PETALE DE MACI

Aş fi venit cu flori să te întâmpin
Dacă-mi vorbeai despre Ursa Mare
Sau stăvilare, zdrobite-n drum....
Aş fi călcat pe spini să te ascult
Vorbind de mări si de oceane
Cu intuneric in adânc si coame-n soare
Răvăşitoare cărări de dor!

Dar n-ai venit... florile s-au uscat,
Ghimpii s-au infipt adânc in inima mea
Revărsând roşu in petale de maci
Purtate de vânt pe cărări neştiute
Sub un cer aducător de ploaie si tristeţe.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poiana cu flori

mă întreb uneori
dacă chiar îmi citeşti versurile
sau imi dai un like
aşa de complezenţă....
poate nu am scris un poem
în sensul strict al cuvântului
dar este un strigăt
de bucurie sau deznădejde.
-nu-i nimeni acasă?
nu mă aude nimeni?
posibil....

voi trimite gândul în poiana cu flori.
maci roşii se vor apleca să-l asculte.
fluturi albi se vor opri din zbor.
odată am fost împreună,
sub un cer fără nori fără furtuni,
sub imensitatea nemărginirii
în orizonturi largi,
doar vântul ne aducea la realitate
cu joc de petale, lumini şi umbre
cernute de un soare darnic
.
înalţ braţele şi strig fără inhibiţii
-sunt eu... eu cu inima în palmă
pe un drum al cuminţeniei
fără spini, fără noroi, fără pete.
ecoul sparge depărtarea
şi râul răspunde în cascade
foşnind sub arinii înfrunziţi
-te-am aşteptat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de maci -
efemere aripi moi
purtate de vânt.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (26 iulie 2018)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet şi rondel

Pe pajiştea necontrolată
De sapă, greblă sau lopată
A inflorit si el timid
Prinzând fugar in labirint
De flori mărunte in buchet
O incercare de sonet.
Dar nu stia reguli precise
Si cum sunt rimele permise
Ceru indată ajutor
La clasici duşi pe un covor
De stele-n cer si-apoi pictaţi
Pe vechi coperţi, in raft, uitaţi.
Si a-nceput să-nveţe a scrie
Adevărata poezie!

Dar florile s-au supărat....
-Vino la noi pe inserat
Poet boem in arta scrisă
Si cu iubirea ta aprinsă
De orice verb, de orice ram.
Si de muşcata de la geam
De-ntunecatele cărări
Cu brazii prinşi in patru zări
Vino la noi, vântul rebel
Te va-nvăţa să scrii rondel.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai venit cu prima ploaie de cireşar

Motto:
,, În mine eşti porumbelul desculţ
Câteodată numai ochiu.
Câteodată numai mâni.
Câteodată numai fior rotund." (L. Blaga)

ai venit cu prima ploaie de cireşar
şi de atunci
mi-ai fost şi ochi şi dinte şi unghie şi nerv
mereu azimă şi miere
mereu dor şi durere
ai venit cu prima ploaie de cireşar
şi de atunci
inima ţi s-a cuibărit adânc în rărunchii măduvei mele
n-o căuta
te-ai întors în osul din care eu am fost plăsmuită

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi

A spus odată cineva.....
-Vei fi cea mai frumoasă stea,
Un vis ascuns al tuturor
Celor ce-n suflet poartă dor.

Vei fi pe-un drum al năzuinţei
Spre fericirea-naltă a fiinţei,
Care rabat nu o să facă
Păşind mereu pe calea dreaptă.

Vei fi pe-un drum ce n-are văi
Nici neguri, umbre pe cărări
Vei fi pe culmile cu soare
Făr-arabescuri de ninsoare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă religie

nu ai venit aici să vorbeşti
ai venit să asculţi şi să taci

nu ai venit aici să priveşti
ai venit să orbeşti şi să calci

cât mai adânc pe alături: nu
ai venit decât să-ţi aplauzi a

partenenţa la noua religie în
care dumnezeu e stângaci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

pe fereastra deschisa
a intrat primavara
a dat buzna in inima mea
aruncand cu flori peste noi
un soare rosu se revarsa
pe cer
cu buze rosii ne saruta
pe obraji
ochii tai sunt doua flori
caprui
deschise in inima mea
a venit primavara
aruncand cu flori peste noi.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind cu Topîrceanu

din depărtări privesc Negoiul
semeţ cu sceptrul îngheţat
în vale curge Topologul
pădurea e la defrişat

un belgian venit din lume
a cumpărat tot ce-a putut
şi plânge muntele în ploaie
e dezbrăcat şi abătut

învie, Doamne, iarăşi ţara
unui popor ce n-a apus
aş vrea, vorbind cu Topârceanu
să merg pe Topolog în sus...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de dor

Asfinţit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aş mai vrea în taina nopţii să-ţi şoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aştept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopţi s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc şi esti acelaşi, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ţi mai vorbeşte şi-nţeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrăţişare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristeţe, bun rămas!
Asfinţit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopţi se vor mai duce, câte am să pot uita?
Şi-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aştept sau poate uşa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopţi s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec şi-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viaţa îşi urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire şi-am s-o iau de la-nceput.

Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aştepţi sau poate inima ţi-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e preţuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Şi-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viaţa mea!

poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorii

Vorbea un amic confrate
Despre datorii uitate
Sau la bancă sau in crâng
De unde-am venit cântând.

Aşa-i viaţa, rău nu-mi pare
Port doar flori la cingătoare
Azi petrec cu cine-mi place
Mâine sunt mormânt ce tace.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă pe Pământ

Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Şi vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei

Văd frunzele cum cad din ram
Şi tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ

Şi florile s-au veştejit
Şi berzele s-au dus
Şi zilele s-au risipit
Şi crinii au apus

Şi nopţile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Şi plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfinţit...

Şi vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veşmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am venit
să te scot afară din tine,
să te iau în inima mea.
Am venit
să scot la lumină frumuseţea
pe care tu n-ai ştiut niciodată că o ai
şi să te ridic ca pe-o rugăciune
spre cer.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă geneză...

Azi stele au căzut,
ape s-au revărsat,
sori s-au întunecat,
inima mi-a tăcut...

lacrimi cad,
se lovesc de pământ,
se preface-n vânt
un oftat adânc...

zile cândva însorite
se prefac în neguri,
mai am doar gânduri
şi sentimente rănite...

poezie de Mihail Simionescu din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de păducel

Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână îngheţată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce ştii tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ţi încălzesc
Sufletul.

Zgomotul oraşului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara

Un câmp nesfârşit
Încearcă să ne adopte.
Apusul îşi trimitea razele roşii
Miros de iarbă
Şi adiere de vânt.
Se lasă seara,
Cuprinzând în îmbrăţişarea ei
Gândurile noastre nerostite
Şi florile albe de păducel.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Te văd din ce in ce mai rar
Si telefonul tace pe o masă
Sunt singură si-mi este dor
Să treci din când in când pe-acasă
Să vezi dacă la poarta veche
E stâlpul drept aşa cum l-ai lăsat
Si dacă iarba a crescut in curte
Si dacă pruni bătrâni nu s-au uscat.
S-au prins in streşini lăstarii de la vie
Si-n pod mai mişcă uneori un şoricel
In rest ce să-ţi mai spun copile....
Mă bucur de lumină si de cer!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima destinului

Iubirea ta, sclipire iluzorie
În matca timpului...
Stinsa in ochii mei
Cu lacrima necruţătoare
A destinului.
Fără drum de întoarcere.

În noapte pier macii-n petale
Purtate de vânt
Din depărtări ecoul
Aduce aproape glas şoptit
Spre mine doar
Din chipul tău umbrit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vreme de ploaie

Pe vreme de ploaie joc şah cu amicii
Sau merg paralel cu norii,
Direcţii diferite...
Cumva alternez jocul minţii
Cu cel hoinar
Care mereu se indreaptă
Spre răsărit de soare,
Contemplând frumuseţea
Salcâmilor infloriţi.

Ce adânc inoată roata căruţei in nisip
Când despică pădurea in două,
Ce verde e iarba după ploaie
Si cât de năbădăios
Spumegă râul la cascadă...

Joc şah,
Totdeauna mi-a plăcut să fiu regină
Atentă, vigilentă...
Dar uite... am pierdut,
Norocul ăsta nebun m-a părăsit
Si tura fiţoasă imi ţine calea
Pe vreme de ploaie...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora trei

(In memoriam - Ana Podaru)

E ora trei ce te-a chemat,
în rochie de mireasă te-a-îmbrăcat,
sufletul ostenit ţi-a primenit,
te-a scos din drum întroienit.
Acuma zbori prin galaxii
şi ţeşi marame de lumină,
de sus priveşti copii şi flori
îmbraci pământul în iubire.
Aleargă cai nepotcoviţi
cu coame-n vânt, de dor nebun,
te caută, nechează-n drum
şi lasă-n urma lor doar scrum.
Bat clopote a jale mare,
în plină toamnă răsar macii pe cărare.
Pământu-i înecat de lacrimi
copacii-îmbătrâniţi te cheamă
dar tu continui al tău drum
spre Cerul tău iubit şi bun
dar ne laşi nouă ce ai scris antum.
Aici menirea-i împlinit-o,
te du în pace printre stele,
te-om plânge azi, te-om plânge mâine
căci ai plecat dar eşti cu noi,
Pământ şi Cer i-ai împărţit la doi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pleoape

eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
păşeam pribeag printre veacuri
topit în uitări deşarte
eram fila închisă într-o viaţă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopţii
cenuşa mângâiată de ploaie
lumina a rămas tăcută între pleoape
se scurgeau tăceri pe cărări
purtate de vânt pe aripi frânte
ardeau lumânări în taina depărtării
ce lungă era distanţa între ziduri
adiau umbre pe trupul de piatră
cuvintele zăceau închise'n tenebrele lumii
eu scriam cu lacrima
despre spini, despre iubire
căutând în suflet surâsul luminii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

nori vin...
nori trec...
si dupa ploaie
luceste-n razele
de soare...
o lacrima...
ramasa pe obraz!
ma-ntreb de ce?
pasim in doi
pe-acelasi drum
pustiu si trist!
inghit in sec...
durerea mea...
imi bate
inima cu ea!
pacat de timpul
cel pierdut...
si ma intreb...
de ce?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!