Să te laşi dus de vânt este o ambiţie de frunză moartă.

citat clasic din Gustave Thibon
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om este bogat în funcţie de cantitatea de lucruri de care se poate lipsi.

citat din Gustave Thibon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte tot ce te face fericit, dar nu-ţi adora fericirea.

citat din Gustave Thibon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o mare greşeală să judecăm ca fiind ceva depăşit ceea ce e de neînlocuit.

citat clasic din Gustave Thibon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când vrem să facem din ea un paradis, societatea devine un infern.

citat clasic din Gustave Thibon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât turma este mai turmă, cu atât păstorul este mai singur. Trebuie ca, din când în când, o oaie să se rătăcească pentru ca o singurătate să vină să vorbească singurătăţii lui.

Gustave Thibon în Ignoranţa înstelată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite

Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate

Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă.

poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea lui Dumnezeu. Trebuie să alergăm după el din ruină în ruină, prin surpările succesive ale imaginilor şi ideilor pe care ni le facem despre el.

Gustave Thibon în Ignoranţa înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde iubirea este desăvârşită, nu există lege, dar acolo unde nu mai există iubire, totul devine lege sau haos.

Gustave Thibon în Ignoranţa înstelată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

El este...

El este, este glasul lui,
Şi am ieşit în poartă;
Era doar vântul ce hai-hui
Ducea o frunză moartă.

El este, este pasul lui,
Şi-am pus urechea la pământ;
Era doar viersul râului
Scandat de asprul vânt.

El este, este mâna lui
Ce-mi bate în fereastră;
Pe cerul trist ca faţa lui
Mijea o stea albastră.

El este, e statura lui
Înaltă-n zarea dintre ulmi;
Doar fumul serii albăstrui
Se despletea pe culmi.

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua în care vei înţelege că toată lumea are dreptate la nivelul său şi în limitele sale, în acea zi toată lumea va găsi că tu nu ai dreptate. Toate uşile se închid în faţa celui care este deschis pentru tot. Nemaiavând complici, el nu are decât duşmani.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las-o moartă!

Eşti tare supărat pe soartă,
Că mâţele au nouă vieţi.
Ce bine-i însă când înveţi,
Că vine vremea s-o laşi moartă.

epigramă de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aureşti
în copaci
frunză cu frunză
apoi de ce toamnă
laşi vântul să le smulgă?

gogyohka de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a fost întâi putere şi tiranie. Apoi lege şi justiţie. Apoi lumină. Apoi iubire. În sfârşit, el s-a făcut absenţă şi noapte – iar această supremă metamorfoză, care adună şi conţine în unitatea ei indivizibilă toate imaginile împrăştiate pe care noi ni le făceam despre el, este, în noi, ipostaza în care el seamănă cel mai mult cu el însuşi.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără ambiţie e mort. Un om cu ambiţie, dar fără iubire este mort. Un om care posedă şi ambiţie şi iubire este o binecuvântare vie aici pe Pământ.

citat din Pearl Bailey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie, revoltă, pesimism etc. Aceste reacţii negative vin din aceea că nu găsim în această viaţă elementele de puritate şi de veşnicie pe care Dumnezeu ne cere să le aducem într-însa. Dumnezeu ne-a adus pe lume pentru ca noi să-l aducem pe el în lume.

Gustave Thibon în Ignoranţa înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas in pas,frunza in frunza

Treci pe lângă mine tăcut
Uiţi ţinta. O atingi cu vârful buzei
Pas în pas, frunză în frunză aşterni…
Vânt de gând alunecă-n palmele mele
Să fi fost oare părere?
Sau poate o lumânare aprinsă,
Tăiată în clipa strălucirii?
O singură dată suflând s-a stins.
Repetabilă singurătate eu, lumina,
Tu, plecând pas în pas, frunză în frunză…

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu poate să intre în om decât micşorându-se, aşa de mică-i poarta - de asemenea deghizându-se, prezentându-se sub nume false, aşa de incomprehensibilă şi de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne şi orgoliu. Dar, o dată intrat îşi reia adevărata statură şi adevăratul nume şi ne dinamizează limitele şi eul. "Scopul scuză mijloacele" este valabil şi pentru el! Aşa se explică, în practica religioasă, necesitatea acelor reducţii la uman ale divinului şi a atâtor semi-minciuni care sunt ca învelişul farmaceutic al celor mai înalte adevăruri.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză

O lacrimă,
de vânt uitată.
Un suflet fără viitor.
Fierbinte.
Departe.
Şi inima lacrimei tale
departe, în zări,
demult apuse...
Încă fierbinte,
mă cheamă,
lasându-mi sufletul
călcat de durerea viitoare
ce suflet nu are.
Sunt frunză,
suflată...
de vânt.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde de beton
în grădina lu ion
toate frunzele adorm
numai una nu adoarme
că este moartă de foame
autor Iulian Diamancescu

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veta M.Arin
Comentează! | Votează! | Copiază!

..

să-ţi scriu pe-o frunză arămie
sau pe o adiere de vânt
cât de toamnă îmi este mie
că rostirea mi-e fără cuvânt

să-ţi scriu pe o rază de lună
când nopţii îi alunecă abisul
şi tu nu mai vii ca o zână
laşi coşmarul să-mi bântuie visul

să-ţi scriu pe clipa ce bate
cât ne-am irosit amândoi
să le uit apoi pe toate
nescrise rămână teancuri de foi

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!