Pod la cer
Nu mai cred și nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...
Nu mai vânt și nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...
Nu mai of și nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu și mare,
Pod de apă pân-la rai...
Nu mai vis și nu mai cânt,
Că destinul se răsfață,
Noapte cununând cu gheață,
Pod de rece, sub pământ...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vara în mare (pe)trecere
Hei ce valuri și nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper
Dar ce mare pân-la cer
și ce stânci în amintire
mare aș putea să-ți cer
pe val încă o iubire
O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
și ce valuri de nisip
O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Legendă
Parc-aș fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ține rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aș fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Paradox... libertin
Fruntea-n păr sau în batic,
Trupul strâns-așa și-l plimbă,
Cu ghete pân-la buric...
... Și buricul pân-la... limbă!
paradox epigramatic de Ioan Crăciun Petrișan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet epuizant
M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârșit nimic să duc,
aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.
Să mi se scurgă sângele din vine
în bălțile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.
Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,
să tac ca încleștatul de gingii,
să tac și a revanșă, a gâlceavă.
M-aș plânge pân-la os și pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Constatare
Dascălii ne dau știința,
Preoții ne dau credința,
Ostașii-aduc biruința,
Iar prostia, umilința.
Prostia ne-a umilit pe toți:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Și,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Unirea cea Mare
1 decembrie 1918
Venise ceas de împlinire
Și clipa marilor dorinți
Cu-aceleași doruri de Unire
Din moși strămoși și din părinți.
Din aspirația de veacuri
Și-n graiul spus de mii de ani,
Urmași crescuți în vechi cerdacuri
Venind din daci și din romani.
Aceiași doină-au spus-o-n cânt
Și-n vechi Carpați și-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi și Moți ori Moldoveni,
Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toți glas neatârnării
Când, în firească încununare
Au ctitorit destinul Țării.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spunere
Tulai, Domne,-i zua me?!
Tătă lumea az mă be,
Pân-la fund de dimijană
Șî mă soarbe pi sub geană,
Pân-la cepul de butoi,
Doaga lui de vin altoi,
Uscă dogele de sete
Pân mă beu pe mine bete!
Tătă zua, va-să zică,
Tăț mă beu șî mă mănâncă,
Parcă nu mai am nici os--
Chiar așa îs de frumos?
Poate-am fo un pic fălos,
Nu mă-mprăștiați pe jos,
Fost-am io destul risipă--
Az sunt rege pentru-o clipă!
Ioi! Că nu-s io Izabela,
Să vă chem la mine lela!
Io îs slab la portofela,
Da am vin de izabella!
De la portă pân-la Mureș
Tăt românu să mă-ndure-
-Vă cinstesc cu vinuri pure
Șî jinarsuri arse-n șure--
L-o gustat șî Stelu meu
Șî nechează teleleu!
No, amu, poftiț în casă,
Ce-aț adus puneț pe masă,
Io nu am să pui pe ma',
Doar covoru lu mama
Ăl țăsut pi la război,
Pin nouăsuteșaptejdoi,
Din oaie cu lână faină,
Țîgaie șî șî țurcană!
Mai aduceț șî mâncare,
Cred că nu -s un oarecare!
Mulțam fain de zua me,
MÂINE IAR ȘÎ TĂT AȘE!!!
TEO LAUREAN ZĂLUD,
PISTE MURĂȘ DE AIUD!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian Năstase, fostul președinte al PSD, a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru corupție (Sloganul PSD-ului în campania electorală din 2012: Vrem dreptate pân-la capăt!)
Toți spuneau cuprinși de freamăt:
Vrem dreptate pân-la capăt!
Cum spunea bătrânul Cato:
Azi Justiția le-a dat-o!!!...
epigramă de George Budoi din Dicționarul corupției, Politică și politicieni (6 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.O veveriƫă
Pe o nu știu care creangă
Oarecare din copac,
Tremurând și dând din coadă
Sta pitită o veveriță.
Aștepta de sus să-i cadă,
De pe creanga-nvecinată
Zisă și superioară,
O alună cât de mică,
Să-i ajungă ronƫăiala
Pân-la creanga următoare.
De ce-ar face vre-un efort
Ea știind deja prea bine
Că-ntr-o bună zi se pare
Oricum, mărul va cădea din pom?
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset robotic...
.. și când n-am să mai fiu, se va ști, că am fost...
și când n-am să mai scriu, mă ve-ți ști pe de rost,
ve-ți citi, savurând versul scris pentru voi
pân-la ultimul rând, pân-la ultimul sloi...
adevărul din el: impecabil, curat,
mult mai mult ca rebel, mult mai mult ca ciudat,
l-or sorbi ca pe-un vin, scârțâind din saboți,
nu doar oameni-mașini, ci și simpli roboți...
poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule
aruncă gândurile ca pe-un lest mizer
nu te lăsa cuprins de întristare,
căci pân-la urmă toți avem un Cer
sub care cerem picul de-ndurare.
în piatră ești ca visul într-o floare,
în iarbă ești făptura ce ne paște,
în cântec ești doar dor și alinare
și-n amintiri figura ce renaște.
ai rădăcin-adâncă într-un trunchi,
și brațele întinse pân-la cer,
să nu cazi niciodată în genunchi
sub tirania relelor ce pier.
trăiește cu planeta ce rotește
a lumii viață dată de destin,
ai raiul pe pământ și-mpărătește
participă la marele festin.
căci viața-i foamea de esențe
ce n-are-n ea nimic pietrificat,
și cântă-n prelungitele cadențe
aria dulce-a marelui păcat.
privește cerurile tot mai mari
și crezi în viitoarea devenire
căci omul are ochi vizionari,
alți timpi în calendare și în fire.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
Sunt...
acel nebun dependent de nori și ceață,
simt albastru și invers proporțional,
fac greșeli căutând răspunsuri pe sens interzis.
Și ce dacă... trăiesc viața pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.
Lovește-mă un secol distanță
prin cuvinte în șir indian
și într-un final de cearcănă și zâmbet,
vise expandate și ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceașcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.
Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârșit de vară.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
Cum ar putea un om ca mine,
Sa te convingă c-ar putea,
Sa fie-acolo pentru tine,
Si sa-ti ofere dragostea?
Sunt... stiu, mai mare, recunosc,
Si tu mai tânără, frumoasă,
Nu pot sa spun ca te cunosc,
Dar uite, totusi, ca îmi pasă.
De ce îmi pierd ore privind,
O poză ce -ar putea ramane,
Un gand si atât, ce o sa zboare
Pe unde vântul o să -l mâne?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui confrate
Talentul tău, în plin avânt,
Mă-ndeamnă a mă înclina
În fața lui, pân-la pământ...
Că poate-o fi pe undeva.
epigramă de Mihai Teognoste din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-aș putea alege vreun rol interpretat, fie el din teatru sau film, despre care aș putea spune că mi-a rămas cel mai aproape de suflet. Au fost multe... dar nu cred că mi-aș putea identifica destinul cu vreunul. Mi-ar fi dificil să aleg, pentru că fiecare rol... a reprezentat o părticică din mine.
citat din Dana Dogaru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolutul nu-i doar într-un punct fix. E și-acolo, unde nu bănuiești c-ar putea fi.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ganduri vechi si noi. Maxime si aforisme" de Nicolae Mareș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar A uita de la mână pân-la gură.
proverbe românești
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolutul nu-i doar într-un anumit punct. E și-acolo, unde nu bănuiești c-ar putea fi.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu spune "sper". Nu spune niciodată: "sper" că voi putea, "cred" că voi putea. Spune: "știu" că voi putea. Dacă vrei să faci ceva în viață, elimină-ți nesiguranța din vorbe. Doar așa ți-o vei elimina și pe cea din gând.
Irina Fieroiu în Claudia
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
și-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU și conștiința!
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!