Lanul cu macii aprinşi

Alergăm pegaşii spre marele destin,
Ne spălăm cu agheasma din vin,
Călărim prin vise nocturne, sub lună
Şi rămânem să albim împreună.

Viaţa-i câmpul de luptă în care eroii
Primenesc sufletele cu lacrima ploii,
Noi mergem prudenţi cu ochii deschişi
Să trezim inima din macii aprinşi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem prin flori

Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.

Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urşi de bomboane.

Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i scânteie

Viaţa-i scânteie din zei şi din stele,
Fumul albastru din visele mele.

Dumnezeu contemplă din răsărit fiinţa,
Cuvintele însămânţează prin cruce credinţa.

Iubirea are iniţiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe

Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Şi-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele sting...

Stele sting şi˗ţi spunː noapte bună!
Cerul se închide ca miezul în alună,
Inima ta în inima˗mi se cuibăreşte,
Iubirea prinde aripi moi şi creşte.

În chindia clipei sărutul e prelung
Cum dulceaţa pâinii vine de sub plug,
Gingăşia ascunde în vertebre mici
Mângâieri şoptite cu ochi de licurici.

Mă topesc în spuza sânilor fierbinţi,
Părul tău de aur e aură de sfinţi,
Cu degetele noastre desenăm ca semn
Trecerea vieţii spre marele Eden.

Pe˗obraz iarăşi răsare soarele regal,
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,
El sparge cu copita miezul de alună,
Alergăm prin spaţii ˗ eu, soare şi tu, lună!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de iubire şi dor

În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire şi dor,
Întind mâna şi-i prind,
Ne înălţăm în magicul zbor.

Legănaţi printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!

Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins şi pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicaţi prin săruturi şi-avânt

Ştergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!

Acolo rămânem în trup altoiţi,
Iubiri de izvor şi speranţă,
Ne hrănim cu doruri din dor
Migălind răvăşita viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre inima nopţii cu iz de noroc

Dorm norii pe creştet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

Maşina trişează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenţi sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.

Prelungul oftat aşteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.

Paştele˗a pus norii pe creştet,
Iubirea mea e lumină şi˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultători în hăţişul frumos

Rătăcesc în hăţişul iubirii
Cu inima-ncărcată de vise,
Tu ascunzi puzderii de stele
În săruturi de lună aprinse.

Lumina ochilor înmiresmată
Curge în vraja fierbinte,
Unde cerul pune sub aripi
Zborul de-a merge-nainte.

O rugă pătrunde-n ecoul
Ce vine din ceruri spre noi,
De la Marele Preabunul,
Să-mpărţim iubirea în doi.

Ascultători, în hăţişul frumos,
Dăm glas încercării mereu,
Dacă doreşti, îngenunchez,
Să intri-n sufletul meu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare

Binecuvântez povestea
Viei - glorie şi vis -
Ochi frumos ce Domnul lasă
Din eter spre paradis.

Binecuvântez povestea
- Ideal şi bărbăţie –
Când butoaiele sunt pline
Şi femeia e tărie.

Binecuvântez povestea
Spre ferestrele deschise
Ale sufletului care
Prin licoare are vise

Gest măreţ lăsat-a Domnul
Dinspre iad spre paradis
Binecuvântând femeia,
VIA–I VIAŢĂ, VIAŢA-I VIS!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea golită în noi

Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.

Hăţu-i visul prelungit
Prin vertebre şi prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.

Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieşi la soare.

Şi va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise plecate cu muntele la mare

Am pus inima nopţii în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că eşti la mare.

Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.

Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiţi de aburii iubirii,
Uităm să păşim în alt anotimp.

Rămânem conectaţi
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicii

Bunicii vin din poveşti cu plete dalbe,
Din zâne pictate în vise cu salbe,
Din cete de îngeri pe raze stelare,
Vin mângâind şi munte şi mare.

Ne strâng la piept, ne plimbă de mână,
Inima lor caldă pe iubire-i stăpână,
Ne joacă de-a mânjii, ne poartă în spate,
Durerea de oase li-i ceasul de noapte.

Tot ei ne aduc pc-ul şi noua tabletă,
Tehnologia ivită din ştiinţa recentă,
Sunt în stare bunicii oricând să ne fie
Sursa înţeleaptă de veşnică magie.

Bunicii vin din poveşti? E-o poveste!
Ei sunt trăinicia ce trece de creste,
Noi suntem stelele săltăreţe în zori
Poposind în inima lor cu daruri şi flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licori din struguri de fluturi

Beau pe-ascuns din strugurii de fluturi
Botezaţi în Clopotul lui Gauss,
În hora mare sunt meteorit,
Lunec în lumina din Pronaos.

Diformă-i încercarea vieţii-n rod,
Cerul coboară-n câmpul cu belşug,
Izvoarele de grâu în aur curg
Sub tainele ştiute doar de plug.

Un lăutar lăuntric trece-n trup,
Cântă-n prichiciul de vise şi dor,
Culorile dispar şi fluturii
Vin în iubirea pentru care mor.

Beau pe-ascuns din struguri şi speranţă,
Viaţa-mi pun în inima de fier,
Sunt meteoritul care simte
Că locul meu e-aici şi nu în cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemere

Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.

Fiecare ins radiază în faţa oricui,
Chiar şi moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Creşte ciocârliei note noi de cânt.

Flutură hainele hăului peste-nălţimi,
Pegaşii nechează prin caii putere,
Gheţarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veştilor ce se nasc în drum efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-mbată, de poezie, marele destin

Ursitoarele scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e gest şi-i munţi de cuvinte,
Lecţia mea de viaţă-i în catalogul-destin
Cu aripi aprinse de zbor, de zbor înnegrite.

Ultimul gând e-n praştia ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi şi văi,
Căutând oglinda ce-n vers m-a înecat?

Umblu în mâini şi caut ţărână aleasă
Să-mi îmbunez ursitoarele cu pâine şi vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată, de poezie, şi marele destin.

Tu ţi-ai plantat iubirea, cu sensul în crez,
În ursitoarea ce bate din palme mereu
Când ştiu să te strâng la piept şi să vizez
Că lumina noastră e însuşi Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima cât doi cărbuni...

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră
Aştept frumos să înfloreşti
În braţul meu, la poartă.

Zvâcnesc aievea căutări,
Petale lungi de dor,
Timpu-i tunelul ne-ncetat
Cu îngeri în amor.

Aştept la sânu-ţi să revin
Cu pale de parfum
Unde speranţele devin
Poteci de nea şi fum.

În cer o stea e în pripas,
Zideşte o scânteie,
În care visele îmi scald
În ochii tăi, femeie!

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră,
Aştept şi-adorm în amintiri
Cu tine-n sân, la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul din locul inimii

Mi-a plecat inima
prin iarna travestită-n toamne
cu livezi de nori hoinari
şi mi-a lăsat un semn
în locu-i
E curtea dorului...
Umblă prin ea un destin
înconjurat de viorile aşteptării
de serile în care eram
rază de lună
la geamul dinspre lumi
de amiezele uitate
în carele cu fân cosit
.............................
Mi-a plecat inima
prin spaţii închinate păcatului
todeauna va fi altundeva
în alt semn
unde macii dansează prin zăpezi...

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima fulger

Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaşte
Şi în spuza clipei îşi ia zborul
Poezia care-n ceruri naşte.

Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te ştiu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.

Stau ochii aţintiţi spre generaţii,
Nimicitori din umbra frământării
Şi cerul tot devine puf albastru
Şi lacrima un fulger, încercării!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceţi loc...

Loc să faceţi, vin parlamentarii
Şi preoţi vin din zări spirituale
Să dăruie din preţiosul sânge
Viaţă celor ce-s arşi în spitale.

Vin şi guvernanţii, staţi la rând,
Primul om din stat a dat o litră
Din sângele-i, că-i om bogat,
Din meditaţii ajuns-a în elită.

Vin îmbuibaţi de nu încap pe drum,
Ei se gândesc la îngerii ce zac
În vii arsuri de vise legănate
Că viitorul ţării noastre are leac.

O picătură-ar fi fără măsură
Să ne luăm o clipă de-nceput
Încât îngândurările din lacrimi
Să devină armă fericirii, scut.

O, nu mai faceţi loc, e-o glumă
Care arde-n noi, în fiecare,
Am vrea s-avem doar conştiinţa:
Egalităţii tuturor sub soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul aşează stele-n ramuri

Stejarul-n zare aşează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegaşii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.

Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalţă iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieţii începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.

Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naşte poezie.

Tristeţea ce apasă e şlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu eşti steluţa pură
Ce în veşnicie cu un sărut se fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Suntem bogaţii marii sărăcii,
Plângem cu sânge printre lacrimi
Viaţa dură-a propriilor copii
Ce-au viitorul încercat de patimi.

Împovăraţi suntem până în oase,
Citim poeme în durerea ţării
Când inima copiilor se coase
Cu întinate sferele-ncercării.

Flutură în noi mânia întărită
De mâna mamei care stă întinsă,
Spre geana ţării mult dorită,
De-a fi în tină pururi ne-nvinsă.

Curg lacrimi peste sărăcia noastră
Şi vor mai curge-n ochii de copii,
Veniţi români, în marea mea albastră,
Să ne spălăm de-amare blasfemii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans în ploaie

ce bine că plouă, dansez sub umbrelă
ploaia mă hrăneşte pînă la rădăcini
pictează curcubeie în acuarelă
mă spală de tristeţe şi de vini.

în cântecul ploii se leagănă codri
se împrospătează aerul stătut
cuiburi se primenesc la cocorii modri
pogoare puritatea cerului absolut.

ploaia completează salbele de lacuri
valurile-n râuri spre mare gonesc
este fluid vital de multe veacuri
gospodării şi câmpuri prin ea sporesc.

agheasma universului produce leacuri
deserturi şi sahare se însănătoşesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!