Minunile românilor
Minune de miere și grâne în ape
Se strânge românul din țări mai aproape
Unindu-și durerea și lacrima grea
Slăvindu-și străbunii și patria sa.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Românul
Românul nostru are-o soacră...
A triumfat cu un slogan:
"Destul să stau c-o poamă-acră,
Mai bine praz mănânc un an."
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în creion
M-am născut în toamna asta,
Eu un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!
Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalță,
Sângerează, plânge, doare...
Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinței
Ca un lanț de fier mă strânge.
Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lacrima cerului coboară peste viață...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima și noaptea,
Amărăciunea și tristețea din noi,
Afundând-o în șoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leșuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur și miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cosași de grâne
pelerina de soare
pe umerii lați
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alintul florilor de tei
Se scutură teii de floare
Ne inundă miresme amare...
Mireasmă de grâne și miere,
De vis și de pită
Impodobită cu betea
De frunze-arămii...
La tâmplele albe simt zvâcnind
Vulcanii tinereții.
Privirea-mi, cu jind,
Se-nfruptă din marea de floare.
Alintul florii de tei, când alergam pe alei,
Acum mai aspru mă doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România bogată
Această Românie mare
E pace, dragoste, culoare
Și datini, imn și maci și grâne
Doar la români le vor rămâne.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima
Dacă lacrima nu-ți udă
Fața, e fiindc-ai tot plâns
Și-n adâncuri de lumina
Lacrima ți s-a ascuns.
Vezi?! Tu speri într-o minune...
În poveste mai trăiești.
Ai mereu o zână bună
Pe cărările cerești...
Rugi în albia cerească
Ai spălat... Mătănii mii,
Doar să o mai dtrângi în brațe
Înc-o noapte, înc-o zi!
Franța astăzi ți se pare
Doar un pas- atâta tot,
Nu-s nici granițe, nici timpuri,
Nici distanțe... Așa socot.
Ai croit de dor, poeme
Și oceane de iertări,
Ai crezut că treci prin noapte
Și te vei trezi în zori.
Sper ca lupta să îți fie
Și izbândă și acces
Către lumea fericrii
Către care ai purces.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua Unirii
E țara noastră îmbrăcată-n ie,
Cu maci și grâne, mândră Românie,
Câmpii bogate, munți și ape, stele...
Lucește chipul României mele.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căuta ce se ascunde dincolo de pojghița de miere, căci vei fi dezamăgit.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lacrima curge
Lacrima curge
Și setea devine secetă,
Săpând în carne șanțuri adânci.
Incestul ia cote alarmante
Și grave. Părinții au privirile grețoase, hulpave,
Viața se scufundă în anormalitate...
E drumul spre moarte...
Mama fiu-și îngenunche, tata fiica-și necinstește
De durerea asta, Sfinte, ne păzește!
...................................................................
Adulterul se propagă ca o molimă
Și sporește. Și ne inundă
Sufletul pregătit de a morților nuntă.
Râu de lacrimi se strâng în oceane
Iadul ne prinde în al durerilor clește.
Alergăm cu tălpile goale
Și dalele Iadului ard.
Lanțuri grele-ngenunche poporul...
Crucile cad...
Ce orori! Ce tragedie!
În a diavolului gene
Moartea spritului plânge,
Viața spiritului geme...
...................................................
Să puteți înțelege ceva
Din tăcerea absurdă și grea,
Miruiți tocurile privirii
Și înălțați-vă în rugi către Dumnezeu...
Timpul apasă greu, tot mai greu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căuta să vezi ce se ascunde dincolo de pojghița de miere, căci vei fi dezamăgit. Trăiește clipa!
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râma (minifabulă)
Râmă, pe-un ogor de grâne și-mbuibat de băutură,
Tot târându-se pe coate, pătimind peste măsură...
Și-a lăsat o epigramă, semn al trecerii prin curte,
Luă cu el ca amintire un cucui baban în frunte.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața, dar celor ce sunt
Forța iubirii a creat un înger ce aprinde lumina
Se porționează în felii identice pentru fiecare zâmbet.
Cercul de foc al tăcerii s-a oprit.
Ghețarii au năvalit, prăvălindu-se peste suflete.
Când visul în doi s-a descarnat, a rămas putreziciunea uitării.
Am tivit cu îngerii lacrima, să nu i se destrame durerea și să se prăvălească în mine.
Au rămas doar înegrii născuți din iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
O văd acum... sfioasă, blândă un dulce vis bunica mea
Cum scoate banii strânși cu trudă, toți, adunați într-o basma.
Îmi joacă ochii-n lacrimi, Doamne. Cu mare trudă-i adunase
Și la nepoți, ca moștenire, bunica-n urmă îi lăsase.
Azi picură cu frunze de miere și de ceară.
Se-apropie secunda plecării... Este seară!
Îți mângâi tâmpla ninsă, bunico. Ești departe.
Te-ai dus o mângâiere de aină și de șoapte.
De-acum îmi ești icoană, speranță și minune.
Tu ai plecat grăbită, dar m-ai strigat pe nume.
Poate-ai lăsat prin mine o sacră măștenire
Poveste de lumină, de tihnă și iubire.
Vezi?! Lacrima îmi curge. Mă tot gândesc la tine...
Tu treci, un înger încă, spre sferele divine.
O lacrimă îmi curge și mă-ncunună stele,
Icoană de lumină,-ngenunchi bunici mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literă de miere
S-au scurs din ceruri,
Ca dintr-o călimară, cu tușul risipindu-se-n valuri,
Litere ruginii.
Chihlimbăii poeme, ca niște râuri cu susul în jos,
Căutându-și esența,
Se lăbărțau înălțându-se către cer.
Se ridicau în vârtejuri
Spre o destinație necunoscută.
Și castă...
Lacrimi de miere curgeau
De pe-ntinderea-albastră...
Am luat tocul și am scrijelit pe pereți
Pașii incerți.
M-am poticnit ca un nou-născut.
Literele de miere s-au risipit în sufletul meu,
De aceea scriu despre mine și despre toamnă mereu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment de iarnă
La geamul casei, degete de sticlă
Pe muguri de zăpadă se ridică...
Se strânge alb păienjeniș de stele,
Se-nalță-n casă cercuri de inele.
La gura sobei ard mocnit tăciunii...
E vremea când ne spun povești străbunii
Și din icoană, Sfânta Maică, pică
O lacrimă-n această lume mică.
Parc-am uitat de ger, de asprul vânt...
Povestea îmi doresc s-o mai ascult,
Să fiu un prunc, să mă ascund în vise...
Dar rândurile cărții mele-s scrise.
Țurțuri mi-au înrămat fotografia...
A-ngălbenit și chipul și hârtia...
Rugină-n suflet și la porți... Tăcere!
Căci trec tăcut prin lumea copilariei mele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pot face eu într-o zi?! Mai nimic... Dar Dumnezeu poate face dintr-o secundă o minune.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pot face eu într-o zi? Mai nimic, dar Dumnezeu poate face dintr-o secundă o minune.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosașii
Cosașii de grâne,
Prin colțul de lună
Au făcut legământ...
Pletele universului
Acoperă gleznele
Lorzilor ce își plâng nemurirea
Pe grânarul-pământ.
Se sting flăcările răsăritului
În mare de stele,
Săruturi pustiite de vise
Sunt clipele mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!