Departe
mâinile mele
două călugărițe albe
leagănă aerul
în inima nopții
mă dor toate rănile
de piatră
sunt prea departe
de somnul tău
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un pumn de sare
dunărea îmi leagănă somnul
în port se mai întorc
doar marinarii care au iubit
aceeași femeie
un vapor alb
taie canalul singurătății
malul s-a rupt în șapte vămi
și o lacrimă
la porțile de fier trebuie
să plătesc pentru un vis
n-am la mine decât un pumn
de sare
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem sincerității
Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
și tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, șoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele își va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
și cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naște în altă piatră
găsesc cuvintele și ți le șoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă
nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele,
cuminți ca niște țărănci albe,
i-ar fi țesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.
dacă
mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.
dacă
mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.
dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminți ca niște țărănci albe,
i-ar fi țesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.
dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.
dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.
dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct
o prăbușire de sare
ia locul zidului
lumina rămâne
un punct
îngheț
culeg plante siberiene
peretele din stânga
mă scoate din minți
piatră albă peste
piatră neagră
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu de la care capăt
să apuc seara asta
știu doar că tu ești forma perfectă
a disperării mele
când râd când plâng
schimb cămașa de doliu
și usuc cearșafuri albe
în grădina noastră
crește iedera
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatră...
Se pune piatră pe piatră și se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă și se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoșa zeilor
Stăm pe prispă afară așteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna și soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi și tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineață de toamnă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somnul nopții înghețate
Ploaia de stele senină
se stinge în puful de fulgi albi.
Printre stele răsare luna
în ninsoarea liniștită...
Dacă ploaia s-ar opri...
eu aș putea să-ți văd ochii verzi.
Poza ta pe cer o rup
ca lacrimile mele,
să o coase cu picături.
O stea pe cer răsare...
și una singură apune.
În focul inimii
sunt speranțe de neatins...
și eu visez uneori
la privirea ta angelică...
ce mi se arată des
în somnul nopții înghețate,
cu șoaptele furate
de o picătură de iubire
ce-mi surâde miraculos
sub chipul ploios al lunii albe.
poezie de Eugenia Calancea (6 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelin verde
cu râșnița de piatră
prin măruntaiele pământului
deschid peșteri
mucegaiul crește la umbră
îmi spăl ochii
usuc pelin verde
morții sunt
curați
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firimituri
pe aici trec două mâini
într-un joc al foamei
și o frumusețe care își lasă
firimiturile pe masă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt singura femeie ce și-a înfipt cuțitul în piept
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie ce și-a smuls inima
cu mâinile amândouă
ca un măcelar profesionist
așteptând să fie plătit
pentru sângele scurs pe tejghea
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie care a avut curaj
să își arunce inima în țărână
apoi să o calce în picioare
nu
nu sunt singura femeie care a crezut
că poate să își pună inima la loc
fără să urle
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie
care a înfipt acul în carnea sângerândă
și a promis că se vindecă
nu
nici pe departe
că doar asta au făcut toate femeile
ce te-au privit
măcar o secundă
până în adâncul durerii tale
poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Omul iubit al nopții
Din noaptea în care am intrat
să nu-mi furați păsările și zborul.
Agăț sufletul cu frânghii de stele,
încercuiesc fericirile și dezamăgirile
îți așez pe terasa inimii ghivece cu flori
să le uzi dimineața cu respirații de ploaie.
Caut să mă desprind din somnul greu
care mă scoate într-un tunel fără lumină
de unde ies doar cu mângâieri tandre.
Tu femeie, știi, mânată de patimi divine,
îmi pui în mâinile albe de spaimă
sânii rotunzi și freamăți ușor.
O durere nespusă omoară și ultimul vis
dimineața senină e tot mai departe,
cu genunchii tăi calzi, de voi rămâne
o să mă crezi omul iubit al nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu-mi place ora asta
fără tine
oglinda
fuga dintr-un gând
prea multe sticle goale
prea multe vene
sparte
iubirea
convalescență imposibilă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu mine prea departe
trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăcește când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foșnetul
aș vrea să întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar brațele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele
stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
pășesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în țărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocație
Unde ești, palidă iubită
ca din poemele de altădată,
ce alte visuri m-au purtat prin lume,
cine mă cheamă, cine mă rătăcește
mereu de lângă somnul tău departe?
Glasul tău doar în gând îmi răsună
pe cărările mele pierdute,
chipul în trecut își leagănă
candela lui nocturnă,
și mă afund în singurătate
ca-ntr-o pădure vrăjită.
Dezleagă destinul amar
cu mâinile tale de rugă,
adună-mi pașii pribegi
sub ochii tăi dintâi
cari descântă, cari visează,
că în ei e toată povestea,
potecile, umbra și amăgirea.
poezie de Ion Vinea din Ora fântânilor (1982), traducere de Dan Ion Nasta
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.D-ale insomniei
De vreo două săptămâni
Am uitat somnul de noapte.
Mintea-mi cugetări ascute
Când în pat, sub umbra nopții
Mă foiesc cuprins de șoapte.
Îmi e foame, îmi e sete,
Mi-e prea cald sau mi-e prea frig,
Perna nu vrea să m-asculte,
Cearșaful se vălurește, pătura îmi face cute
Și din liniștea odăii pe moș Ene-n gând îl strig.
Iar îmi stric ziua de mâine,
Aveam treburi de făcut
Și deja s-au strâns cam multe
De când fac ochi la amiază
Hâd, nervos și abătut.
Mi-am și pus ceasul să sune
La o oră mai normală
Să stau treaz vrute nevrute
Ca să adorm mai devreme
Să mă lecuiesc de boală.
Ceasul sună, îl aud,
Mă ridic în două coate
Dar somnul e mult prea dulce
Și amân planul pe mâine
Că sunt liber și se poate.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce nu știai...
Îți spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu știai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
și a văzut, cum văd și eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârșitul dans al luminii
n-am reușit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Și-atunci... m-am întors
în somnul pietrei și-n mine,
în uitare și-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în germană.De ce scriu poeme?
scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog să rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
să rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
că fiul ei visează frumos
și are trupul din ramuri de frunze,
care foșnesc în razele primăverii,
mă rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit și apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu fășii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din țâțâni la fiecare emoție,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
mă rog pentru toți nenăscuții lumii,
pentru aura și nimbul lor,
mă rog ca locurile să nu devină pustii,
să triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
și mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătăți
la început stă ceasul
/nu mai știu/
îmblânzesc mușcături
îmi smulg inima
din întâmplare
cu lapte orb
hrănesc un aligator
/nu îl satur/
ochiul se deschide
împart jumătăți
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!