EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...

Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?

În faţa muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar şi cu mult venin
În care Iad a fost şi Paradis,

Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Şi s-o iubesc aşa cum n-am iubit,
S-o-nvăţ a şti că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;

Cum muza mea himeră-n veci va fi
Şi versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuşi, o să fie-o zi
Când voi vedea şi muza mea-n Olimp!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza cea de joi

Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi şopteşte versuri c-o privire blândă
Care mă încântă şi îmi face, moi,
Braţele să-mi fie gata de osândă

Şi să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Aşteptând în umbra şoaptelor "Nu, încă!".

Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Şi, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.

Versul se sfârşeşte-n şoapte rare, moi,
Şi-n îmbrăţişarea muzei. (Cea de joi).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza cea de marţi

Muza mea de astăzi, muza cea de marţi,
Mi-a venit de printre ceasurile rele
Care îţi frământă gândul: "Cum te-mparţi
Între sânziene şi un dans cu... iele?"

Primele sunt blânde, ultimele - nu!
Dar, că sunt aceleaşi, toată lumea ştie,
Chiar şi eu, căci uite: una mă avu
Azi, la prima oră, în bucătărie.

"Ce mai loc!" – veţi spune. Asta-i! – ce să fac
Dacă am stropit-o cu cafea fierbinte?
Nu dau amănunte şi... mai bine tac,
Să mă creadă muza (mai ales) cuminte.

A rămas, nebuna. Cum să te desparţi
De o bunăciune? (Muza cea de marţi).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi...

Muza mea nu-i
Babă
nici vreo păpuşă Barbie sau
fecioară despletită alergând
câmpiile electrochimice
câmpiile dorului
muza mea
muza mea-i verb şi contemplare
este tristeţe amară
necesar de amară
bucurie vie, plină
de încărcătura fiindului

Pe muza mea o cunoaşte Iubirea

Scriindu-vă, împart cu voi muza
ca pe o cupă cu vin
ca pe o turtă coaptă pe plită
rupând-o în atâtea părţi câţi sunteţi...

Nu pun pe seama ei atâtea
dezamăgiri
pe care vi le dau deseori
Când nu-i cu mine ea,
vă scriu
Neputinţa, Neînţelesul, Nebunia
Ne... funcţie
fracţie
semne
m-am dus...

Muza mea este
în faptul că voi sunteţi
uneori uit asta şi ea
dispare...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca ultimă dorinţă

Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viaţă ne-am şi amăgit.

Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
şi prin livezile ce iară înfloresc.

Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri şi banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.

Te mai aştept prin vise păcătoase
ori pe alei ce şerpuiesc prin Burg
şi te mai strig din nopţile ploioase
când stropi pe faţa ta mai curg.

De-o viaţă am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău şi bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.

Mi-e dor de nopţile trăite-n doi
şi nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg şi la război
o Muza mea, o Muza mea...!

poezie de Eugen-Emil Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Muza mea stă la colţul străzii
şi oferă trecătorilor ieftin
ceea ce eu nu-mi doresc
când e fericită oferă-n dar tot ce-mi doresc.
Foarte rar am văzut-o fericită.

Muza mea e călugăriţă
într-o casă întunecată
în spatele gratiilor duble
pune o vorbă bună
pentru mine la logodnicul ei.

Muza mea lucrează într-o fabrică
când iese de la slujbă
vrea să danseze cu mine
după orele de muncă
nu am eu timp.

Muza mea e bătrână
mă ceartă
ţipă cu buzele ei tăbăcite
în zadar prostule
prostule în zadar.

Muza mea e casnică
dar în vorbele ei nu-i lenjerie de pat
o păstrează în debara
rar deschide uşile
şi scoate-afară una pentru mine.

Muza mea are lepră
ca şi mine
noi sărutăm zăpada
de pe buzele celuilalt
şi ne declarăm curaţi.

Muza mea-i nemţoaică
ea nu-mi oferă protecţie
şi numai când fac baie-n sânge de dragon
îmi pune mâna pe inimă
în acest fel eu rămân vulnerabil.

poezie de Heinrich Böll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu muza la taifas - Florina Dinescu

Cu o foaie şi-un plaivas,
Stai cu muza la taifas,
Însă nu ştiu cum se face,
Tu vorbeşi, iar muza tace.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Zâmbeşte galeş şi mă-mbie:
Hai, leneşule, scoal' şi scrie!
Desigur, nu pot rezista,
Când mă îmbie muza mea.

poezie de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Dau drumul la calculator,
Să scriu ceva încântător,
Dar în zadar apăs pe taste,
Căci muza mea e-n toane proaste.

pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima

În viaţa asta tumultoasă
Pe care-am dus-o an de an,
Tu ai fost departe, cea aleasă
Să-mi fii pe veci un talisman.

Te-am îndrăgit din prima clipă
Şi te-am iubit nespus, cu dor,
Eu nu iau lucrurile'n pripă
Te-am adorat ca pe-un odor.

Mi-ai apărut ca şi o stea
Pe ceru'ntunecat al vieţii mele,
Ai apărut ca şi o stea,
Ca să mă aperi tu de rele.

Dar am să te pierd, aşa e oare?
Deşi nu te-aş da la nimenea,
Dar viaţa e amăgitoare,
Nu ştii deloc ce va urma.

Mi-ai fost şi prieten şi iubită
Ce mi-am dorit-o tot mereu,
Ca o cântare de lăută,
Ce mi-a cântat-o Dumnezeu.

Eşti ultima din viaţa mea
Până în clipa când am să mor,
Pe care am putut-o dezmierda
Cu vorbe pline de amor.

Eşti ultima şi preţuita mea femeie,
Ce n-am s-o pot în veci uita,
Ai fost o ultimă scânteie,
Ce n-am putut a o păstra.

Să mergi cu bine, suflet bun,
Să nu mă poţi în veci uita,
Nu vreau nimic ca să-ţi impun,
În amintire să-ţi rămână iubirea mea,
dragostea mea.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea rozei

În aşteptarea unor zile mai senine,
prin vise-mi scormone
gândirea,
uitării să-i aducă risipirea
acum în anotimpul senectuţii,
să-mi amintesc
ce-a fost în tinereţea mea iubirea.
Aştept ca din aceiaşi oază
să-mi adăp conştiiţna,
inspiraţia să-mi curgă,
să ţâşnească aşa cum odinioară
a ţâşnit poemul, destul de-ntârziat,
dar totuşi proaspăt.
A mai îmbătrânit şi muza
pe care deseori în versuri
am cântat-o şi-a rămas ş-acum
cu mine, aceiaş jovială şi proaspătă
ca roza-nrourată-n dimineţile
senine ale sufletului meu.

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza şi versul

Mă trezesc noapte de noapte
Şi ascult ceasul cum bate...
-Muza mea căzută-n drum
Ca şi frunza de la ulm,
Ce fac astăzi fără tine,
Fără versuri, fără rime?
Hai, ajută-mă puţin...
Toamna să-mi fie festin!
Ia-mi şi ceaţa din privire,
Dă-mi creion şi dă-mi hârtie.
Dă-mi azurul cerului
Fluierul oierului...
Glasul doinelor din munţi
Urma paşilor desculţi
Cântecul de ciocârlie
Şi macii cusuţi în ie,
Murmurul izvoarelor
Tinereţea anilor...
Şi ţi-oi mulţumi frumos,
Muza mea cu vers duios!

poezie de Doina Bonescu din Viaţa ca un labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

E veselă azi muza mea,
Desigur, nu-i pot rezista;
Zâmbeşte galeş şi mă-mbie:
Hai, ia condeiul iar şi scrie!

poezie de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza mea

Am încercat azi ca să scriu
Vreo două versuri, grijuliu;
Condeiul l-am lăsat îndată,
Căci muza mea e supărată.

poezie de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza celui dispărut

Permanent muza rămâne
Acel crez drept şi sfânt
Ce-ai slujit cu-nţelepciune
Elegant şi prin cuvânt.

"Prins" încet de-ai fost de muză
Rar mai poţi avea scăpare
Umbra unora n-acuză
Nici n-acordă consolare.
O fereastră a simţirii
Izbuteşte a deschide
Unor gânduri – dăruirii.

Ideal care cuprinde
O frumoasă dimineaţă
Numai muza îi dă viaţă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 38

Şi cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar eşti o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Şi numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris priveşti cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veşnice, curate.

Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza bătrânului scriitor

Cam prea vulgar în scris, invocă scuza
Că numai sexul, azi, îl mai inspiră
Dar, cum se poate asta chiar mă miră,
Ştiind că-i este adormită "muza"...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2010)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vinul sunt botezat

Muza mea-n ascunse rânduri
Pune focul peste paie,
Arde cerul poeziei,
Vinul fierbe în butoaie.

Ea nici nu vrea să audă
Cum paharele ciocnesc,
Aleargă în vis cu mine
Să-i promit că o iubesc.

Intru-n rătăcita cale
Unde fluturii se-nalţă,
Luna-n versuri se arată
Împărţind dulcea speranţă.

Mă sărută printre rânduri,
Pe sub florile de tei
Şi intrăm în poezie
Pe aripi de porumbei.

Arde focul, în butoaie
Bachus stoarce gradele,
Cu fripturi se umple masa
Să se-nfrupte stelele.

Muza mea, scumpă femeie
Sufletul mi-ai fermecat
Netezind în vers butoiul,
Cu vinul m-ai botezat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Muza

E supărat poet' Ilie,
Că Muza lui, un pic zurlie,
Deodată şi cu nonşalanţă,
Şi-a luat o lună de vacanţă,
Şi a uitat ca să mai vie...
E de-nţeles, chiar dumnezeie,
Şi Muza este... tot femeie.

pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Muza

Poetul este-n "agonie",
Şi nu găseşte vreun remediu,
Că Muza şi-a luat concediu,
Şi a uitat ca să mai vie.
E de-nţeles, chiar dumnezeie,
Şi Muza este... tot femeie.

pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!