bunătatea.
Un zâmbet nu-i o cauză pierdută,
Chiar dacă lumea e un val de lacrimi,
E arma care urcă pe redută
Victoria iubirii dintre patimi.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Eros

fără iubire viaţa nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită şi-n petreceri şi-n post
printre slendori şi-a croit sublim drum

fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deşert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel şi chip

fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu greţos miros
poeţi cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeaţă ca un munte sub cer glorios

fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luptă cu păcatul

În luptă cu păcatul e greu să biruieşti
Dacă n-ai ajutor de la al tău Hristos,
Fii credincios pe cale, cu drag să Îl slujeşti,
Şi-n viaţa ta, creştine, fă totul, cu folos

Fă totul cu iubire, să fie mulţumit
Să nu te-abaţi nicicând, lucrează cu dreptate,
Cuvântul Său te luptă să fie împlinit
Cu Domnul, vei ajunge să poţi păşi departe

Iar planurile tale pe rând s-or împlini
Dacă mergi mână în mână, cu Domnul tău Isus,
În Cel ce dă viaţă de vei nădăjdui
Cu El, drumul e sigur şi vei ajunge sus

La Tronul de-ndurare al Tatălui Ceresc
Acolo, în lumină şi-n glorie vei fii
Stăpân cu Domnul Vieţii, cu Fiul cel regesc,
Şi-a Lui Impărăţie, în veci vei stăpâni.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Cu Domnul pentru totdeauna (29 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care-şi cinsteşte tatăl îşi ispăşeşte păcatul, iar cel care-şi cinsteşte mama este asemenea celui ce-şi agoniseşte comoară; cel care-şi cinsteşte tatăl se va veseli în propriii săi fii şi-n ziua rugăciunii sale va fi auzit; cel care-şi slăveşte tatăl va avea viaţă lungă, iar cel ce ascultă de Domnul îşi va alina mama. Cel ce se teme de Domnul îşi cinsteşte tatăl şi le va sluji părinţilor ca unor stăpâni. În faptă şi-n cuvânt cinsteşte-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine; căci binecuvântarea tatălui întăreşte casele copiilor, dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile.

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 3:3-9, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare...

Iubiri dulci, ah, Iubire! Nu-s toate-adevărate.
Iubiri în inimi arse de nepăsări prea reci,
Se-adună precum jarul din codrii arşi pe veci...
Iubiri ucigătare, iubiri întunecate!

Cresc doruri după doruri pe-aceleaşi reci poteci,
Iar tu, vis de mistere, din lumi necercetate,
Venind din aurore, din taine luminate,
Ne răscoleşti simţirea prin orice loc când treci...

Tot mai pierdut ni-i glasul şi gândul tot mai sfânt;
Izvoarele din murmur se potolesc şi ele
Când tu apari, se face tăcere pe pâmânt
Sau poate ni se pare... Oricum, nu-s clipe grele,

Dar, Doamne, ce ferici sunt cei care-au stat departe:
Nu-i spulberă iubirea, căci nu-i ştiu al ei foc...
Mă-ntreb: fără iubire, mai bine-i să-ţi faci parte,
Trăind o viaţă-n tihnă, făr-a iubi deloc?

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea divină

În ceas de cumpănă toţi se roagă
Pentru Iertare, Milă, Pace şi Iubire;
Către-aceste virtuţi minunate
Se întorc cuvintele lor de mulţumire.

Căci Iertarea, Mila, Pacea şi Iubirea
Reprezintă pe Domnul, Tatăl cel de sus;
Dar Iertarea, Mila, Pacea şi Iubirea
Reprezinta şi-Omul, pe fiul Lui, Isus.

Căci Mila are-înfăţişarea omului,
Iertarea, inima umanităţii;
Pacea e îmbrăcămintea lumii,
Iar Iubirea, forma umană a divinităţii.

Atunci când oamenii, din orice ţară,
Se roagă-n ceasuri de nenorocire,
Se roagă divinităţii cu formă umană:
Iertare, Milă, Pace şi Iubire;

Trebuie să iubim forma omenească,
Cu toţii, creştini, păgâni, musulmani sau evrei;
Când există Iertare, Milă, Pace, Iubire
Printre oameni, Însuşi Domnul locuieşte-n ei.

poezie celebră de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la odihnă

Cu piviri îmbietoare
Razele iar năvălesc,
Ele-au darul să-ncălzească
Zările ce le-ntâlnesc.

Daru-i tihnă şi odihnă,
Ozon de pe culmi înalte,
Ioni darnici de sănătate
Nu scăpa ziua senină
Al ei dar şi voia bună!

Răsăritul paşnic de soare
Aura dă la fiecare,
Nu-i o clipă mai frumoasă
Grijile când laşi deoparte,
Un izvor de sănătate!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire...

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut din palme izvor de mângâieri,
Când uragan de ură robea a războire
Şi-n zilele cu soare pusesem tămâieri.
Am înghiţit otrava şi-am transformat-o lavă,
Să scoată din străfundu-mi şuvoaie de iertări,
Călătorind bezmetic, în noapte, pe o navă,
Spre Insula Iubirii pierdută-n depărtări.

N-am aşteptat vreodată vreo clipă de iubire,
Dar am făcut iertării un strigăt de cocori,
Când toamna din săruturi şoptea a amăgire
Şi clipele de viaţă erau pustii cărări.
Din iedere stufoase crescute-ntre veşminte,
Am scos Lumina Lumii ţesută-n zi din Cer
Şi-n vorbele pierdute în iad de simţăminte
Am pus iubirea-n Domnul şi-o rugă-n frig şi ger.

poezie de Mirela Grigore din Pelerini pe cărările iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Apostolul al cărui nume-l port,
Mi-a fost, în deznădejde, un suport,
Că vorbele-i, din Cer aduse, sunt
Lumină a iubirii pe pământ.

Credinţa îmi e far spre Dumnezeu,
Dar tot ca Pavel, am gândit mereu,
Că mult mai tare-n lumea asta este
Doar dragostea din lumile celeste,

De unde îşi primeşte şi izvorul,
Aşa cum rânduit-a Creatorul,
Ce-a scris în Cer a lumii epopee,
Şi-n dragoste-a scăldat-o pe Femeie.

Mă iartă dar, Apostole, că-n minte
Am reţinut, din sfintele-ţi cuvinte,
Că-n dragostea Femeii pot şi eu
Să fiu, în viaţa asta, Dumezeu!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!