Diademele

Zăpada-i mult prea albă,
Să înţelegem cum albul spune poveşti
Mi-am risipit mâinile,
plămădind din razele soarelui diademe
Un glonţ ascuţit ca strigătul s-a trezit prea devreme,
Ca să rămân mut în cuvinte
Linia roşie ca sângele
ce urcă şi coboară din vene s-a oprit.
Ce albă-i zăpada!
Plopii îşi caută cuiburi în cer
Pădurile sunt pline când îşi pierd păsările sărutul
Ce albă-i zăpada!
Crinolina rochiei tale tot îmi şopteşte din vis
Parcă suntem într-un teatru ce demult a nins!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pe mări

Pluteşte-n nemişcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naşte ziua!
Mă împart scări de apus şi toamne în miazăzi
Un început cu braţele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spaţiul sideral
A nins şi s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ţi de cămaşă un trandafir regal
Şi eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se aşează tot mai adânc în apă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea Ianuarie

E prea iarnă şi parcă prea gheaţă
Şi foarte trist că te privesc în faţă,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger şi prea tare bate vântu,
Când buzele tale îşi rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheaţa,
Când lacrimi reci şi grele îţi zgârie faţa.

Deşii ţi-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna loveşte fără să fi durut,
Eşti mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îţi gust otrava.

Te-aş reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată şi câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau ştii să pleci doar când soarele dispare?

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia de geniu

A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer ştirea
Stele răsar cum şi apună o mierla jucăuşă pe lângă plopi
Coboară cu soţ şi fără soţ sunt plopii în solstiţiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstiţiu
E vara boreală şi soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins şi s-a înălţat
Apare Eminescu prin undele din şoapte
Alerg în vis cu tine şi florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce plecăm prea târziu
din aceste depărtări
deschide fereastra
aerul s-a stricat
parcă miroase a iarnă topită
într-un fum vechi de candelabru
descopăr o pasăre si e rănită lânga mine
doar vântul îmi spune ceva
e târziu, vremea ploilor de vară a trecut
vioara s-a rupt de corzile sferei
lumina dansează într-un greiere
parcă ar fi la ora trezirii de dimineaţă
nu-mi sta degeaba
apa si focul s-au risipit în inima mea
fecioarele au trup de statui
e o lume banală
numai capul pus pe tipsie rezistă la trăsnet
asta-i tot în jocul cuvintelor nu mai e nimeni
toţi au fugit prea devreme

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces

prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
şi în ureche gânduri mi-au pătruns.

prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.

prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
şi-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu ferestre spre suflete

Ninge cerurile s-au risipit de ninsori
Ferestrele cu lumină au devenit
Albastrul îngust al zborului de şoimi
Calcarul din albul zăpezi e scut norilor şi steauă sublimă
Ninge şi se veselesc plopii în apa dimineţii senină
Urc şi cobor în poveste în dansul focului
Se încălzeşte colindul
Pădure în brazi
Zăpada îşi ţese definitiv timpul alb în cântecul lupilor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ţin in braţe, fulg de zăpadă!

Te ţin in braţe, fulg de zăpada!
Ninge!
Cu mâinile albe de ger îți mângâi obrajii.
Venim dintr-o ninsoare a albelor stele,
Trenul a plecat din gară, lăsând in spate grijile şi suspinul
Trenul s-a oprit în linia inimii tale, în linia inimii mele, într-un crimpei de poem
Ai dormit, am scăpat din mână un fluture a plecat către tine să-ți adie somnul
Brațul meu s-a făcut verde de atâta iubire degetul tau mic de la mîna s-a făcut albastru ca o bucată de cer
Mi-ai deschis ochi ca un înger, plutind într-un negru de lună și de atunci eu te țin în brațe ca pe un fulg de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În fiecare dintre noi există moarte si iubire când ceasul tace şi zeii vor să vindece rana
ne-am născut prea târziu sau mult prea devreme
eu sunt mut,
tu aripă din care odată a curs apa şi sânge
hai nu ştii că e dimineaţă şi fluturii se scaldă în lumină?
tâmpla mi-a amorţit pe glezna ta ca florile tomnatice în acordul de frunze prea departe
ascultă apa umbrită din care soarele urcă la cer azi fără fluturi, fără curcubee se ascute vântul, doar pe el ascultă-l, pe bunul meu prieten cu care am îmblânzit şerpii cu o nuia de argint şi acum plec pentru tine în cuvinte.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele roz al iubirii

Am uitat să te strig în fiecare dimineaţă pe nume
Afară zorii îşi trezesc iarba
Cântă cocoşi şi în memorie chipul tău stă ca o cosânzeană, Desprins din poveste tot jucându-se
Mâinile tale cu ploaia ai devenit clară,
Ca răsăritul de soare
Balurul îşi varsă capul în zăpadă florilor de cireşi rănit în zbor De o pasăre moare cercul se închide în sângele roz al iubirii Şade vântul la pândă, numărând stele, căzindu-ţi în palme
Parcă prind o nălucă ce îmi aleargă
Prin zgomotul paşilor tăi de felină
Primăvara s-a urcat în munţi, aşteptându-şi iubita.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de prea multă iubire

Toate trec ca fumul pe ape
Dar inima mea s-a oprit sa mai bata
adio îşi spun cuvântul
păsările şi-au ciocnit aripile de piatra zborul ciocanelor minţii e tot mai greu
Sint vinovat de prea multă iubire între mine şi Dumnezeu
E o apa limpede fara poduri doar cu glasuri de îngeri curaţi
miezul nopţii se intoarce-n balanta
ziua, dinţii îşi ascute păpuşa
ştiu că va ninge cu ferestre şi chei ce deschid cerului uşa
E prea târziu pentru cuvinte din moartea înserării
clopotul suna
lupii se întorc în orbite şi se privesc în ochi, pătrund către luna latrind către luna

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acordul de frunze

În fiecare dintre noi există moarte şi iubire
Când ceasul tace şi zeii vor să vindece rana
Ne-am născut prea târziu sau mult prea devreme
Eu sunt mut, tu aripă din care odată a curs apa şi sânge
Hai, nu ştii că e dimineaţă şi fluturii se scaldă în lumină?
Tâmpla mi-a amorţit pe glezna ta, ca florile tomnatice
În acordul de frunze prea departe
Ascultă apa umbrită din care soarele urcă la cer azi
Fără fluturi, fără curcubeu se ascute vântul,
Doar pe el ascultă-l, pe bunul meu prieten
Cu ajutorul căruia am îmblânzit şerpii cu o nuia de argint
Şi acum plec pentru tine în cuvinte.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea risipită

Unde este dragoste, acolo sunt eu
S-a sfârşit prea devreme vara târzie din maci
Se închid cărările şi volburile apei
Prin mâna mea trec păsări şi uneori copaci,
Ce singuri stau de veghe
Doar cerul e senin.
Zâmbeşte aurora a poartă către toamna
Mirosul de gutui te poartă în două glastre
Ce miros a iubire în amintirea ploilor cu nuferii cei albi
S-a prins să ningă iară pe caldarâmuri
Plopii se scutură spre a naşte visuri
Poveştile sfârşitului de primăvară, dezbrăcată de aripi
Dăm sărutul galben de aur când zâmbeşte
Şi pune în atmosfera ghiocul şi tipsia
Şi verdele şi albul şi păsări, ciripind îmbătate cu mine
Cu must din trei izvoare când treci prin trecători
Eu oi fi murit de atâta plâns în zare.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca Zăpada: Îmi pare rău, dar pentru mine asta nu funcţionează.
Frumoasa din Pădurea Adormită: Nici atitudinea ta nu e prea de folos, Zăpadă.
Albă ca Zăpada: Eşti doar invidioasă pentru că eu am fost votată cea mai frumoasă din ţinut.
Rapunzel: Te referi la alegerile alea "aranjate"?
Albă ca Zăpada: Tocmai tu vorbeşti. "Rapunzel, Rapunzel, despleteşte-ţi extensiile aurii."

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele iubirii

Braţele mele sunt...
Te-au aşteptat calde în fiecare dimineaţă
Îţi căutau aluna de pe şold
Mă certai, în mine se îngropa zăpada
Cu tot albul din lume.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul

În noaptea asta păsările stau în monadă
Cine le ascultă e doar vântul,
Paşnic limba lor se întâlneşte cu acl cuvânt nerostit
Neprimitoare iarnă îţi prinde obrajii
În roşul catifelei de zăpadă
Duce la groapă cununa zeului abia ucis
Nibelungi alunecă în zbor, glasuri de piatră
Gara se îmbracă în mărgele,
Şlefuite de iconarii din vechiul schit
Ca o seratogă se schimbă ora şi totul devine incert
Plutesc prin aer aceleaşi seminţe de cărbune
Răpus până la trei balaurul îşi caută cornul prin ape
Ca un mit jupuit de piele din poveştile octogenarilor orbi
Îşi întind mâna peste pod- apele insulei
Corfu mă inundă
Din zeiţă au rămas doar picioarele
Transformată în păsările corbi
Unde-i iubita arămie la faţă de altădată?
Să o privesc, cu mâinile, s-o încălzesc cu obrajii
Azi parcă suntem ca două semne,
Ca doi porumbei voiajori, despărţiţi de o linie roşie
Fixaţi undeva în orizont.
Dacă tu poţi trăi fără mângâiere
Ai dreptul să întâlneşti acest foc
Imaginea din icoană s-a tot dus
Restul e fumul artistic la revărsatul zorilor
Inima respiră după deagostea sufletulului
Meşterul binecuvintează cu sângele său o floare
Îmbrăţişările îşi caută cuvintele nerostite
Nu putem fi vămuiţi veşnic
O mână galbenă ce şterge lacrima încoronată cu trandafiri
Mai are rost să ascultăm firul de iarbă cum creşte?
Ce zici?

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă. Priviri de pe marginea drumului

azi am intrat puţin prin copilărie

albă şi rece era ziua în care
îmi plimbam anii
zăpada adormită pe garduri
îmi ţinea zâmbetul rotund
nu era frig
derdeluşul pustiu îşi lăsase urma
pe talpa saniei suită de tata în pod
mă necăjea doar gândul ros precum sfoara
împuţinată de la capătul de care
trăgeam cu tata

dar unde e tata...

în jur multă linişte
am nevoie de linişte

greu de înţeles de ce nu
a schimbat sfoara
ştia că o să vin de ziua lui
când albul înghite jumătate de cer
şi că am nevoie de sanie
poate am venit prea devreme
şi el s-a dus să caute un alt loc
pentru derdeluş

casa e crăpată pe la colţuri
şi frigul se zbate de zid
umbrele albe se-mpiedică de cruci

tata nu mai vine...

mă aplec
zăpada lăcrimează sub genunchi

chem prezentul
mâine o să-i aduc nepoţii
să pună sfoara şi puţin zâmbet
o să iau din visul de demult şi
o fărâmă din gardul îmbrăcat în alb

şi poate puţină linişte
să o păstrez pentru atunci
când alţii vor vorbi despre mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul cu inima mea

Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele îşi scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îţi cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveştii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munţilor între cer şi abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se aşează lumina.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi macii

Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puţin adevăr şi prea multă lumină
Uneori şi vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Şi vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Şi tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ţi culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna şi curcubeul

Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roşul
Culorii din zâmbet acum şi atunci
Iarna zideşte în mine lumina şi visul ninge
Întinde-ţi braţele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ţi-l dărui ţie
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb şi negru ca timpul ceasului oprit
Când întind braţele către tine până la adâncul cuvintelor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul rece pe obraz

E prea târziu ca să revii
Priveşte pomii au îmugurit
La anul iarnă te-aştept să vii
Viorele zăpada a albăstrit

Tu esti iubita mea în alb
Mi-a duci în suflet bucurie
Dar viscolul se simte slab
Caută odihnă în câmpie

E prea devreme ca să ştii
Dar peste-o săptămână
O primăvară te va înlocuii
Cu soare a timpului stăpână

Păstrez sărutul rece pe obraz
Povestea de la gura sobei
Aburul cozonacilor din aragaz
Rămân cu amintirea albului robei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!