Orbul
Orbul
nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar orbul nu poate iubi din ochi pentru că pentru el prezentul este întotdeauna la fel.
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
A șaptea culoare
din ochii tăi lipsește o culoare
vinovat cerul și-a tatuat cicatricea
cu albastru violet
(gest în care începusem să cred)
acum e liniște o liniște lungă
din care aștept să ieși
chiar dacă rămâne un gol
vino pe genunchii visului
o singură noapte să fim doar noi
aceeași culoare pentru fiecare zi
tot ce ai putea să tulburi
e doar o curiozitate cu
foarte multe imagini
dar asta nu înseamnă
că nu pot să îți explic
despre experimentele genetice
sau despre ceasul care
măsoară golul dintre noi
întotdeauna egal până
la cea dintâi atingere
încearcă să înțelegi
albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre pe timp
Imaginea din ochi
s-a înghelbenit
la prima atingere
de lacrimă
nu pare să mai fie
ceea ce a fost
o mamă
ținându-și copilul
în brațe gata să coloreze cerul
cu zâmbet
nici nu poate fi altceva
decât o împăcare
poezie de Teodor Dume (19 decembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bătrân este copilul care a ajuns să facă ceea ce a visat: să atingă cerul cu mâna.
Teodor Dume (2 iunie 2024)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice femeie
Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...
Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...
Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin si o retetă care îi va face
pe oaspetii ei să se simtă mândri...
Sentimentul de control asupra destinului său...
Orice femeie ar trebui să stie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăsi,
Cum să renunte la un job,
Să se despartă de un iubit
Si să îsi confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult...
Si când e timpul să plece...
Orice femeie ar trebui să stie
Că nu îsi poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea soldurilor,
Sau natura părintilor săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă...
Dar acum, s-a sfârsit...
Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire...
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta...
Orice femeie ar trebui să stie
În cine poate să aibă încredere,
Si în cine să nu aibă
Dar si de ce ar trebui să îsi asume responsabilitatea...
Orice femeie ar trebui să stie
Spre ce se îndreaptă...
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure...
Si când sufletul ei are nevoie de alinare...
Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce poate si ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi...
O lună...
Un an..."
poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
De m- ai iubi precum un joc...
La masă aș sta în fața ta.
Și de -ai juca pe mâna mea
Eu ți -aș purta puțin noroc.
De m ai iubi ca pe o carte...
Dai pagini, zile dintr- o viață
Voi fi orice cuvânt în parte
Eu sunt final dar și prefață.
De mai iubi ca pe-o cafea...
M- ai săruta în fiecare dimineață
Și m -ai sorbi amar sau cu dulceața
Sì bună dispoziție ți- as da.
De mai iubi ca pe o țigară...
M- aș transforma în chip de fum
Pe zi sau chiar în prag de seara
M- as arde tot pân aș fi scrum.
De m- ai iubi ca pe o icoană..
Rugând la mine ore- n șir
Eu nu mă mișc că sunt o stană
Dar o să plâng cu lacrime de mir.
De m -ai iubi precum un râu...
Ti -aș da să bei când ți- o fi sete
Să te cuprind până la brâu
Păcatele - ți ca vinul sa mă -nbete.
De m -ai iubi precum un soare..
Voi fi cu tine orice -ar fi
Și voi apune înspre mare
Să mă aștepți a doua zi.
De m -ai iubi ca cerul înstelat...
Voi cobora pe o raza ca o stea
În visul tău în casa ta
Voi sta de veghe lângă pat.
De m -ai iubi ca pe un zeu..
Umilă și în pocăință
Eu voi fi tu, tu vei fi eu
Și totul fi-va cu putință.
De m -ai iubi cum te iubești pe tine...
Ai vedea.. tu însă- ți cum arată
Lumina dragostei ce vine
Si nu mai pleacă niciodată.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să pot să te adorm la fel ca personajele din povești, care se trezesc numai în ziua în care sunt fericite. Dar lucrul acesta chiar se poate întâmpla, într-o zi te vei putea trezi, și îți vei putea da seama ce minunată e ziua aceea, va fi soare, totul ți se va părea nou, schimbat, limpede. Ceea ce înainte ți se părea imposibil va deveni ceva simplu și firesc. Nu crezi? Eu sunt sigur că așa va fi, și ți se va întâmpla repede, poate chiar mâine. Privește, Natalia, privește cerul! Nu-i așa că e minunat?
citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrația sufletelor
Aici ploua și sufletul meu te caută printre picăturile de ploaie
Sa îți mângâie aripile... sa te facă sa Zâmbești
Privește-ma cu ochiul minții și simte cum îți iei zborul
Atinge-ma cu privirea... pătrunde in mintea mea și lasa-te dus de val
Împreuna sa dezbatem subiecte și sa atingem lumina
Răspunde-mi cu o replica la aceste gânduri!
Lăsându-te dus de val, pătrunzând dincolo de lumina in sufletul meu
Strânge-ma de mâna, crează-mi emoții
Pătrunde in mintea mea și permite-ti sa vibrezi împreuna cu mine,
Pana ce ma luminezi, pana ce vom forma culoarea violet,
Deschide ochii si lasă-ti mintea sa pătrundă in vibratia luminii înălțătoare
Da-mi mâna și hai sa vibram dincolo de universul palpabil
Permite-mi sa te gâdi-l pe frunte....
Privește cerul și sa ne lăsam duși de valul dragostei eterne
Ascunde-te Bine in sufletul meu, don-juan
Clădește o relație solida de iubire veșnica
In care multe vieți sa ne iubim...
Și sa ne ascundem intr-o încăpere a minții
Pentru a păstra fericirea in suflete și minte.
Lasă-ti visul sa devină realitate!
Vibratia zilei se ascunde dincolo de emoție și vis, in lumina.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici chiar moartea nu poate stinge frumusețea unor lucruri doar prin atingere, pentru că nimeni nu poate respira din întunecimea celuilalt.
citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o carte a lui Alphonse Karr, intitulată Am Rauchen, un personaj urmărește într-o seară, o femeie foarte elegantă de a cărei frumusețe se înamorase la prima vedere. Se simte în stare de a face orice, de a cuceri orice, de a se lansa în orice, numai pentru a săruta mâna acelei fete. Abia de îndrăznește să privească glezna cochetă care se ivea de sub rochia ușor ridicată în mână, pentru a nu se murdări la atingerea cu trotuarul. În timp ce el visa la tot ce ar fi în stare să facă pentru a poseda această femeie, ea se oprește la colțul unei străzi și-l întreabă dacă nu vrea să urce în apartamentul ei. Bărbatul întoarce capul, traversează pe celălalt trotuar și se duce acasă copleșit de mâhnire.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mănânc, nu fac nimic altceva decât să mănânc. Dacă merg, doar atât voi face, voi umbla. Dacă va trebui să lupt, orice zi va fi la fel de bună ca să mor. Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decât prezentul, și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit. Vei simți că în deșert există viață, că cerul are stele, și că războinicii se luptă pentru că asta face parte din rasa omenească. Viața va fi o sărbătoare, o mare sărbătoare pentru că este numai și numai momentul în care trăim.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde și când (Dedic această poezie întrebării lui Einstein din copilărie "Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul ei?", precum și visului său neîmplinit Teoria unificată a câmpurilor)
Lumina mea mă-ntreb unde-am greșit
De și pe cerul meu ai răsărit.
Lumina mea, chiar nu se poate spune
Când am greșit, deși vei și apune.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (3 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ochii mei
Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!
Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naște un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se așază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!
Chiar și lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
și o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am urmărit-o cu ochiul ca s-o măsor; nu privesc în modul acesta niciodată o femeie. O privesc însă întotdeauna cu bunăvoință și aștept să văd ce vrea sau ce are ea să-mi ofere. Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistență, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care-și subliniază contururile obscene nu o poți privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică de cele mai multe ori, cum trebuie el privit și judecat. Un bărbat care privește cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi acuzat de indiscreție. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim așa cum vrea ea.
Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul
când el curgea în infinit, alene
eu zi de zi în brațe la moș ene
îi dăruiam jumatea mea de viață, pur și simplu
că-așa îmi e sortit de la-nceputuri
pentru orice pe lume mi se iau tributuri
și pentru orice zâmbet am la rest un plâns
și pentru orice zi-o noapte tot a nins
și pentru orice floare mi se dau zăpezi
și pentru orice vis-un întuneric în amiezi
și pentru fostele și actualele iubiri
sunt ciugulit de inocențe de delir
și pentru tot ce las în urma mea
nimic și nici odată n-oi ierta
chiar dacă timpul meu se va opri
chiar dacă tu la fel mă vei iubi...
întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul
când el curgea în infinit, alene
dar oare ce va fi dacă moș ene
îmi va restitui jumatea mea de viață, pur și simplu?
poezie de Iurie Osoianu (23 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este adevărat că, în democrații, poporul pare să facă ceea ce vrea; dar libertatea politică nu constă de fel în a face ceea ce vrei. Într-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei și în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. Trebuie să ne fixăm în minte ce înseamnă independență și ce înseamnă libertate. Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; și dacă un cetățean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că și ceilalți ar putea să facă la fel.
Montesquieu în Despre spiritul legilor, partea a doua / cartea XI / cap. III (1748)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce nu poți iubi la timp devine o rană pe suflet.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa moare viața
ești bogat și totuși nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
așa moare viața
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Așa moare viața...
Ești bogat și totuși
nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
așa moare viața...
poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cărnii, editura Pim/Iași
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!