Astăzi pricep de ce ades
Norii pe cer se-adună;
Într-un târziu am înțeles:
Iubirea-nseamnă ÎMPREUNĂ.
catren de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Singur
Am oferit
probabil prea puțin
din ce-nseamnă
"a da"
am așteptat
probabil prea mult
de la verbul
"a iubi"
într-un târziu
m-am trezit
așa cum am fost
de fapt
tot timpul.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concluzii
Zbaterea mea
privitul în sus
și pofta de cunoaștere
m-au cotropit
într-un amestec
simplu
de seriozitate tristă
dezamăgire
și cearcăne firești...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii
Cu fiecare suflu
Mă-ngrop tot mai adânc în clipă
alunec într-un amestec
de amintiri și uitare
obraji fisurați
de cearcăne
îmi strivesc chipul
cu care parcă
mă obișnuisem.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul an nou
Orașul freamătă sub cerul gri
Decembrie-l îmbracă-n sărbătoare,
Oceane de pași mereu grăbiți,
Semafoare inutile se-ntrec jucăușe
Într-un ciclu nesfârșit de culori succesive,
Luminând neputincioase
Autoturismele înțepenite-n așteptare.
Noul an nou
E gata să ne surprindă.
Timpul doboară toate recordurile de viteză.
La mulți ani!
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degete?
Chiar ar trebui să înțeleg
Să înțeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înțeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înțeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion și este verde
Și, și ce atitudine să iau față de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înțeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înțeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.
poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invazia gândului
Sub perdeaua
gândurilor
zăresc chipul tău
frumos nestins
chiriașul unei enigme
neidentificate
stăpân deplin
cu tendințe
de expansiune...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogățiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simț cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.
catren de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit
Infinitul învingător
îmi zâmbește plin de milă.
Labirintul miracolelor
inundat de cărări
netrecute
se deschide tot mai larg
cu fiecare
curiozitate stinsă,
cunoașterii mele.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel cu insomnie creatoare
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii,
Secundele pe ceas îți par oprite
Și viața ți se scurge prin toți porii.
Tot căutând cuvinte potrivite
Curând-curând or să răsară zorii,
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii.
Ți-au mai rămas speranțe neîmplinite
Și ți-au murit de mult lăudătorii,
Mai sunt destui dispuși să te imite
Cât încă se învârte roata morii.
E cald și noaptea este pe sfârșite.
rondel de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Degetele tale
însetate de mișcare
îmi aranjează suav
fiecare clipă de nesomn
gâmduri obosite
sprijinite-n cârje
se lovesc tăcute
cap în cap
doar depărtările
mai vorbesc.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea...
Învăluit în necunoaștere
orbit de tot ce-i străin
rațiunii,
m-am trezit secerat
de iubire...
Iubirea...
cea mai amuzantă glumă
spusă vreodată
singurătății...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este Fericirea?
M-am întrebat ades ce este fericirea,
Cum e să dai din brațe și să zbori,
Cum e să simți în fiecare por Iubirea,
Și sufletul să-l ai plin de comori.
Și-am căutat mereu, neobosit, răspuns,
În zâmbete, în primăveri și în priviri,
Adesea mi s-a spus că banii sunt de-ajuns
Și bogățiile îți pot aduce împliniri.
Și-am rătăcit prin bucurii fragile uneori,
Am risipit Iubirea și am gustat din plin succesul,
Am colindat Pământul, iluzii în culori,
Dar toate-acestea nu mi-au dat spre Fericire-accesul.
Azi o minune îmi zâmbește neîncetat,
Copilul meu îmi definește strălucirea;
Și nu există sentiment mai important
Și simt cu toată ființa că asta-i FERICIREA!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu
Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanțe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoși
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Și eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Și singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Așa începe dragostea,
Și se termina tot așa,
Târziu noi regretăm mereu
Și luăm din viată ce-i mai greu...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Debarcând acolo în '31, fără să știu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanți, dau peste omul de pe stradă. El mă înhață, mă înșfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoțesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, și cu omul care joacă într-un teatru, și cu omul care dansează și gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximație. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă să urc pe firul istoriei.
Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Ziduri dușmănoase
mă-nsoțesc
pretutindeni
între deznădejde și speranță
marea se unește cu cerul
urmele pașilor
trec nevăzute
sunt singur
umbra-mi rămasă lipită
de tălpile ei
refuză să mă urmeze.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățătură
Am învățat târziu în viață că tot ce simt eu simt pe bune
Și m-am trezit că dau degeaba tot ce aveam mai bun pe lume.
Am înțeles târziu că-n toate e-un sentiment care se pierde
Dacă nu prețuiesc de-a-ntregul mai ales tot ce nu se vede.
Târziu am înțeles că nu am decât o singură-ncercare
Pe care dac-o dau în bară, rămân uitat în depărtare.
Am renunțat atât de simplu la ce simțeam că mă atrage
Și m-am lăsat purtat de valuri de orice fleac ce mă distrage.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață
Prea multe așteptări și timpul zboară,
Iar ce e dus rămâne veșnic dus,
Tic-tac-ul grabnic mersul ți-l măsoară
Și-n fiecare clipă te-ndrepți spre apus.
Prea multe inutile griji te-neacă,
Te-afunzi adânc cu fiecare gând,
Lași prea ușor momentele să treacă
Și ani din existența ta trec rând pe rând.
Mâine e-un "astăzi" ce va fi uitat,
Ispite tainice mereu te-agață,
Adesea ești absent nemotivat,
Din darul ce se cheamă, Viață.
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul unui gând
Ochii mei
aplecați în beznă
mai privesc în gând
zâmbetul tău
rătăcit
undeva departe
în spatele timpului pierdut
razele Soarelui
uitate-n noapte
neadormite
încă...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pocinog
Am înțeles târziu ideea,
și astăzi sunt perfect convins:
De când mi-am cucerit femeia,
eu m-am simțit mereu... învins!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Niciodată nu-i prea târziu
A înțeles, într-un sfârșit,
Pe la priveghi, sub clar de lună,
Că soacră-sa s-a prăpădit
De moarte... bună!!!
epigramă de Viorel Frîncu din ziarul "Viața Buzăului" (21 octombrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!