Mugur de aripă

strângând la piept genunchiul său julit,
copilul meu şedea la rădăcină,
stătea aşa, în iarbă, liniştit,
fără să ştie ce-are să mai vină

m-am aşezat alături, m-am lipit
de umărul ascuns sub păr în pripă,
văzusem însă că e ascuţit
şi ţine închis un mugur de aripă

iar părul, ce frumos îi mirosea!
mătase de porumb de soare-ncinsă,
în care umbra frunzei se-mpletea
într-o cunună de lumină stinsă...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mă lasă în pace nişte imagini
dintr-un vis avut nu demult

erai într-o barcă
destul de aproape de ţărm
nu-mi dau seama ce mare era
cert e că oarecum furioase
valurile se izbeau de copastie
iar tu vîsleai
încercînd să te-apropii
cu părul ud lipit de piele

eu stăteam turceşte
despicînd un fir de iarbă
pe nisip
fără să-ţi fac cu mîna măcar
la cîţiva paşi de umezeala celui mai neliniştit val
într-un soi de sferă din care nu puteam să ies
iar privirile mele limpezi
te cuprindeau
fără să te-atingă

imaginile îmi despicau carnea
iar interiorul meu era la fel de violent precum marea
deşi
aparent
rămîneam liniştit
pe ţărm
aşteptînd
despicînd la nesfîrşit
firul de iarbă

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus capul pe umărul său. Tăcerea sfâşietoare care plutea tainic peste umbrele fade ale clipelor, contrasta vizibil cu zgomotul gândurilor neodihnite de glasul inimii. Nu mai ştiam drumul înapoi către mine. Fără o şoaptă mi-am rezemat amintirile de podul palmelor şi am aşteptat răbdătoare să curgă picuri de timp din văzduh, ca o ploaie de vise menite să limpezească tumultul îndoielilor. M-am apropiat să-l sărut pe umărul gol. Mirosea a flori de câmp şi a nopţi de dor, rătăcite într-o întindere nesfârşită de apus. Era totul şi cerea totul. Doar trecutul rămăsese împachetat în bagajele vremii, fără să ceară răspunsuri întrebărilor nerostite. Iar eu hoinăream prin lumi colorate, căutându-mi neoprit sufletul. Într-o zi îl dăruisem voit, fără regrete, ca o dovadă clară a iubirilor nemuritoare..

Andreea Palasescu (7 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul meu e plecat

Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineaţă
fără să ştiu ce muncă
mi-a lăsat să fac.

Am mers la servitoare
şi am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"

Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.

Am coborât în curte
şi pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"

Tăietorul şi-a scuipat în palme,
văzând de treaba sa,
mirat.

Am mers la ciobani
la plugari, la tâmplari,
la ţesătoare...
Am mers şi prin ogradă,
pe la animale

Nimeni n-a ştiut ce muncă
trebuia să fac,
aşa că m-am rugat,
pentru fiecare.

poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
şi m-am aşezat la masa tăcerii
vorbea cuminţenia pământului
şi creştea piatra lipindu-şi
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
şi l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârşit

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
şi n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuşi!

poezie de Teodor Dume din volumul adevărul din cuvinte, de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe întunecândă

Frumuseţe întunecândă,
Îndurerându-mi întunericul,
Carne roşie
Şi sânge în tristeţea mea,
Sculptându-şi în nisip
Umbra,

Foarfecă,
Pândind în iarbă,
Violenţa mascată.
Mugur treaz
Şi sevă curgând
Prin ochiul frunzei, ac de brad,

Niciodată curgând in derivă,
Jinduind
În a-şi ramifica al său curs
Până in vârful frunzei,
Pentru a se reîntoarce,
Pornind,
Oprindu-se,
Repornind

Pentru totdeauna,

Aşa cum două sentimente
Se ating
Pentru a deveni fior,
Aşa cum două cuvinte
Se îngemănează
Pentru deveni vii în sinea sinelui,
Pentru a deveni
Nori care spală rănile murdare.

Copyright © ® All rights reserved.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana

Fetele o strigă la poartă pe Ioana.
Prietenia lor are miros dulce
de floricele de porumb însiropate.
Ioana nu-i acasă.
Toate rămân aşa cum sunt.
Vântul le smulge din păr pene de porumbel.
Trădarea se furişează
în ocheade către femei cochete.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns de toamnă...

M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze rătăcite,
Lenevind mă poartă vântul spre orizonturi prăfuite.

M-am ascuns de toamnă sub un butuc de vie plin de struguri,
În visul ruginit al viţei se trezesc şi plesnesc muguri.

M-am ascuns de toamnă sub poala mărului ce stă să ardă,
Freamătă uşor, se teme că frumuseţea o să-şi piardă.

M-am ascuns de toamnă sub un gutui ce candela-şi aprinde,
Arde fitilu-n felinar, raza speranţei se întinde.

M-am ascuns de toamnă iar sub nucul falnic din grădină,
Coji de nuci se zdrenţuiesc, foşneşte-n ram frunza-i puţină.

M-am ascuns de toamnă în nostalgia dulcilor tristeţi,
Mi-a fugit dorul de-acasă în zorii unei dimineţi.

M-am ascuns de toamnă într-un lăcaş de răvăşite gânduri
Şi m-a găsit în zboru-mi lin prin păsări pribegind în cârduri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlechin

Pe tron, singur m-am aşezat,
De prima dată am despicat
Firul, mlădiţe-n patru.
Ca pentru mine-aşa, că-mi place.
M-am pus pe ceartă neîncetat,
Căci numai unul poartă sceptru,
Să ştie suflarea c-am aflat
După libertatea ce-am pierdut
Morocănos din fire, circumspect,
M-am aşezat pe tronu-mi,
S-ascult poporul,
Dar m-am pierdut în amănunt,
Uitând ca tata scorul.

poezie de Dragoş Nonciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul umbrelor

Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am aşezat cu grijă umbra mea,
Şi ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Şi-am construit pe umbra ta o casă.

Veneam cu braţele deschise-n ea,
Mă aşteptai în uşă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Şi umbra ta stătea lângă perdea.

Şi-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Şi a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simţeam acasă.

Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Şi s-a închis în tine umbra ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ridicat

pe jumătate
de lângă un bărbat care locuieşte cu mine
cealată jumătate dormea adânc
în braţele lui
mi-am strâns părul
mirosea a trecut
ca florile ce se vestejesc şi rămân aiurea
suspendate între două vârste

am păşit
încet
în faţa oglinzii
să mă învăţ cu mine
jumătatea nelipită de pielea bărbatului
teribil de tânăr

am întins arătătorul
ca şi când aş fi dat acele ceasornicului înapoi
până la vărsta lui
cât să încapă şi această jumătate
ce umblă cu mâinile înfipte în părul trecut

apoi m-am liniştit
eram doar o parte din ceva ce se tot divizează
pe măsură ce paşii se îngroapă în covor
ca într-o chemare
absolut întâmplătoare
a timpului
sau poate a mâinilor lui
încercuite de o linişte asurzitoare

păream atât de naivă
în faţa oglinzii
eu
adică
jumătatea ridicată din mine însumi
eu
neînvăţată cu toate jumătăţile
ce se înjumătăţesc în fiecare zi
eu
care m-am abandonat în braţele bărbatului obişnuit
cu umbletul meu din fiecare viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
şi m-am aşezat la masa tăcerii
vorbea cuminţenia pământului
şi creştea piatra lipindu-şi
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
şi l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârşit

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
şi n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuşi!

(text publicat în volumul de debut, Adevărul din cuvinte,1985/prefaţă de Gheorghe Grigurcu)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul meu citeşte în mine ca într-o carte. Probabil de asta întoarce foaia aşa de des.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clar-obscur

Tac.
Ceva dinlăuntrul meu
nu vrea sau nu poate
să iasă la lumină.
Se culcă în această tăcere
ca într-o uitare amniotică.

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu e fără vină...

Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniştea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.

Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.

Se trezeşte dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbul

mai înalt în grad de
cât iarba
iarba fumată
şi iarba tot atât de înaltă
ca omul sucit din fire
ploaia modelează oamenii
de porumb de mătase
de porumb pierdut
sau răpus de seceră fără ciocan
în timpuri astrale
umbra lui a
tinge creştetul părinteşte
porumbul naşte omul de porumb
care aleargă desculţ prin amarul timpului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un sentiment nefiresc de plăcut, fără nicio teamă sau grijă, mi-am luat bicicleta şi m-am plimbat prin tot oraşul, în zigzag, în cerc, în sus şi-n jos. Când am obosit şi am început să mă înspăimânt de singurătate, m-am aşezat pe bancă, într-un parc. Mi-am întors privirea spre un boboc de trandafir alb. L-am admirat îndelung, cu sentimentul foarte clar şi liniştitor că nu era necesar să-l aduc în viaţa mea, nici să intru eu în viaţa lui. Nu trebuia decât să realizez vecinătatea fiinţelor noastre. Dar şi câtă pace îmi aducea vecinătatea lui!

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit un înger

O noapte se coboară de stele insoţită
Şi nici măcar o lună un drum nu-i lumina
Ajunsă la răspântii de drumuri obosită
S-a întins oftând pe iarbă alături de o stea

Dar m-am rătăcit şi eu în jalnica răscruce
Venind pe-acelasi aspru drum şi cu multă trudă
M-am aşezat de-o parte alături de o cruce
Şi de o gingaşa făptură de-a nopţii rouă udă

Eu am privit cum doarme de vise chinuită
Şi tremurînd adesea cu-ntreaga ei făptură
Dormea fără de grijă în aripi învelită
Cu fruntea-n mâini lasată şi zâmbetul pe gură

Se-ntinse noapta toată pe strania răscruce
Privind gingaşul înger ce îi stătea-nainte
Cu poala luminată pe care drum s-apuce
Şi cu-ntregul său alai de stele ofilite?

Înger, din care Univers cu minuni stelare
În zbor te-ai rătăcit prin lumea mea străină?
Umil păgân îţi voi sta cucernic la picioare
Să primesc în suflet iubirea ta divină

Înger, tu vei gasi la pieptul meu curat un loc
Senina-ţi frunte să-ţi aşezi şi drept mulţumire
Arzând frumos tămâie şi un fir de busuioc
Vom cânta-mpreună din a cerului psaltire

Marin Voicu

poezie de Marin Voicu (20 martie 2021)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar plăcea, uneori, să mă închid în sinea mea, aşa cum fac florile la căderea nopţii, fără să mai existe reflexul înfloririi odată cu prima rază de lumină.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am închis într-o lumină.

citat celebru din Ştefan Luchian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!