Cum se poate oare să mușc din primăvara crudă și să-ți simt gustul de ispită? Cum se poate să-mi rumineze inima natângă cu graiul ei peltic fiecare clipă de furie și extaz lacom?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Strânge-mă la piept cu fiecare umbră firavă de apus. Și o adiere sărată împletită cu văzduh albastru să răsară din priviri amestecate cu freamăt de clipă și agonii. Ispitește-mă tandru pe sub gene lungi de veșnicie acolo unde hazardul e geamăn amintirilor. Nu spune nimic. Lumea-i colțul nostru mic de Rai unde luna îngână visurile în doina timpului. Mușc din iubire și păcate, sfios dar lacom, hrănindu-mă nestingherit cu atingeri. Oare am gustat din viată în lipsa șoaptelor care odihnesc în adânc de suflet?
Andreea Palasescu (9 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă sufletul ar putea scrie, oare cum ar începe toate poveștile? Dacă visele ar putea atinge oamenii cu vârfurile degetelor, printre dinți de clipă, la fiecare asfințit lacom, cine ar mai binecuvânta răsărituri? (...)
Andreea Palasescu (noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ne-am rosti, te-ai pierde. Mai bine să-ți păstrez toamna în palmele mici. Și când adie vântul proaspăt să-ți simt parfumul în fiecare gând...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor să-ți respir iubirea, să simt gustul atingerilor tale fierbinți peste trupul gol si însetat de fiori. Mă săruți ușor și trecutul se topește într-un suflet firav. Suntem doar noi doi. Îmi mângâi simțurile cu șoapte și pielea ta umedă îmi acoperă visele copleșindu-mă tandru, stârnind furtuni într-o noapte de februarie. Doar tu poți să-mi picuri fericire în sânge, dor și dependență în inima. Ești al meu dintotdeauna. Ești al meu de când nici nu îndrăzneam să visez la tine. Te strâng în brațe, dar nu vreau să adorm. Te iubesc atât de mult, încât de câte ori închid ochii îți simt lipsa.
Andreea Palasescu (13 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie, cer și brumă de șoapte, odihnește-ți pasul într-o fărâmă de gând. Hrănește-mi sufletul veșted și flămând de fiorul blând al iubirii. Zâmbește-mi cu soare firav și brațe de vânt năvalnic. De pe o ramură să-ți cadă fericirea proaspătă și aromată ca o gutuie coaptă. Să mușc din ea cu poftă și să nu mai simt niciodată frigul răului!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi curge prin pori dominația ta. Închid ochii să-ți simt gustul, prelung, intens, meritat. Diferit de străinii care amestecă zorii proaspeți cu întunericul veșted. Mestecă asfințit în gurile mari și cerșesc viață. Ce umbre!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce te-aș mai scălda în lumină. Să-ți mângaie cu raza blândă trupul gol. Să-i fie naivul freamăt și ispită în hruba uitării. Când apune tăcerea tu să-mi răsari în suflet cu senin. Să-ți fiu rugăciune și să ne-ntâlnească hazardul într-un singur gând, dincolo de punți netrecute. Pot și vreau căutarea aceasta neîntreruptă, febrilă, vindecătoare. Mă seduce până la agonie mușcând cu patos amalgamul trăirilor. Pot să-ți mestec amarul și-apoi să-ți dau înapoi fericire. Tu poți?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate nu, poate... DA!
Oare, voi învăța,
într-o viață de om,
de la muguri de pom?!
Poate nu, poate... DA!
Viața vie-ncepu
c-un sfârșit creștinesc?!...
Oare mă amăgesc?!...
Poate... DA, poate... NU!
Dacă voi încerca
să zâmbesc, la dureri,
voi afla și plăceri?
Poate nu, poate... DA!
O să-mi uiți zâmbetu',
dacă-n brațele-i reci
ai vrea mâine să pleci?...
Poate da, poate... NU!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubind pot să fiu fericire, nu doar fericită! Cum să murdăresc cu egoism așa o emoție? Să-mi fac palmele căuș pentru frunze ruginii și pentru bunătate. Ca nu cumva din greșeală să pășească un oarecare străin lacom și să-mi strivească octombrie din suflet.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia copilă
Din inimă m-ai întrupat
Femeia copilă
Să te iubesc pe tine ca bărbat.
Dar niciodată
Nu m-ai întrebat
Ce vreau să-ți fiu
Ce vreau să simt.
Poate vroiam să îți fiu Luna
Cu toate stelele din Cer
Să-ți luminez în noapte
Când te-ai fi simțit stingher.
Poate vroiam să îți fiu furtună
Să te-acopăr cu toate ploile de vară
Să pot să-ți șterg lacrima
ce curge ca nebuna.
Poate vroiam să îți fiu un anotimp
Cu siguranță vara cu-al său Soare
Să-mi cuibăresc inima și nu mint
Că ai ajuns să-mi fii albastrul dintr-o mare.
Să-ți fiu Iubire?
Poate DA,
Dar sunt totuși
o dulce Poezie...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.
Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.
Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate dacă ne-am folosi constructiv energia, irosită adesea în fuga constantă de propriu adevăr, am reuși să ne bucurăm de viață. Atât cât se poate. De frumos și lumină, ascunse într-o frântură de clipă firavă, pe care ne-a fost dat să o trăim doar o singură dată!
Andreea Palasescu (23 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era frumoasă pentru că mă iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem să plece cu vocea mândriei, înainte ca viața să-mi scoată inima rece din robia ei.
Andreea Palasescu (15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mi-a fost teamă nici o clipă că vei închide ușa în urma ta, ci poate de faptul că voi mai pierde mult timp zăbovind înaintea lacătelor vremii în speranța că te vei întoarce.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că uneori păstrăm în suflet numai cenușa iubirilor apuse. Ne este teamă să-i presărăm rămășițele în oceanul uitării fiindcă știm că pustiul unui gol infinit e mai dureros decât aceea fărâmă de nimic acceptat. Poate în fiecare clipă moare o stea, însă eu știu sigur că o femeie puternică și curajoasă va ști întotdeauna să-și pună o dorință la căpătâiul ei. Și mai știu că oricât am iubi, viața nu e decat o luptă pentru fericire...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aștept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscălești pe inimă cu ochii!
Sau poate cu un țurțure de gheață,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineață,
Un nou sonet și-o nouă-nfiorare...
Să-ți simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic și spartan
Și, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.
Să-ți drăgălesc, pe trupu-ți de vioară,
Sânii semeți care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Și-apoi, dogmatici, să ne revenim...
O, Doamna mea de rouă, nălucă și ispită,
Trezește-te! În muguri, 8 Martie palpită...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sărutase în grabă urma legăturilor strânse într-o clipă de extaz și rujul roșu îi contura buzele pline, aroma lor proaspătă și vie în contrast cu pielea albă și netedă. Ecoul suspinelor ei suprimat într-un amalgam de simțuri amorțite, răsuna în profunzimi de sine, invadând fărâme de suflet necuprinse în atât de multe căutări si deopotrivă regăsiri trecătoare. Voiam să-i respir amintirea regulat, ritmic, suficient de lent să-i pot aduna emoțiile mute într-un surâs nevăzut. Mirosea iar a fericire și a ispite țesute între cearceafurile albe cărora timpul le răpise graiul, tăinuindu-l în rânduri de șoapte, aliniate pe muchia amurgului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu
Vreau să-ți simt prezența,
Dar nu ești,
Și un dor mă frământă
Adânc....
Inima mi-ai otrăvit,
Când în ochi m-ai privit,
În acea noapte de mai,
Când la răsărit,
Ai pierit.
Am ajuns la concluzia,
Că inima mea nu poate supraviețui
Fără a fi măcar o clipă
Alături de tine....
Știu bine că ochii-mi ai uitat,
Și-am să-ncerc a-i desluși, inimii mele,
Că și eu am făcut la fel,
Dar mint
.
Viața fără tine
Pare a fi fără de culoare,
Fără de gust,
Fără parfum
O iluzie!
NU! Nu te iubesc,
Ci ochii tăi plini de venin și ură
Mă obsedează
.
Mă obsedează!!!
Am greșit.
Am greșit că tu ai fost acela,
Alesul inimii mele.
Un blestem....
Inima mea
Tânjește!!!
Și ar suprima totul,
Pentru tine!
Dar eu, nu...
Eu nu.
poezie de Andreea Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!