Nefiresc de dureros
Se zbate cuvântul,
Își cere dreptul la existență.
Întrebarea a fost rostită,
Răspunsul face slalomuri
Între creier și porțile gurii.
Răspunsul în cuvânt
Își cere dreptul la existență.
Existența noastră depinde de el,
Nu de noi.
Oh, Doamne!
Ești nefiresc de dureros.
Nefericită poezie,
N-ai fost niciodată citită,
Nici în gând și nici altfel,
Doar răsfoită.
Durerosul te poate citi,
În timp ce pe tine te doare
Cuvântul din tine, dintre tine și el.
Din întrebare sau răspuns,
Nefericit cuvânt
Mai poți aștepta,
Să știi, durerosule,
Dar poezia, nu cred să mai vrea.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nefericire
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte
- poezii despre timp
- poezii despre lectură
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre durere
Citate similare
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gândul meu curat către tine
Aș vrea să întelegi,
că dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
Aș vrea să știi că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aș vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aș vrea să știi că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existența ta,
că tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.
poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre înțelepciune, poezii despre vânt, poezii despre tată, poezii despre schimbare sau poezii despre religie
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre fructul oprit, poezii despre aur sau poezii despre amintiri
De tine, cuvânt, mă agăț...
știu să imbrățișez dar fără mâini
știu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aș smulge
și tot mai pot scrie despre ce a rămas...
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăț -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de cuvânt mă agăț...
între cuvânt și mine-I iubirea
între mine și tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ți-l dorești tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot și "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exercițiu de supraviețuire...
poate un exod sau poate o spadă -
n-am știut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil și n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut...
există aceleași hățișuri
închise-n aceleași dimineți
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieți...
închisă într-o temniță fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemnițată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată...
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăț
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de tine, cuvânt... mă agăț...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre supraviețuire, poezii despre răsfăț, poezii despre mâini sau poezii despre mamă
Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Și la sfârșit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viață; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre sfârșit
Despre cuvânt
Profet al propriei inimi rănite,
Poete vino și spune un cuvânt
Așterne-l pe tăblițe de cer aurite,
Fă-l rugă, fă-l armă, fă-l cânt!
Fă-l turnuri de apărare, și scut,
Faruri mărețe, izvor de lumină,
Lumii bezmetice cuvântul arată,
Cuvântul se vrea exprimat,
E frumosul, utilul, e artă,
Poete, nu-l pune la înghețat!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe, poezii despre artă sau poezii despre apărare
Între noi
Între astăzi și ieri mai există trecut
Între astăzi și mâine e timp ne-nceput
Între tine și mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.
Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.
Între noi, și clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.
Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munți în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre sărut
În sine, viața nu este nici urâtă, nici frumoasă. Pentru că, spre deosebire de lume, viața nu este obiectivă, ci este a noastră. Este viața mea pe care aleg să o ratez sau să o împlinesc. Urâțenia sau frumusețea ei depinde numai de mine. Altfel spus, întrebarea dacă viața merită să fie trăită nu are un răspuns prestabilit. Răspunsul la această întrebare despre viață este chiar viața noastră. Este suma de alegeri, proiecte, ezitări, aspirații și abandonuri prin care noi ne constituim ca persoane.
Daniel Nica în Pastila roșie. Eseu despre moralitate și fericire
Adăugat de Georgiana Estera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre frumusețe, citate despre urâțenie sau citate despre ezitare
Răspuns
Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aș găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puțin răgușit,
Puțin bâlbâit,
Puțin.
Ar face și greșeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu și-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbești numai cu tine,
Ții cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Și toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriți cu prisosință
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Ești fericit: nu-ți este niciodată dor
De tine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre superlative, poezii despre voce, poezii despre greșeli sau poezii despre gramatică
Când virusul ucide
Mă întâlnesc cu mine de multe ori prin casă
Reflexia din geam îmi pune o întrebare:
- Te văd îngândurată, ești toată o grimasă
Ce s-a-ntâmplat cu tine, hai, spune-mi ce te doare?
Am căutat sub tâmplă să - i dau pe loc răspunsul:
-Aș mângâia-n natură explozia de floare
Căci dincolo de sticlă a înflorit caisul
Dar simt că mă apasă această închisoare
E o tăcere surdă, a amorțit pământul
De dincolo de ziduri doar dangăte de clopot
Și sunet de sirenă înlocuiesc cuvântul
E geamăt în spitale și moartea dă în clocot
Aș ține țara - n brațe la pieptul meu s-o apăr
Dar n-am așa putere decât prin rugăciune
Greșeala omenirii prin crez să o răscumpăr
Și fă din virus, Doamne, cenușă și tăciune!
Aș cere libertatea să simt sub tălpi pământul
În dimineți cu rouă să mângâi iar cu mâna
Explozia de muguri.... și - aș cere iar cuvântul
Să spun lumii întregi că viața este una!
Când virusul ucide, cine-și asumă vina?!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre țări, poezii despre vinovăție, poezii despre sunet, poezii despre rouă sau poezii despre natură
Când virusul ucide
Mă întâlnesc cu mine de multe ori prin casă
Reflexia din geam îmi pune o întrebare:
- Te văd îngândurată, ești toată o grimasă
Ce s-a-ntâmplat cu tine, hai, spune-mi ce te doare?
Am căutat sub tâmplă să-i dau pe loc răspunsul:
-Aș mângâia-n natură explozia de floare
Căci dincolo de sticlă a înflorit caisul
Dar simt că mă apasă această închisoare
E o tăcere surdă, a amorțit pământul,
De dincolo de ziduri doar dangăte de clopot
Și sunet de sirene înlocuiesc cuvântul,
E geamăt în spitale și moartea dă în clocot...
Aș ține țara-n brațe la pieptul meu s-o apăr
Dar n-am așa putere decât prin rugăciune
Greșeala omenirii prin crez să o răscumpăr
Și fă din virus, Doamne, cenușă și tăciune!
Aș cere libertatea să simt sub tălpi pământul
În dimineți cu rouă să mângâi iar cu mâna
Explozia de muguri.... și-aș cere iar cuvântul
Să spun lumii întregi că viața este una!
Când virusul ucide, cine-și asumă vina?!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele absent
O să-nchid ochii, zic o rugăciune și dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, ești mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Și nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc
Și patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar așa eram cu tine, și nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândețe.
Tu nu știi vorbe dulci, doar ură și furie, rău, tristețe.
Acum mai uit, ce bine. Nu ești mereu prezent.
Curând vei fi din viața-mi, doar marele absent.
N-o să mai știu de tine, cum mult timp n-am știut.
Am vrut, tu nu, dar înțeleg... Nu s-a putut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prezent sau poezii despre moarte
Rugăciune
Nu-mi cere să fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinții să ajung deodată,
Tu știi că-s doar o mână de pământ
Țărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, să mă-nveți Îți cer,
Să nu mă lași să rătăcesc pe Cale,
Ești Dumnezeu și pe pământ și-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.
Tu poți să faci din mine ce voiești,
Mă poți purta în slava sau în moarte
Și dacă nu știu bine Cine ești
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.
Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin,
N-a fost ușor și, Doamne, știi prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca să-Ți slujesc, să Te slujesc pe Tine.
Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viața mea e jumătate dusă,
Tu care-mi știi viața pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ți fiu supusă.
Sunt încă mică pe cărarea Ta
Și poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ț mâna, mângâie cu ea
Și-ajută-mă de vrei să fiu în slavă...
Amin!
rugăciune de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre noapte, poezii despre boală sau poezii despre Dumnezeu
În fiecare dimineață, te ridici din pat și te gândești la ziua care vine. Ești liber. Ești un creator și poți alege. Ai dreptul să-ți croiești destinul cum îți place. Este viața ta. Poți să-i conferi un alt sens. Poți merge pe un alt drum. Poți... Dar știi cum procedăm de obicei? Marea majoritate dintre noi alege drumul obișnuit, drumul bătătorit de alții! Ne temem de necunoscut, de nou, de luptă și trecem peste șansa de a fi ca El. Așa rămânem o posibilitate nerealizată... Vine o zi, însă, când privești înapoi și atunci auzi glasul copilului din tine care te întreabă: "De ce n-ai riscat? De ce nu ai crezut în minunile pe care ai fost în stare să le săvârșești?" Iar tu nu ai niciun răspuns. Și doar asculți, înfrânt, cum plânge trist copilul pe care l-ai ucis în tine...
citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de Aurelian Silvestru
Adăugat de Rafaello
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre copilărie
- citate despre înfrângere
- citate despre tristețe
- citate despre posibilitate
- citate despre plâns
- citate despre libertate
- citate despre frică
- citate despre dimineață
Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre plimbare sau poezii despre ore
Amin
Totdeauna, pentru mine,
De grijă,
Ai răspuns primit,
Am întrebare la timp,
La tine,
La... de doamne.
(Citiți poezia începând cu ultimul cuvânt și terminând cu primul!)
poezie de Marius Robu (10 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
V-ați pus vreodată această întrebare: cine este aproapele nostru? Probabil că nu, pentru că nu se pare că avem răspuns în orice moment. Însă nu cred că este așa. Am fi tentați să spunem că aproapele nostru sunt cei de lângă noi, familia, rudele. Hristos însă ne spune că nu acesta este răspunsul pe care-l așteaptă de la noi. Când rostim cuvântul "aproapele", suntem tentați a ne gândi la distanță, la ceva de lângă noi. Dar Hristos trece peste această distanță și vrea ca între noi și "aproapele" să nu fie nici o distanță, ci "aproapele" să fie în noi, în inima noastră, să-l primim în inima noastră cu toate problemele, cu necazurile lui, așa cum a făcut samarineanul din parabola spusă de Iisus Domnul învățătorului de lege și nouă, celor de astăzi, în duminica rânduită a se citi în toate bisericile și mănăstirile noastre.
Ioan Selejan în Pe cărarea Raiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre învățători, citate despre rude, citate despre religie, citate despre prezent, citate despre legi, citate despre lectură sau citate despre inimă
Eu cred odată cu tine
Tu nici n-ai fost,
eu ți-am citit chipul printre femeile pământene
și l-am lăsat să capete trup de fecioară
asemenea Ceciliei.
Eu cred odată cu tine,
sunt mai mult decât poți tu vedea
mirele virtual care ne unește-n simțiri
sub dreapta îngemănare a cerului
unde fără niciun împărat
credem în el
și sângerăm în adevărurile lui
din cuvânt
până la sfârșit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre nuntă, poezii despre femei sau poezii despre adevăr
Ce-aș putea eu, Doamne, cere
Când răspunsul e tăcere?
Poate, cerul e mormântul!
Poate restu-i, da, cuvântul.
catren de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!