Ceața
aud ceața cum lasă nostalgia
dincoace de orizont
până la hotarele golului
niciun semn de la acel ceva nerostit
ce roade gândul întors pe multe fețe
trec prin noduri de haos
adunând sunetele sparte de sub pași
în orașul ce aleargă pe repede înainte
în iluzii și brazde de timp
mai există gratii de frică
și pași desculți ieșiți din canale
biserici dezlipite de cer
iubiri sărace de ființă
și-o liniște a negrului domol
cu duceri și veniri topind pământul
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sunet
- poezii despre religie
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre graniță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Primăvara
primăvara crește în urma mea,
sfâșierea ei lasă urme pe tâmple.
în fiecare zi decorul răscolit
mi te fură câte puțin.
mirosul dimineții,
strigătul frunzelor ucise de pași,
tăcerea golului ostil,
amprenta ta din lacrima uscată,
toate-s lumea mea, de timp limitată.
lumina mă pierde și mă uită,
cuvintele nevătămate rămân cu mine
ca o umbră lungă în care te aduc
în clepsidra golită de timp.
un cearcăn din stele arse
îmi construiește cerul ca un cort durut.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre limite
- poezii despre frunze
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
Un semn
pământul s-a mutat de sub picioare
într-un colț prăvălit susținut de cârjele nopții
învelișul meu de toamnă a lăsat nevăzutul în orbite
împreună cu o parte din conturul tău
cernut prin verticale bezne
imagini răsturnate navighează căutând echilibru platonic
între armonie și haos
selecția de priviri și gesturi
inventează o direcție comună
încercând o stare de închegare cu luciri de lumină
în timp ce demonii trec prin pereții nopții
dizolvând piatra solubilă
sfâșiind cuvintele pîn' la sfert
rotund și calculat timpul îmi azvârle o cifră
fără început și fără sfârșit
iar ultima silabă
ca o frunză cu dinți
trece prin mine și-mi lasă un semn că exist
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre inventatori sau poezii despre imagine
Fără corp și pași
tăceri rupte din tainele nopții
îmi lasă teama în simțuri
într-un timp continuu, fără corp și pași
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul
multe întâmplări se pot manifesta
în viața fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu și de performanțe
sedimentate-n scrieri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre simțuri, poezii despre grafică sau poezii despre frică
Ce zici...
Ne știm? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit
Privirile prin iarba necosită
A unui vis plăpând și hămesit
De dragoste... Ți-am fost și-atunci ispită
Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi
Obrazul fin, ca pârgul de caisă.
Deja te auzeam cum strigi "Rămâi!
Ești viața mea!"... Dar nu ți-am fost promisă
Și am plecat... Cu pași desculți, pe nori
Am rătăcit o viață și-o poveste
Până am înțeles că tu mă dori
Și pentru tine-n loc mi se oprește
Pământul... M-am întors și îți zâmbesc
Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână
Și du-mă-acolo unde zări vorbesc
Că vom fi totdeauna împreună...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre dorințe
Uzură
uzură-n complexul ființei,
pân' la eul arhaic fixat de cineva neștiut.
aproximări pentru orizontul niciodată ajuns,
iluzii în contururi de stele
și brusc ganglionii încep să lumineze ca o orgă
la gândul de a mai fi.
pământul eliberează mersul
în timp ce aerul e sufocat de germeni.
trec printre umbre vărgate pe dinăuntru.
un schelet, plin de sentimente, hrănește porumbeii.
un tramvai se umflă cu oameni,
ceasul de lângă magazin știe un cântec,
frunzele foșnesc la unison,
albastrul e ceva ce-mi mângâie genunchii.
trag drumul spre mine
rostogolindu-i întunericul,
să te găsesc la capăt,
sub toate cuvintele ignorate rămase în umbră.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tramvaie, poezii despre porumbei sau poezii despre muzică
E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre viermi, poezii despre ore sau poezii despre moarte
Uneori suntem legați de amintiri
Uneori suntem legați de amintiri
și nu există foarfece care să poată tăia
acele fire rezistente.
Sau frânghii!
Vezi podul de colo, de lângă Casa Artiștilor?
Câțiva pași înainte de acel pod
jandarmii au împușcat mortal un muncitor
care mergea în fața mea.
Aveam atunci doar doăzeci de ani,
dar ori de câte ori trec pe lângă acel loc
amintirea revine.
Mă ia de mână și mergem împreună
spre portița cimitirului evreiesc,
prin care am fugit
din fața puștilor.
Anii au trecut cu pași tremurători, șovăitori,
și eu împreună cu ei.
Ani în zbor...
apoi timpul s-a oprit.
poezie de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poduri, poezii despre amintiri, poezii despre muncă, poezii despre existență sau poezii despre artă
Eram
eram neînțelesuri în răgazul vieții
somnul se grăbea repede spre vise
erai un semn gol în dreptul inimii
cerul respira fără mine
oftatul se pierdea în aer
zbuciumul frunzelor nu-mi suna în urechi
mirosul tău îmi roade verbul
și ochiul lunii tremură-n oranj
uimirea a înflorit atunci
când dorințele păgâne îți săreau din plete
necuprinderea sare din brațe
albastru arcuit e mult prea departe
cuvintele trec prin ziduri
și chipul frunzelor se arată în sărbătoare
când talpa calcă-n urma ta verde
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre verb, poezii despre urechi, poezii despre sărbători, poezii despre somn sau poezii despre păr
Nu mai eram
nu mai eram în nicio logică.
în nicio durere,
în niciun sărut.
atârnam ca niște terminații disperate
să-și găsească finalul.
întunericul părea sigur pe el.
dragostea ignorată, într-o formă perisabilă,
degrada cuvântul până la alt înțeles.
ne trebuia un nod la capete
pentru alcătuirea unei singure priviri,
gata să vadă neplecarea noastră
din pietrele sparte.
era un da, conectat înăuntru,
era un da fără timp.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre logică sau poezii despre durere
Timp în amurg
Pe strada cu dale a vechilor pași,
Trec umbre grăbite, cu gol în priviri,
Iar ploaia îndeamnă copacii golași,
Cu lacrimi de frunze, să-și plângă-amintiri.
Și cad, se adună pe dale, șuvoi,
Pe urme lăsate-ntr-un alt anotimp
De suflete care, de mână, în doi,
Pășeau neștiind ce-i amurgul în timp.
Se scurg amintirile-n frunze șiroi
Prin ploaia ce lasă copacii golași
Sub cerul de toamnă în care doar noi
Mai trecem pe dalele vechilor pași.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre copaci sau poezii despre anotimpuri
Prin timp
Cum trec prin timp
anotimpuri și eu.
În urmã - pași,
înainte - drumuri.
Încotro?
Când totul la întâmplare
ți se dã, apoi ți se ia;
ți se spune, apoi ți se uitã;
totul o întâmplare,
pânã și tu.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre calambururi sau citate de Adriana Weimer despre calambururi
Suntem nestinși
suntem aleși de aceeași culoare,
rupți din aceeași lumină,
vedem aceeași verticală
săltând din aceeași secundă
întinsă de sferă.
fiecare vorbă ne atinge pleoapa
c-un fel de cald, de rece sau fierbinte.
sunetele curg de sub pași
ca niște cuvinte trimise-n albastru.
strigătul ieșit din golul traiectoriei oarbe
vibrează deasupra verdelui
și zgârie prin ziduri nefirești.
suntem nestinși de resemnarea venită din adânc,
despicând dezordinea luminii în arderi, în patimi,
în noi ard păcatele lumii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre albastru
De cealaltă parte
de cealaltă parte a stelei căzătoare
ești suspendat între orizonturi,
migrând cot la cot cu destinul,
până la pierderea cerului cunoscut.
prin fanta îngustă țâșnește amarul
din viscolirea trezită printre răni.
ochii iubirii au adormit la graniță,
acolo unde se termină albul.
prin fereastra crăpată nu trece nicio pasăre.
straniu joc de flăcări din sânge
e scris în poemul înarmat cu slăbiciuni.
cuvintele se întind dincolo de ziduri
spărgând aerul stătut
într-un ecou al dreptului de mâine.
pe nedrept luna se rostogolește în deșert.
prin târziu aleargă iluzii și-o amețire de cătușe
pe sinuosul drum către abis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsări, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie sau poezii despre ochi
Orașul a plecat
Orașul a plecat fără să știm, pe repede înainte,
la volan se asculta nimicul,
cuvintele se poticneau în virgule, în pauze,
destrămându-se lent.
O închisoare nevăzută lega mâinile cu neliniști,
spațiul strâmt dansa amețit peste curbe.
Pe peretele luminii dorința trasa o margine nevăzută,
sărutul asimetric, răstălmăcit, era absent,
ideile galopau prin secundele lungi, pierind fără glas.
Prezentul neterminat ieșise din labirintul verde
pe un vârf de speranță.
Atunci copacii au șchiopătat ascunzându-se după frunze.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre idei
Astral
O ușă se deschide
și trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viață
crește peste iarba topită.
Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleiește aerul cu
zâmbete aruncate în stânga și-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deșarte.
O ardere cu iz de cer
curăță cămașa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de ființe și lucruri
o oarecare așezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub pașii grăbiți
spre astral.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre inimă sau poezii despre iad
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre păduri, poezii despre munți sau poezii despre flori
* * *
în ape mirosind
a flori de lotus
înguste canale
prin care trec
maiestuos gondole
spre timpuri în care-am
mai fost
tulburătoare vise
peste un ciob din bălți
un dor ascuns în liniște
se lasă încet
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lotuși, poezii despre dor sau poezii despre apă
Pace
Coboară iarăși îngerii din cer
Să pună giulgiuri albe prin livezi
Fuioare cenușii de fumuri pier
Prin frunze putrezite în grămezi.
Bănuți de aur printre ierburi verzi,
Miros de ploaie din pământul cald
Cucuie mici crescute la doi iezi
Și-o barză scuturându-și câte-un fald.
Un vânticel zvâcnește câte-o dat'
Dar lițele de soare-l domolesc
La gâtul mieilor s-au înnodat
Clopote mici, cu care se fălesc.
Copii desculți aleargă fericiți...
E liniște și pace pe la noi.
Copilăria să le-o ocrotiți
Tu, Doamne să îi aperi de război!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre război, poezii despre protecție, poezii despre pace, poezii despre oi sau poezii despre ocrotire
Un gol
tristețea circulă ca o boală
prin ziua cenușie și rece
segmente de orizont se năpustesc în ochii mei
cuvintele se roagă să le scot din iluzii
tăceri rotunjite despică aerul
creând imagini de fugă
tu ești într-un spectru nedescifrat
recompus pe curcubeul colorat de gând
în felul tău de a merge traversând nimicul
universul meu ghemuit e gata de zbor
ipoteze neflexibile se agață de tălpi
liniile drepte se rup pe verticală
un gol izvorât din neant
îmi caută umbra și-o înghite.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină sau poezii despre curcubeu
Zig-zag
Zig- zag istovit, ajuns întreg
între luna desculță și apusul de frunze,
lumina se sparge în bucăți muritoare,
durerea e scrisă generic pe gânduri.
Din pași pornirile îngheață,
se răzvrătește inima în clocot,
mor fluturii galbeni din sclipirea lunii.
Uitarea neculeasă
din colțuri neumblate și ascunse,
își lasă umbra rece pe față și pe frunte.
Un timp s-a decupat sub alte legi divine,
culori se hrănesc azi din alt fel de albastru,
pe pagină albă posacă prezentul învață să tacă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre legi