Elogiu pentru George Bacovia

Cu mult departe, printre marginile lăsate sau rupte de lume,
Ce-au desprins suspine pe colţuri cu ele şi toamna
Simţurilor carbonizate,
prefăcute-n închisul, ba negrul tăciune..
Tot de atâtea ori, grăbiţi trecători vor să m-asculte în goana lor anume către morminte.

Negăsind liniştea gravă ce-o simte orice creatură alcătuită doar din molecule de cuvinte,
Nedumerit mereu, se-ntreabă existenţei sensului valorice deasupra sticlei pline pe jumătate cu otravă.

poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte

Şi nu cunosc decât morminte,
Ce-ascund în ele, suspine ca de clocot,
Prin lacrimi lăsate la capăt de veşminte,
Şi ceasuri ce te strigă în zgomote de clopot.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor bea

din mine iubitele
după ce mă vor dizolva
în poeziile pe care le-am dăruit
o să dansez tango
cu ultima şi prima
zeiţele vor bea ultimele cuvinte
amestecate jumătate jumătate
cu whisky contrafăcut
o să fie ceva confuz
setea lor e mare
o să mă dizolv în lacrimile lor
de fericire vor zbura printre nori
vor bea din mine clătinate
de vântul de toamnă
multe patimi o să le rămână
în cerul gurii după ce-au trecut de buze
o să le transfer povara mea
pe umerii lor sărutaţi de buzele
mele pătimaşe şi fierbinţi
voi deveni o băutură winterfresh

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii

Negrul poate deveni cenuşiu, dar cenuşiul
niciodată galben;

Noaptea poate deveni zi, însă
norii aceia vor atârna tot acolo, pe cer.

Aşchii de lemn albit de sare şi scoici emailate
în contact cu palmele.
Feciori agramaţi, amvoane lipsite de evlavie
în tangaj pe mare,
jumătate vigilenţi, jumătate mahmuri.

Aceşti risipitori fii ai Galileii
se întorc la dană odată cu zorii.

Au ceva din haloul acela stingher şi auster al pescăruşilor –
poate vor găsi nişte scânduri pentru odihnă,
poate şi câteva poezii ascunse-n ceaţă sau câteva vise.

Ei sunt pescarii şi nicicând
n-au fost învăluiţi de mai multă sfinţenie.

Frumoşi asemeni unor candele aprinse-n
colţuri de camere întunecate,

cu pelerinele lor galben-fosforescente,
trăgând năvodele pline cu peşti şi poveşti.

poezie de Nathan Martin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este real decât în măsura simţurilor sale. Tot în măsura simţurilor sunt şi cerul şi pământul. Ele pot fi realitate pentru că atâtea şi atâtea generaţii le-au găsit în acelaşi loc.

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursă mortală

Nu înţeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toţi ajungem, toţi deodată, în aceeaşi zi la sfânt Crăciun
Şi graba însăşi, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă şi inert de stai şi, timpul îl laşi să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost şi-o să regreţi -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poţi... taci.

E masochistic firul vieţii, ce ţi-o petreci te pedepsind
Să te speteşti să înveţi ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i creşti să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu ştii că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta şi ei la rând, neştiind că-i sunt doar purtători
Şi aşa se trece o omenire 'n neştiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revanşa câinilor

I-au luat nişte oameni pe câini,
I-au dus cu arcanul departe,
În loc să le rupă din pâini,
Le-au dat câte-o porţie de moarte.

Prin arşiţi şi ger mai trăiau,
Stăpâni pe a lor libertate,
Şi tot mai puţini se trezeau,
Cu suflete tot mai curate.

Uitaseră de-a mai muşca,
Instinctul primar îl lăsară,
Crezând necinstit a mai da
Dovada obârşiei de fiară.

Crezând că omul i-e frate
Şi-n lume e loc de-amândoi,
Gândeau în sinea lor poate
Că sunt izbăviţi de nevoi.

Că fie mai şchiopi sau lihniţi,
Mâncând fără ştire otravă,
Trăiesc sau chiar mor mulţumiţi,
Căci soarta putea fi mai gravă.

Ei teama o poartă, o strâng
În suflet, în carne, în vise,
Ca pe o arsură ce-o plâng
Prin ei, generaţii ucise.

De-aceea-ncordaţi tot pândesc
Şi-un ochi le-a crescut şi la spate:
De teama de-un rău omenesc,
De teama durerilor toate.

Dar câinii aceia, ciudat,
Doriseră să se-odihnească,
Şi-atuncea, simţindu-i, i-au luat
Din pacea lor blândă, câinească...

I-au dus mişeleşte pe toţi,
Din cuiburi făcute-n pământ,
O poteră mică de hoţi,
În cuiburi adânci, de mormânt.

I-au luat ca să-i facă mănuşi,
Dar ele vor roade şi strânge,
Săpun de vor fi, pentru duşi,
Topise-va-n râuri de sânge.

Ce trist e oraşul, pustiu!...
E-o linişte grea, ca de moarte...
Dar, iată, ‒ apare-un sicriu
Din lemn de coteţ, fără toarte!

Se-opreşte sub un felinar
Şi-i scârţâie roţile-n noapte...
Capacul, căzând pe trotuar
Înalţă-a păcatelor şoapte...

Acesta-i eternul cadou
Pe care ni-l fac de departe,
Ca pe un lătrat în ecou,
Toţi câinii plecaţi înspre moarte:

Din strania cutie de lemn,
Coboară, flămând şi lunatic,
Trimis către oameni ca semn,
Un pui de căţel fantomatic.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta vieţii

Asta e reţeta vieţii,
care mi-a spus-o mama,
tinându-mă în braţe
în timp ce plângeam.
Gândeşte-te la florile alea
pe care le culegi toamna
ele oricum vor muri,
şi tu plângi.
În grădină în fiecare an
apar şi plantăm flori,
copaci şi alte plante,
ele te vor învăţa,
să ştii ce e frumosul.
Apoi vine toamna
şi ele se vor usca.
Chiar şi oamenii sunt trecători
la fel ca apa care curge.
Toamna încorporează
un timp de tranzit.
Maturizează-te,
pentru că şi natura
va fi în stare să înflorească.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Prin labirintul minţii
sunt cuvinte splendide
cu sonorităţi compozite
şi înţelesuri extinse
toate demne statutul lor
cu ele se pot compune poeme
pe teme variabile
cu reliefări variate
derivate din intuiţii
premoniţii sau inspiraţii
cu accente optimiste
cu nuanţe sclipitoare
mai mult plauzibile
decât orice imagine.

poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul imposibilei reîntoarceri

Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăşi primăvara vieţii mele-a izvodit,
Retrăiesc întâmplări adunate-n câteva albume,
Şi,-n braţele acestei primăveri, mă las iscodit.

Întors în copilărie, sufletul încearcă să rezume
Tot ce,-n goana vremelnicei clipe,-a dobândit,
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăşi primăvara vieţii mele-a izvodit.

Cum orice râu de munte, neistovit în spume,
Să nu se poată-ntoarce la izvoare,-i osândit,
Copilăria-i amintire ce devine terapie anume
Ce nu se poate repeta decât în dorul spovedit

Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nocturn

ca un somn al pietrei
aripa nopţii
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase

asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleaşi incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenţei
vreun vis

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nimănui…

Trecem grăbiţi pe lângă ei
Şi nu avem nimic de spus
Copii uitaţi de către zei
Cu răsăritul în apus.

Strâmbăm din nas că sunt murdari
Ş-au haine rupte şi-s desculţi
Dar suntem, Doamne-atât-de-avari
Şi nu ne pasă de cei mulţi.

Uităm c-au suflete şi ei
Nu-s doar imagini în decor
Zicem scârbiţi că-s derbedei
Ce-s oare-atunci părinţii lor!?

Şi tot din carne sunt făcuţi
Iar rănile la fel îi dor
Loviţi de soartă de micuţi
Se chinuiesc în lumea lor.

Să alinăm pe cât putem
Al sufletului lor tumult
Şi chiar şi-atunci când bani n-avem
O vorbă bună, oare-i mult?

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele-s tăcute

Ce aproape se simte toamna
Între lumini megalitice!
Doar melcul povesteşte cât de adâncă-i marea,
Cu peştii de sidef şi ancore lăsate în nisip.
A mai trecut un val
Ostrovul e acelaşi şi apa,
dintr-un munte s-a limpezit un pic
Vorbim sau nu vorbim, cuvintele-s tăcute
Am şters de pe ştergar culorile
ce-au strălucit lumina înserării
Şi astăzi ne ascultă pescăruşii,
Păsările colibri sau întors din veşnicie.
Cu mâna te ating pe trup
Şi mi se pare că am trăit odată cu timpul secular.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice stare de bine sau de rău are la bază cuvinte sau lipsa lor... fie ele şi doar în minte.

Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-n floare de lotus

O să se tragă zăvoarele de lemn,
porţile o să suspine din încheieturi,
se va lumina dincolo de ziduri,
de vor năvăli fluturii pictaţi.
Aburi din pământ se ridică la ceruri
şi ele au scările trase.

Asemenea unor sertare cu obiecte diverse
memoria mea se deschide încăpătoare,
rămâne fără margini.
Se decojeşte noaptea până la piele
atât cât să se poată iubi cu stelele
aşteptând luceferii să coboare pe pământ,
zburători cu aripi reci prin visele femeilor.

Tu torni în mine mierea într-o amforă
şi o aşezi între pietre preţioase.
Se vor subţia după ploi marginile
şi-n freamăt vor aluneca printre noi,
să germineze mai departe din sâmbure
viaţa ce se deschide-n floare de lotus.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele tale

Laşi urme pe zăpadă
Şi în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.

De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.

Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfinţit.

poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliţă foşnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reuşesc cu toamna să-ţi vorbesc.

Iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu eşti dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.

Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Şi să ascult iubito printre şoapte
Cum spui că mă iubeşti şi mă adori.

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citeşti iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opere nescrise

E plin pământul de legende vii,
cu eroi ce basme fac în amor, lor, copii
şi se perindă-n labirinte întretăinde,
se atingând, sau se-alergând de-a prinde...
se duc mânaţi de vântul existenţei
pe aţe-ntinse de păianjenul demenţei,
lipită-n corzile mătasei pentru salt
din pante-n prăbuşiri, sau de asalt.
Se scriu imagini, miliarde pe secundă,
de tort cu moţ tăiat, coroane-n fundă,
cu lumânări de ani, sau mariaje
eterne, cât or fi... de triste derapaje
de minţi schimonosite, cenuşii
în profund, cu scoarţe rupte, sângerii
şi inimi în stop cadru de albume
pline de antum, reconvertindu-se postume...
Poveşti, balade orale şi nespuse,
ce nu se scriu... păcat, de vremi, ce apuse
vor îngropa cuvinte-n zbor, mănunchiuri
cu tot, cu emisfere visătoare, trunchiuri...
Dar spusele, mă-ntreb, de se îngroapă aieve,
sau călătoare-s nesfârşit, în ploaie-s seve
şi curg, din când în când baloane de cuvinte,
bârfind pământul... într-o aducere aminte?!?

... Şi câte opere n-or fi, nescrise, câte... Sfinte?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!