Frunze în decor...

Unde te duci toamnă?
Şi de unde vii ca o cămaşă a frunzelor?
Ce îmi acoperă sentimentele
Scriu pe rană cuvintele cu pielea şarpelui argintiu
Botezul miresei cu toamna se spală din maci
Memorii de şoim se ridică din somn
A trecut vântul, lovind o icoană
Cu aripi de fluturi sălbatica vreme
Spală-mă pe mâini cu nisip, toamna memoriei mele
Ascunde-te în trupul de pasăre în timp,
În vremea ce curge ca sângele cald ce scrie.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noştri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma şi-a umplut călimara cu cenuşa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinşi
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roţile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noştri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma şi-a umplut călimara cu cenuşa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinşi
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roţile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii mele

Toamnă!
Sunt albi la faţă mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu ştiu unde şade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlneşte cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ţi vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naşte zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopţii
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Şi pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanţa luminii aşezate ca nişte trepte de piatră Nemişcate aşteptând, oare ce va zice?
Tot aşteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă şi ruginie.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un portativ de toamnă...

E toamnă, e foşnet, e melacolie şi mai mult vis.
Toamna asta înseamnă şi mai mult somn,
căci dimineţile sunt îmbrăcate sumar în ceaţă
şi te fac să te ascunzi ca un copil în cearşaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viaţă,
ca să ne scoată sufletele din amorţire.
Totuşi bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face să te uiţi cu atenţie la toate clipele frumoase.
Vei alege să păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îţi lasă senzaţii de must de dragoste...
Toamna asta trebuie să ne scoată iubirile din amorţire,
trebuie să ne fie ghid, să mai uităm de alţii,
şi să ne întoarcem la noi, că bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
şi vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie să-şi găsească timp, să se aşeze
şi să privească căderea spectaculoasă a frunzelor.

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o toamna tarzie

E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.

O ceaţă aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorţi,
Totul e unic şi atât de sublim.

Se scutură frunzele arămii
Pe rând işi găsesc locul,
Toleranţa zace în câmpii
Regretele acoperă totul.

Nori îşi spun nemulţumirea
Confesiuni deşarte-
Din primăvara vieţi mele
Multe au fost uitate.

E o toamnă amară afară
E lacom timpul şi trecut,
Obosită e natura de suflu
Doar vântul colindă pierdut,
Totul e în plină melancolie-
Doar toamna din mine... e mai târzie.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-s sfinte în icoană

Te întreb câtă noapte ne cuprinde
Şi de ce primăvara plezneşte în ferestre?
Obrajii tăi în loc de unde ce se privesc în razele cereşti
Zăpadă, toate-s sfinte în icoană
Tu râzi şi strigi în basmul meu, cu şoimi
Rămasă în urmă, ruginita toamnă
A desfrunzit pădurea în culori
Nu scrie şi nu plânge
Mi-e sete de un secol de poveşti
Întoarce mâinile
E raza albei luni din care te privesc.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont

Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aştepte
Şi îmi voi împărţi inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul şi fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să ştii
Nici vântul nu te aşteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstiţiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte şoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci şi acum nu mai veni!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua luminilor

Mâine e ziua luminilor
Ziua când mielul şi-a pus trupul pe altar
Ziua Paştelui, ziua sângelui curat
Binecuvântarea noastră ce ne-a trecut de moarte
Afară-i plin de lumină şi pomii au îngheţat în flori,
Mai liniştiţi decât vântul
Poate că noi oamenii ne vom trezi mai liniştiţi
În toamna fără aripi, în toamna aurie
Curăţarea trupului înseamnă lumina minţii
Lumina minţii înseamnă curăţarea trupului
Liniştea, politeţe prin solstiţii, adunând flori şi speranţe.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele toamnei

Un aer cald pluteşte peste zare,
Deschid fereastra şi simt ca o chemare,
Ecou de anotimp ce pleacă în uitare,
Ecou de anotimp desprins parcă din soare.

Nu am nici teamă, nu am nici vină
Şi mi se pare toamna, o doamnă în crinolină,
Se crede minunată, frumoasă chiar aş zice,
Cu braţe de lumină şi cu furtuni complice.

Admir această doamnă cu mers domol de zână,
Cu coloritul vesel, stăpân peste natură,
Se poartă cu petale de crizanteme in păr,
Şi cred ca doamna aceasta, ascunde un mister.

De unde atâta patos, de unde vii culori?
De unde roade copte şi sunet de viori?
De unde veselia copiilor şcolari?
De unde vii tu toamnă, de îmi umpli sufletul de har?

De unde bate vântul, rostogolind furie,
Tribut de frunze veştezi, ca într-o agonie
Rămâne în urmă totul, natura minunată,
Ascult cum bate vântul, cum vâjâie prin noapte.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări arzând

Mâini albastre se întorc spre cer
Tot mai adânc lumina.
Sclipesc în soare solzi de peşte,
Ale mărilor muze, pe maluri de ostrov.
Nisipul galben auriu
Ca un şarpe ridică din valuri
- Cântări de dincolo de uitare
Şi tu îmbracată în nuferi
Din limpede alb de cleştar
Ridici privirea din jar,
Întinzându-ţi trupul
Spre orizont ca o pasăre liră ce arde.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este toamnă

Îmi este toamnă acum de tine
îmi este dor
de dor păgân
şi-mi plange toamna flori pe sân
Îmi este toamnă acum de noi
şi te găsesc părtaş la ploi
sălbatic
şi frumos
creştin
... mai vii în cerul unui crin?
Îmi este toamnă nemiloasă
mă ţine trează la ferastră
... şi te găsesc la mine-n zori
creştin
sălbatic
şi frumos
... mai vii în toamna unui Eros?
De tine'mi este toamnă acum
divin e cerul
cer de scrum
când eu întreb ca o nebună
.... mai vii in toamna mea de lună?!

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul cerului

Plouă, mirosul de parfum al cerului
Aminteşte de căldura palmelor tale
Şi-i rece ca o rană veche şi mâinile
Ţi le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăţ marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ţinem amândoi culorile în mâini
Şi simţim lumina Învierii, dragostea şi moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă şi eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrăţişările mele pentru tine.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoşi din vii
Cu pere, nuci, gutui şi mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunţi, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Şi vor avea şi ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele şi horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu
frunze de arhanghel, sânge şi nuci
în cruci de aripi alergi să aduci
patruzeci.

prin mâneci de timp, reci,
tu întuneci
cu fier
fecioarele mele de aer,
lumite de-o zi cu cald de sidef
pe gherghef de viori,
le zbori fără sori
în ger relief...

nicicând nu fu
mai pururea toamnă
de vii şi de vină
ce condamnă
pe buza-mi din struguri,
pe buza de-apus,
la frig şi la dor descompus
toţi corbii de nori care scapă
din traista de cer
şi se-adapă
cu îngeri
şi plângeri.

nu îmi fi,
nu îmi fi mai puţin,
nu îmi zidi oglinda în zi.

într-un cândva sau un poate,
vrei să îţi rămân în mâini
dumnezee de noapte,
miere,
femeie,
ecou de satană
la care să-nchini
un tu,
rană.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobii de muştar

Toamna asta prea lungă, deschide ferestrele în zare
Ne prindem de mână prin frunze în bobii de muştar
Focul se aprinde în vetre
Fânul cosit e amar
Alergăm pe aripile vântului
Liberi ca o eşarfă de mătase albastră
Am trecut de poem
Mâna îmi tremură pe obraji tăi
Ca sângele, clocotind de dragoste,
Scriu cu peniţa de înger pe cer litere,
Din calendarul astec pe spatele unei corăbii
Mai târziu ne vedem ninşi de parcă am adus iarna
Ne strângem în braţe de la răsărit până la apus,
Aşteptând miezul nopţii să-şi bată ceasul iubirii.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei pierdute

Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârşit.

Ştiu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.

Îmi dăruieşti fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb şi cald de împlinit,
Iubirea-i ce ţi-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.

rondel de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment frugal

Se duce toamna, vântul m-apasă
Îmi spulberă şi zilele din an,
În poartă un trandafir îmi plânge,
Îi dau dreptate, soare nu mai am.

Începe-a ninge-n ochi cu toamna gri,
E pe sfârşite verdele din noi,
Pe-alei din ani veni-va timp târziu
Şi ierni ce le-am aduce amândoi.

Mi-e dor de mare, de talazul ei,
Pe fire de nisip aş desena
Să uit de ploi, de vânt şi de ninsori
S-aduc iar vara-ntreagă-n viaţa mea.

Mi-eşti vara ce-a trecut din calendar,
Te-am decupat din gândul meu de ieri,
Încerc să-ngheţ un sentiment frugal
Şi să-l acopăr, să nu mi-l oferi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o zeiţă în templul solar

Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un şoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiţă în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înţeleg vântul în dimineaţa asta,
Dar ţie îţi înţeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinşi de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port şi acum macul aprins şi inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară şi ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă la final

O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este şi-n livadă.
Pomii şi-au schimbat veşmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Dimineţile-s brunate,
Crivăţul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca şi ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dorurilor mele

Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Şi-a zvonit că mă aşteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduşi şi cu alune
Văpăi roşii în amurg,
Buţile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos ţoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze ştiri
Şi coşarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!