În așteptarea microbuzului - viitorului meu
Pe banca de lângă liceu așteptam,
Cu ochii-n soare eu stăteam
Și inimii îi mulțumeam pentru iubirea ce-o primeam.
Era aer curat și-mi aminteam
De clipele frumoase ale adolescenței mele.
Mi-aminteam de anii de liceu- frumoși
În care lumea toată îmi zâmbea.
Un aer de lumină vie
Un zâmbet cald mă cuprindea
Și inimii îi tot șoptea că dragostea mea
Se va transforma în sute de cărți.
Ei îmi zâmbeau, profa la fel
Era un aer prietenesc
Fața mi se lumina
Și ochii lor parcă vorbeau
Ca un caiet deschis, ca o carte cunoscută.
Un alt vis împlinit și o altă iubire
Pentru a preda, ce-o credeam doar o idee.
Era un aer cald și boarea aceea-mi amintea
Despre lumina și blândețea zilelor de mai
Iar ochii parcă-mi rămăseseră prinși de tabla din spatele clasei,
De mobilierul clasei și mai ales de ochii lor,
Ochii copiilor ce inocent mă iscodeau să le vorbesc.
Cuvintele mele acum erau curate,
Luminate de dragostea maternă,
De amintirea și fericirea reîntâlnirii adolescenței
În care eram rebelă... curioasă și plăcută.
Astăzi timpul a trecut... încet... încet îmbătrânim...
Dar ochii tineri ne rămân,
Suntem copii cu sufletul fin.
O romantică incurabilă,
Mereu activă și iubită.
Un nou talent am descoperit
Băiatul din rândul doi de la geam
Scund, fin ascultător
Ce chiar mi-a mărturisit că are pasiunea
De-a cânta la trompetă, la chitară...
Și ochii lui frumos mă iscodeau...
De mâine îmi propun să-i compun versuri
Pe care să le pună pe muzică el
Chiar el, băiatul cu trei ochi.
Acum vă mulțumesc, dragi cititori
Și fini ascultători.
O revedere și lumina
Nu va mai permite umbrei să se vadă.
P. S.: Dragostea de carte este șansa noastră la un trai mai bun.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viitor
- poezii despre muzică
- poezii despre cărți
- poezii despre curățenie
- poezii despre zâmbet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre visare, poezii despre îngeri, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre existență
Lumina să devenită perlă
Am fost și sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă și m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzații ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenței
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat și eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înțelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ți va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre schimbare, poezii despre încoronare, poezii despre suflete pereche, poezii despre suflet sau poezii despre religie
Steaua din ochii ei, iubirea din inima lui
Într-o zi din toamna lui aurie
băiatul întâlni o femeie,
avea oglindirea stelei lui în privire
pe rochia-i albă de mătase erau înaripați
toți fluturii lumii
pe umeri avea Carul mare
iar pe cap o tiară din Ursa Mare
băiatul o privea pierdut în lumea apelor ei
steaua lui visată se oglindea în ochii ei,
căprui cu iradieri de chihlimbar
pulsul inimii lui depăși orizontul vieții
sângele-i părăsea trupul
urmându-i fluturii de pe rochia ei
el nu mai era el
era doar jumătatea lipsă din puzzle-ul ei
steaua din ochii ei, iubirea din inima
lui...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre inimă
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre rochii
- poezii despre puls
- poezii despre ochi căprui
- poezii despre ochi
Mulțumesc cerului
M-am liniștit acum, când florile mele sunt mai înflorite
Și bradul e mai falnic ca oricând,
Îmi sărută buzele pălite,
Parcă îmi spune că exist...
Să fiu o mamă bună ca până acuma,
Am privit spre cer, i-am mulțumit Domnului
Pentru frumoasele cadouri din viața mea.
Voi trăi pentru aceste frumoase bijuterii
Care mi-au pictat lumina în fâșii de iubire.
Pentru diamantele mele ce se perfecționează mereu,
Avem cele mai frumoase cadouri de Crăciun, zâmbetul cald,
Avem spiritul sus, de gingaș copil și fluture risipindu-se-n rai.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre flori, poezii despre sărut sau poezii despre superlative
Ceremonia rugii din spatele gândului
E târziu în timpul meu
trupul obosit de bolovanul gândului
se ascute sub desaga tainelor
ascunse de ochii lumii
Nu cutez să deschid ochii în vis
de frică să nu-mi iasă la iveală
bântuirile bolnave din mine
sunt împrăștiată și le adâncesc în vis
Lăsam în urma mea doar nesiguranța clipei
profitând de decorul din gând
fericire nu era așa că nu aveam ce specula
iar pornirile mele lăuntrice erau cameleon
Mă oglindeam în pasiuni imaginate
și regizam piese întregi de teatru
apoi priveam singură imaginea
reflectată în aer liber
Uneori credeam că pot abandona
pornirile astea goale fără rațiune
dar nu puteam
Așteptam ziua în care voi cunoaște ființa
și nu aventurile imaginate
mă prăbușeam în stratul adânc al absenței..
Îmi ruinasem interiorul umblând
în căutarea unei căi să pot ieși din ceața
densă a ficțiunilor din gândurile mele
regretam multe și cu toate astea
o luam mereu de la capăt
Greutatea asta a nestatorniciei
mă apăsa ca piatra unei mori
o rugam în gând să plece
apoi o chemam căci nu mai aveam ce plânge
Îl iubeam ca pe un bărbat adormit
și-mi înșelam fiecare clipă cu ceea ce îi cerșeam lui în gând deși
nepăsarea și indiferența lui erau justificate
nu ne știam dar existam pe undeva
Era atât de mult în secundele acelea
dar nimic când deschideam ochii
doar rugi dincolo de gânduri
clepsidra cernea fără milă
iar timpul îmi număra trăirile netraite
Sorbeam totul în mine ca o sugativă
strălucirile necunoscute se risipeau în clipele luminii
efectul ruina mai mult în mine
mi-am luat inima în dinți și am deschis ochii bine
Iar el... era destinul
era al meu, calm, cu brațele întinse
era răspunsul la o rugă
care-a străpuns ruina.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre teatru, poezii despre somn, poezii despre secunde sau poezii despre nesiguranță
Ochii Tăi...
Inima mea, pasăre călătoare,
Și-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanți.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniștea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă privești,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Își trăiește clipele
De visare, fericire și iubire...
poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre vioară sau poezii despre trup și suflet
Femeia puternică
Poem dedicat dnei Rodica Galescu
Eram o tânără frumoasă
Cu o ochii verzi și pielea de mătase
Nu știam ce inima îmi pregătea
Nu știam ce voi putea comunica
Eram singură și poezia devenise aliatul meu
Un aliat fără de care azi nu aș fi fericită
Era un zid fără de opreliști
Era un mod prin care mă salvam
Copii îmi dădeau speranța
Și viața mea avea un sens
Eram o femeie fericită
Aveam aproape totul
Eram o ființă preaiubită
De cei ce îi purtasem în pântece
Aveam acum un loc mai bun
Aveam o viață lungă și frumoasă
Iubitul soț m-a părăsit
Când lumea noastră ne era mai dragă
Singură am izbutit și am crescut cei trei copii
Ce astăzi îmi sărută mâna
Și îmi respectă dorul permanent
De tot ce am avut vreodată,
De iubirea lui necondiționată
Și de iubita mea fiica ce timpuriu ne-a părăsit.
Acum când stau de vorbă cu tine, fiică dragă,
Mă-ndrept cu pașii repezi și-ti transmit
Că viața toată te-am simțit aproape
Că în momente critice tu m-ai susținut
Te iubesc, iubită fiică...
Frumusețe de necuprins
Înțelepciunea ne îndeamnă
Să fim mai buni și preaiubiți.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre femei, poezii despre înțelepciune, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Doar în ochii ei mă limpezesc
Iubirea nu se poate ține în lanțuri
Ce vrei, femeie, fără temei să ardă ca tu să înțelegi ce e iubirea?
Sunt ochii ei ce-mi limpezesc privirea
Cum primăverile albesc grădina cu florile de tei
Si de m-aș mai naște încă o dată tot aș începe s-o iubesc chiar dincolo de poartă
Doar în ochii ei mă limpezesc
Și poți să crezi că dragostea se-nvinge?
La miezul nopții luna iar răsare
Inima mea am dăruit-o în palme pentru ea, doar Ilenei Nana
Și pulsul bate iar ochii îmi sclipesc
Când se întâlnesc cu ochii ei în zare
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre miezul nopții
Demult
Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre această amintire,
dar e-atât de estompată acum, ca și cum nimic n-ar mai fi rămas
iar asta pentru că s-a întâmplat demult, în anii adolescenței.
O piele ca floarea de iasomie...
acea seară de august era în august?
Îmi mai pot aminti doar ochii: albaștri, cred că erau albaștri...
O, da, albaștri ca safirul.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre seară, poezii despre ochi albaștri, poezii despre amintiri sau poezii despre adolescență
Inima
Luna, soarele sau o floare...
Toate ți le ofer, iubita mea
Permite-mi să te mângâi
Cu toată intensitatea inimii mele
Permite-mi mișcarea inimii în diferite lumi
Permite-mi creația și lumina.
Cred că muzica sufletului tău m-a stimulat
Într-atât încât voi crea doar lumina dragostei dintre noi.
Arată-mi inima ta în albe trăiri.
Continuă să mă săruți, din priviri!
Am nevoie de tine, în această noapte
Sau poate mâine,
Cuprinde-mi mintea cu liniștea ta, monumentală!
În noaptea asta, m-am dăruit ție
Cu toate trăirile mele, cu toate emoțiile și trecutul meu.
Permite-mi să fiu un om de încredere,
Confesează-mi-te pentru a găsi liniștea sufletelor pereche!
Timpul va fi prieten bun și ne va permite lumina.
Acum te ating, ca pe un real partener...
Și mă las purtată de valul iubirii pure.
Arată-mi dragostea ta!...
Descoperă-te tot, în fața mea!
Dincolo de privirea ta... văd misticismul..,
Enigmatice momente... le opresc pentru a crea lumina iubirii
Și va arde ca o făclie... ca o lumină vie!
Arată-mi iubirea ta!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere sau poezii despre trecut
Odă ochilor căprui
Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!
Parcă acum te văd cât ești tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.
Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,
Așa frumoși cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!
Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii
Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre căderea frunzelor
Necunoscuta din noapte
Aș fi vrut să-ți fiu un braț pe care să poți plânge...
Un ochii care să nu critice, ci să te admire
Aș fi vrut să fiu un alb nisip al mării tale
Dar totul părea atât de frumos...
Și nu era decât un amalgam de suflete lăsate în liniște
Și eu credeam că sunt iubită...
Iubită cu iubire egoistă, individualistă
A fiecăruia către sinele său
Eu, care credeam că mie mi se scrie lumina din poezie...
Dar roșul, întunericul i-a luat loc
Eu care credeam în vis... Dar timpul s-a scurs fără a ezita...
Eu am rămas doar femeia... necunoscuta din noapte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre roșu
Absența nemotivată
De dimineața am întârziat nemotivat
Așadar am scos prea mulți bani
De la bancomatul din scara vecină
Și-am adormit subit, după ora opt.
Am încercat să mă trezesc, dar nu puteam.
Un polițist adormit i-a combinat, se auzea
Eu veselă din fire, am râs
Ochii mi se înroșeau, buzele zâmbeau
Toți eram binecuvântați...
Aerul pe care îl respiram era benefic.
Gândeam corect, simțeam că este benefic totul
Ascund în pâlcuri de lumină, curcubeul inimii mele
Vibrația unei femei cu stimă ridicată
Dar nu contest să înțeleg iubirea mea și dragostea.
pamflet de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre râs, poezii despre polițiști sau poezii despre ore
* * *
am visat că cineva
mi-a fărămițat trupul
l-a împrăștiat peste tot
ca pe niște litere de sânge
mi-au rămas doar ochii
care priveau de sus
la păsările ce ciuguleau
ultimele rămășițe
și parcă se auzea
o inimă bătând tare
ca un plâns de copil
îmbrățișând viața
pentru prima oară
ploua frumos
fără ca timpul
să mai treacă prin ceas
nu mai era nicio grabă
nimic din ce să te întoarcă
doar un aer
ce aștepta să înflorească
"cât de frumoasă e
lumina pe care o beau"
îmi șopti sufletul
șerpuind prin iarbă
(convinsă fiind că Dumnezeu
bate într-un cui
toate visele)
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
Visul din vis
M-am furișat
În sufletul tău, odată,
Când ai uitat ochii deschiși...
Am pășit temător,
Cu mare grijă,
Să nu-ți scutur
Rimelul de pe gene...
Apoi am coborât,
Sau am urcat, nu știu,
Căci era pre multă lumină
Și eu pluteam,
Și era cald și bine...
Oriunde priveam
Erau oglinzi infinite,
În care mă reflectam, eu,
Deși erai tu...
Și nu știu
Dacă eram treaz,
Sau mai degrabă visam,
Așa că m-am așezat
Pe prispa casei tale,
Care era aidoma
Cu prispa casei mele,
Și am adormit în vis,
Și am visat în vis,
Iar tu erai peste tot,
Învăluind cu tine
Sufletul tău,
În care eu am intrat,
Doar așa, pentru că ai uitat
Odată
Ochii deschiși...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice sau poezii despre tăcere
Era ceva răutăcios, ceva care rănea
și mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte și o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea și mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. și minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea și a stins lumina, am închis ochii
și lacrimile s-au revoltat, și-au țâșnit
luând cu ele vălul negru
și-atunci am văzut.
cărțile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap și se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
și asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura și frustarile sale
nimeni și nimic nu-mi poate lua imaginea cărților
decât odată cu viața.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre negru sau poezii despre imagine
Ochii copilului
Luna-mi zâmbește la fereastră
Ochii copilului îmi scânteiază
Nu încerc să înțeleg destinul
El s-a scris doar pentru mine.
Frumoase și duioase clipe
Când nu-mi mai doream nimic.
Trimise la noi, simțite
Inimile se scriu cu alte valori.
Ele nu mai cântă... doar ascultă,
Ritmul alert al dragostei și jocului,
Din care nu reușim să îndepărtăm.
Timpul secund și marea trăire,
Timpul oprit de doi îndrăgostiți,
Pentru a captiva mintea voastră,
Cititori înverșunați ai poeziei.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre ritm sau poezii despre jocuri
Inima mea
Inima-mi galopează la infinit...
Alerg eu, aleargă și ea...
E tot mai aproape de a ta...
Trupurile se sculptează-n lumină
Întunericul are valoarea lui în doi
Lumina e iubirea...
Fără de care iubirea s-ar desena în culori viu-colorate
Plec odată cu Steaua Magică
Nu caut culorile, ci curcubeul adormit de primele săruturi
Eu stau atât de aproape că am să închid ochii
Și toate stelele-mi vor fi lumina din privire
Orele fixe devin un obicei al iubirii nescrise
Mesajele devin necuvinte..
Ochii ne-nșeală ori de care ori visăm...
Suntem aproape, dar atât de departe...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori
Prin ochii mei
Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!
Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naște un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se așază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!
Chiar și lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
și o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie