Afelion
Treptat depărtând cu nemurirea ornicului contiguu, afluent prin Orion,
Plăsmuiește-l tainic încolțit undeva pe pământ; entitatea sorbului clandestin erupt printr-un liniar avânt spațial,
Din ale descărcărilor tranzitorii de către legăturile ionice, ce-nchid ciclul întregit al unui trist eon orbital.
Iarăși, de două ori câte șase,
Va pocni din strident pletorice raze, cristalizând într-un progres de origine hexagonal,
Taina-Totului impenetrabilă a înțeptului Trismegist egipțian.
poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Război pe pământ
Cântă păsările-n crâng
Zboară fluturi pe ogoare,
Însă câte mame plâng
După fiul lor ce moare!
Tunuri bubuie în cor,
Cad obuze ca nebune,
Către Dumnezeul lor
Toți înalță rugăciune.
Vâlvătăi de foc ca-n iad,
Pârjolesc grădini și case,
Rând pe rând tinerii cad,
Gloanțele sunt nemiloase.
Fumu-i greu, înecăcios,
Moartea râde mulțumită
Și de undeva din dos
Îi adună acum grăbită.
Undeva, într-un ungher,
Un bunic cu fața suptă
Șade trist, oftând stingher,
Că nu moare el în luptă.
poezie de Octavian Cocoș (4 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui confrate
Talentul tău, în plin avânt,
Mă-ndeamnă a mă înclina
În fața lui, pân-la pământ...
Că poate-o fi pe undeva.
epigramă de Mihai Teognoste din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
dacă frâng în brațe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă pașii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt
dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum să spulber al meu chin
s-a scurs iarăși promoroaca în sat
mi-e frig și mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase să moară
iar pe drum nici-o moară
mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist că mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi
te întrebasem într-o doară, în șoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag să mai cânt
și te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale șoapte
mă întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nod clandestin
Între lacrimă și zâmbet
clandestin un nod călător,
caută calea dreaptă precum un foșnet
de gânduri,
printr-un eu tulburător.
Dorința de bine împletită-n speranțe
că poveștile rostite de oameni sunt sacre,
se-mpiedică-ntr-un nod de cuvinte-n discordanțe
iar lacrima șterge zâmbetul ce trist....
se pierde-n doleanțe.
Între zâmbet și lacrimă
un nod ce se așează-n speranțe,
gānduri curate ce plâng
zâmbetul rămas in restanțe!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coliziune
Suntem ca două corpuri cerești
Aflate pe orbite diferite
Care ne păstrează separați
Într-un minunat dans eliptic
Din vreme în vreme
Intram în coliziune
Pentru a reveni apoi pe propriile orbite
Care ne țin departe și mai departe despărțiți
Doar pentru a repeta ciclul iarăși și iarăși.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui microbist
Tu zici că suntem în progres
Și iarăși vom avea succes,
Când din careu ratează sutu',
Așa ceva să-i spui lui... Mutu'!
epigramă de David Boia (11 august 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
își ține coarnele
în mână mai trist ca ieri seară
cu sânge rece e gata să le arunce
la pământ rușinea fulger se repede
ridică ochii spre ochii care-l privesc
zâmbetul aproape perfect îl știe
de asta poartă coarnele într-un iad
ea are o frumusețe ca țipătul strident
rupe inima la umbra unui sărut
întregul ei trup se instalează în ochi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil
Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.
Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.
Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de raze
Îmi plouă cu raze, îmi plouă de sus,
În picuri de aur, în stropi de apus,
Mă unge, prin ploaie, cu mirul de cer,
Divinul ascuns într-un mare mister,
Se scurge lumina, prin mine,-n pământ
Și-i schimbă tristețea-n iubire și cânt,
Îmi plouă cu raze, îmi plouă șuvoi...
Mă scald în apus și în noaptea de-apoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet trist
E schița unui contur
Undeva în clarobscur.
distih de David Boia (10 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul de sacru
După model spațial
Poară cu sine
Undeva in conștiință
Trei identități sfinte
tanka de David Boia (3 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strident
Cine amplifică
Efectul de ecou
A strigat el simandicos
Iar glasul lui suna strident
Ca un tunet în furtună
Și arunca priviri
Ca un fulger din cer
Într-un deșert de idei
Dar a primit stringent
Răspuns peste măsură
Noi măi în cântece umane
Până la stadiul de șlagăr.
poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Val după val
Mă ceartă și marea val după val,
pe țărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă și vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci.
Mă ceartă și dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe țărmul cel rece al lumii marine.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul călătorului clandestin
Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n țară am umblat.
Niciun control nu m-a intimidat.
Cu "nașii" merg, de parcă le-aș fi fin.
De câte ori m-au prins, m-am disculpat,-
M-a ajutat norocul meu porcin.
Călătorind, de-o vreme, clandestin,
Pe multe rute-n țară am umblat.
Până am dat de-un controlor cretin
Și-oricât, să îl înfrunt, am încercat,
Am dat amenzi, de nici nu mai rețin.
Din pasager, mai s-ajung inculpat
Călătorind, de-o vreme, clandestin.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui lăudăros!
De o vreme, când zici "paște",
Nu mai ai nici-un temei...
Că exact se potrivește,
Ciclul tău, cu ciclul ei!
epigramă de Constantin Păun din Niște epigramiști (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
În 1907, când am tipărit primul număr din revista astronomică Orion revistă cari apare și azi și la care colaborează toți cei cari se interesează de astronomie, cum și astronomi străini mulți se întrebau ce înseamnă Orion. Cine era Orion în mitologie nu ne mai interesează. Orion e însă una dintre cele mai frumoase și mai bogate constelații ale cerului de iarnă. Când o vezi spre răsărit, frigul a început să se simtă. Iarna, Orion ajunge la cea mai mare înălțime a lui. Primăvara se lasă spre apus.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă miră aderența aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgețile ceasornicului? De mult doresc să mă informez undeva despre felul cum își dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aș vrea să știu, de pildă, dacă și ei cunoșteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârșire moderne) ale așteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicația limbilor de oțel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung și bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârșire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?
Mircea Eliade în Pierdeți-vă timpul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!