Lumina
Lumina scapără prin ploi și numai tu, Doamne o știi,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce și zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine și fără speranțe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculț
Și m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Și dăruindu-le cămașa
Acum îți cer, rugându-te să mă ierți
Pentru fiecare dimineață
În care m-am trezit și poate au uitat
Să mă rog și să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zidește cuvântul.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre cruce
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Zid
Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotație elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colțurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre inimă, poezii despre desen, poezii despre alb sau poezii despre Zidul Plângerii
* * *
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre verb
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
Mi-am zidit visul într-o temelie de piatră
să tacă să nu se mai repete
dar cu cât îi astup strigătul
parcă cu atât mai tare răsună ecoul
prin fiecare perete alb
prin fiecare tavan aurit
și prin toate ferestrele zăbrelite
câteodată atât de lugrubu
de parcă aș fi zidit un monstru
și uite așa din cel mai frumos vis
m-am trezit într-un coșmar
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre frumusețe, poezii despre coșmaruri sau poezii despre aur
Rămâne iubirea în inimă
Rămâne iubirea în inimă
Ca un cer absent din care se înaltă
Pe câmpuri scăldate în soare
Frunzele de trifoi coapte în vers
De nu ar fi pași nu vom putea să-i atingem
Zborul divin noapte stelele n-ar sclipi
În zborul păsărilor sublim
Nu am cunoaște nici moarte, nici viața fără iubire
Absent în prezent și trecut
Suntem doar poezie plămădită din lut.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre trecut sau poezii despre stele
Singurătatea creatorului
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii să văd necuprinsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie
Să nu mă ierți, Doamne ...
Doamne,
n-am numărat niciodată bucuriile
și mângâierile și clipele de fericire
cu care, din pruncie, m-ai învățat
să-i slujesc pe cei din jur!
N-am numărat nici iertările de cu seară
greșiților mei;
nici zâmbetele dis de dimineață,
oferite, cu îngăduința Ta, semenilor!
Știu că, prin zâmbirile din zori
și iertările din amurg,
eu îmi alcătui zilnic,
un mic Eden, cum ți-ai dorit Tu!
Și că, aceasta e treaba mea, pe Pământ!
Știu că, Tu m-ai ales pe mine,
ca să-ți înfăptuiești Binele!
Doamne, cu toate acestea,
nu m-am învrednicit niciodată
să-mi număr creditele de răsfăț divin,
și concesiile de bunăstare pământeană!
Iartă-mă, Doamne!
Dar, Doamne, număr în fiecare zi
iubirile confiscate, refuzate,
reprimate de mine semenilor mei,
fără voia Ta!
Iar ele mă dor într-atât,
încât simt cum, fiecare
golește ireversibil,
cupa din mine a Binelui Tău!
Pentru aceste nevrednicii,
Doamne, să nu mă ierți...!
rugăciune de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre toleranță, poezii despre seară, poezii despre răsfăț, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni
O inimă fără ascunzișuri
Mi-am îngropat mâinile în cer
le-am înfipt
în pământ,
în piatră
și-n lut.
Peste tot am umblat
și am căutat
o inimă fără ascunzișuri
pe care să o pot ține în palme.
poezie de Viorela Codreanu Tiron
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
Piatră...
Se pune piatră pe piatră și se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă și se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoșa zeilor
Stăm pe prispă afară așteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna și soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi și tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineață de toamnă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre toamnă, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Devin secundă
Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ți dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ți trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ți iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sâni sau poezii despre secunde
Piatră...
Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o șatră,
Ești oloagă,
Întro doagă,
Și mă târâi
Fără șagă...
Piatră ești de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colțuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră crești
Dintre povești,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbești?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îți simt piatra inimii,
Și păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să știi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre creștere
Am crezut în stele
Lumina zâmbetului tău
Să trăiască-n veci mereu
Și să te aducă - zbor
la mine.
Fie noapte, fie zi,
Fie ora care-o fi,
Eu să fiu precum am fost
cu tine.
Căldura stelelor du sus
Într-o noapte te-au adus
Să revii la pieptul meu,
iubire.
Să-mi șoptești cuvinte dulci,
Înapoi să nu te duci,
Dar n-ai venit, și toate-au fost -
dezamăgire.
Lacrimi am vărsat în piept,
Chiar și azi te mai aștept,
Dar ai uitat de fața mea
'ntristată.
Telefonul îl privesc
Și o lacrimă trezesc -
Probabil nu mă vei suna tu
niciodată.
Nu mai am la ce să sper,
Nu mai am ce să-mi mai cer,
M-ai uitat pentru dutara
de o viață,
Însă noaptea a trecut
Cu dorință să te uit,
După vis îmi reapare-o
dimineață.
Iarăși te-am văzut zâmbind,
Cu-n zâmbet dulce ca oricând,
Însă te-a întâmpinat
cu lacrimi grele.
Știu acum că m-am trădat,
Pe-o clipă tu nu m-ai uitat,
Însă plâng că am crezut
în stele.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre trădare
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
pe noi albeața ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simțit, cât m-ai simțit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Pași de lumină
Pe-ale Tale mâini preasfinte
Vreau Isus să m-odihnesc
Și în dragostea-ți fierbinte
Numele să-ți proslăvesc
Să îți dau Isuse viața
Și ființa mea acum
Tu să-mi scalzi în Tine fața
Să-mi fii soare să-mi fii drum
Vreau Isus să-ți dăruiesc
Și ființa și destinul
Pentru veci să te iubesc
Căci Isuse Tu-mi ești drumul
Și îmi ești pe veci comoară
Îmi ești stâncă și izvor
Vino dar aici coboară
Isus Domn al domnilor
Numai Tu o Doamne-mi dai
Și lumina și Adevărul
Îmi ești stâncă și-mi ești Rai
Pentru veci și îmi ești țelul
Numai Tu îmi ești menire
Stâncă vie și adăpost
De aceea a mea iubire
Ți-o dau Ție să-mi fii rost
Pune-mi dar mâna pe frunte
Și mă fă așa cum vrei
Ființa mea să te asculte
Jos în lumea celor răi
Fă-mă Doamne un izvor
De iubire pentru Tine
O Preascump Mântuitor
Prinț al dragostei Divine
Ca să-ți cânt a Ta iubire
Al Tău har nestăvilit
Căci Doamne la mântuire
Și pe mine m-ai primit
Să-ți cânt Doamne biruința
Harul Tău nespus de mare
C-ai pus în mine credința
Să am parte de salvare
Căci doar Tu Isus ne ești
Adăpost și călăuză
Tu pe brațe ne primești
Duhul Tău să ne pătrunză
Și pe palme azi ne ții
Să-ți fim Doamne slujitori
Să-ți cântăm în veșnicii
Pe veci că-ți suntem datori
În lumina Ta cea sfântă
Numai Tu azi ne zidești
Chiar și soarele-n noi cântă
Căci la sân Tu ne primești
Tu ne-ai dat a Ta lumină
Duhul Tău Isus Cel Sfânt
Să trăim fără de vină
Viața nouă pe pământ
Și cu sângele Tău Sfânt
Tu Isuse ne-ai spălat
Ne-ai hrănit cu-al Tău Cuvânt
S-avem sufletul curat
Numai Tu ne dăruiești
O Isus a Ta lumină
Și în dragoste ne crești
Să trăim fără de vină
Pe-ale Tale palme sfinte
Adesea aici ne iai
Și prin dragostea-ți fierbinte
Fapte bune Tu ne dai
Să-mpletim lumina sfântă
Cu Adevărul Tău Isus
Și azi îngerii de cântă
Căci la sânul Tău ne-ai pus
Ne-ai făcut să-ți fim cântare
De slavă să-ți lăudăm
Al Tău Nume Doamne mare
Mire ca să te avem
Pașii noștri de lumină
Adesea Tu i-ai făcut
Dragostea ca să ne țină
Tu să fii al nost" avut
Ție dar Isus onoare
Ți-aducem cu bucurie
Ne ești viață și salvare
Numele slăvit să-ți fie
Că-n lumina mântuirii
Cu drag Isus ne-ai zidit
Ne-ai scăpat de jugul firii
Mire drag Mire iubit
Vânturi rele aici când bat
Tu ne ești un adăpost
Ne ții sufletul curat
Și ne ești Isuse rost
Tu ne dai azi biruință
Ca pe palme dar ne ții
Să-ți cântăm azi prin credință
Onorat Isus să fii
02-12-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre muzică, poezii despre cadouri sau poezii despre îngeri
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre frică, poezii despre creștinism, poezii despre Sfântul Duh, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor sau poezii despre mamă
Adu-mi razele și luna, dragostea, apoi și tihna...
Doamne, nu știu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu știu cum se face de n-am liniște și pace.
Doamne, când pășesc spășit plin de gânduri aiurit,
nu îți cer să mă iubești, nu îți cer clipe cerești,
nu-ți cer razele Domnești, să mă ierți, să mă-nsoțești,
nu-ți cer timpul aurit, tinerețea ce-a fugit...
Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniștea furișată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puțin și dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.
Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi lași razele și luna.
Doamne, razele și luna, dragostea, apoi și tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiți, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă și lumina, să le văd de-acum într-una!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre supărare sau poezii despre pace
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daruri
Mâinile astea, Doamne!
M-ai împuternicit cu mâinile astea.
Pot mângâia cu ele până și setea
pomilor arși de toamne
Și ochii ăștia Doamne!
M-ai luminat cu ochii ăștia colorați,
să zăresc frunzele și viermi inelați
și câte alte forme
Și mi-ai dăruit gândul,
să-mi pot pune întrebările doar noaptea,
să pot întreba retoric ce-i dreptatea
care-o împarte vântul.
Doamne! Doamne! Cuvântul.
Ne-ai lăsat cuvântul, Doamne, într-o carte.
Ne amintim rândurile din ea, poate,
până ne cerne glodul.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre puls, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Odă iubirii
Hei, cum nu înțelegi tu vântul dimineții mele
El e povestea, tu iubirea...
A fost sau nu a fost...
Nu știm și gata.
S-au împărțit trandafirii și nopțile
Și poarta a devenit tot mai închisă
Cum? Tu nu știi?
Ca dimineața asta e numai a ta
O cruce și un dans ce ne desparte
Nu este moarte, nici iubire.
Fără dragoste și fără închinări deșarte.
Orice poet ti-ar spune: -"Bate vantul!
Odă inimii mele ești tu! "
Plecăm, zburăm.
Doar cuvântul undeva în inimi
Pentru dragoste rămâne!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!