Greşelile gramaticale

În convorbirile uzuale,
Programate sau întâmplătoare,
Din necunoaşteri, ironii,
Se nasc "Perlele hazlii",
Transportul public, un renume,
Călătorii mai fac glume,
În ziua când este înghesuială,
Glumeţii nu mai au sfială,
Opreşte domnul vatman tramvaiul
Ca să vedem care-i baiul:
La uşă, ţinându-se de-o bară
"Şade un om prost pe scară"...
La staţia din centru, bucuros,
Am coborât din tramvai jos,
Pornind încet pe străzile vecine,
Cunoscute foarte bine,
Se plimbă zilnic domni şi dame,
La prăvălii găsim reclame,
Care încearcă să ne îmbie,
Mi-au atras atenţia şi mie...
Vindem pentru cei mici şi căprioare
"Vindem scaune pentru copii cu trei picioare"...
Un băieţel făcea reclamă pentru fux,
"Croim rochii pentru dame de lux"...
În alt loc erau fel şi fel de pungi:
"Avem ciorapi pentru femei lungi".
Prăvălia de pe poziţia concurentului:
"Confecţionăm haine din pielea clientului"
Revenind acasă puţin dezamăgit
M-am trântit în fotoliu obosit...
Bunica ne invită cu atenţie, grijulii:
"Haideţi să mâncăm copii!"
Televizorul din cameră mergea
Un alt caz deosebit ne prezenta,
Un individ dintr-o anume clasă:
"Caz penibil, hoţ de rasă"...
Despre acestea, e bine să se ştie,
Pe viitor nu le privim cu bucurie!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua următoare, vineri, 1 iunie, pentru treizeci de tineri din Institut, era ziua în care aveau un nou test, al doilea. Calendaristic vorbind, începuse deja vara; vremea de afară confirma acest lucru. Iar dacă prima zi a anotimpului cald, 1 iunie, era Ziua Internaţională a Copilului sau a copiilor din întreaga lume, pentru cei trei tineri colegi, era doar o altă zi obişnuită de lucru. Se mai puteau ei oare considera copii?! Văzându-l pe geograf, deşi teribil de înalt, însă mereu pus pe şotii şi înconjurat de dulciuri, la care, neputându-se abţine sau despărţi de ele, ronţăia de zor, s-ar fi zis că da! Tot la fel s-ar fi putut zice şi judecând după micile lor altercaţii prieteneşti. Copii sau nu, mai mult sau mai puţin, în acea zi, cei trei erau din nou ocupaţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie pesimistă

Copiii
sunt bine,
în străinătate,
la casele lor,
nepoţii,
la fel,
amintirile-mi
mai sunt de ajutor,
foştii elevi
sau studenţi,
nu mai încap pe ecrane,
de cunoscuţi şi deştepţi,
colegii,
de şcoli şi servici,
la fel ca mine,
devenim tot mai mici!

Pentru binele tuturor,
sunt bucuros,
mai puţin pentru mine,
iar, din păcate,
sunt şi sănătos!...

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un rău este foarte mare, atrage puţin atenţia; când începe să scadă, se fac eforturi mari pentru a-l micşora; când a scăzut foarte mult, se reclamă din toate părţile măsuri energetice pentru a-l suprima.

citat din Herbert Spencer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării cu lacrimi şi cu libertate

Femeile au fost în viaţa mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Şi-avându-le, plângeam de bucurie...

Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greşeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală

Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Şi tot în lacrimi ştiu că adormeam
Şi mă trezeam în lacrimi, din păcate.

Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferenţă, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu şi-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.

Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu... libertate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecăm pentru că ne e mai uşor să vedem paiul din ochiul altuia decât bârna din ochiul nostru. Ne declinăm responsabilitatea rezultatelor din propria noastră viaţă privind la ograda vecinului şi dându-ne cu părerea. Ca şi când eşti în tribune şi te uiţi la jucătorii de pe teren şi urli la ei despre cum ar fi bine să facă, însă tu habar nu ai ce înseamnă să fii în teren. În viaţă, ori te ridici prin propriile merite, ori încerci să îi dobori pe cei din jur pentru ca poziţia ta să rămână superioară. Oamenii care nu se iubesc pe ei vor veni să te judece şi să îţi spună cât de mult greşeşti, ce prost eşti şi că ai face bine să revii cu picioarele pe pământ. Teama cea mai mare a acestor oameni este că vei reuşi şi astfel, le vei arăta adevăratul loc pe care îl merită.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura pentru copii a fost ca un refugiu într-o perioadă foarte grea, în care scrisul devenise o corvoadă (în perioada comunismului). Exista un vocabular obligatoriu, aşa că m-am refugiat în literatura pentru copii, pentru că acolo mai erau permise note de fantezie, puţin umor, nişte metafore...

Nina Cassian în ziarul Libertatea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume care ne mănâncă din atenţie din ce în ce mai mult şi ne incapacitează din rezultatele pe care le putem obţine, personal. Suntem din ce în ce mai confuzi pentru că avem teorii din ce în ce mai complexe şi răspunsuri din ce în ce mai complicate cu privire la cine suntem, ce facem, ce obţinem. În ultimii ani găsesc îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulţi dintre noi găsim motive pentru care nu avem rezultate şi nu ducem viaţa pe care o dorim.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce iubim femeile? Pentru că-ţi spun exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinţi,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se ştie dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoţii mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să şoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem alt fel

Şi eram copii originali
Dar nu întocmai ca şi noi
Ne deosebeam unii de alţii
Şi fiecare diferea de el
Suntem arareori ca noi
Şi asta numai din hazard
Diferenţele de sine
Apar la orice persoană
În oricare număr şi caz
Ca subiecte aleatorii
Şi extensii la scadenţă
Între diferenţă şi sumă
Suntem alt fel de cum ne ştim
Diferiţi de cum ne credem
Deosebiţi de cum gândim
Căutând să ne cunoaştem
Aflăm că suntem variabili
Găsim că suntem fluctuanţi.

poezie de David Boia (19 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Serios?! Chiar eşti aşa? Tu, Luci?!
Lucian: Da; ce-ţi închipui?! Că aş fi un tip insensibil? Te rog, Mihai, nu începe şi tu cu astfel de suspiciuni, în ceea ce mă priveşte... Despre tine ştiu foarte bine că eşti emotiv din fire, dar, uite... Îţi mărturisesc că şi mie mi-a fost foarte greu la început, până m-am obişnuit cu ideea. Primii ani mi s-au părut un chin greu de suportat, un adevărat calvar, chiar dacă nu dădeam de înţeles acest lucru. N-aş vrea să trec din nou prin toate astea; sincer, n-aş putea suporta, m-ar afecta prea mult. Presupun că la fel ar păţi şi ceilalţi. Ce fel de echipaj am mai fi în acest caz?! Vezi, astea ar fi motivele mele, doar unele dintre ele, pentru care nu sunt de acord cu această acţiune.
Mihai: Te înţeleg... Şi-ţi dau dreptate. Nici eu nu eram foarte convins că ar fi bine să iau totuşi legătura cu cei de acasă, dar simţeam nevoia să fac acest lucru. Poate că a fost mai bine că nu erau acasă şi astfel n-am vorbit cu ei. Nu ştiu ce-aş fi simţit dacă i-aş fi văzut sau aş fi stat de vorbă cu ei. Dar aşa, m-am liniştit. Văzând totul în ordine acasă, mi-am dat seama că sunt teferi, că viaţa şi-a urmat cursul şi pentru ei, a mers înainte chiar şi în lipsa noastră; s-au obişnuit cu ideea. În plus, n-ar fi corect nici faţă de ei, să apărem aşa, deodată, în viaţa lor, după ce, în toţi aceşti ani s-au străduit să se descurce fără noi, iar apoi, când vom părăsi Proxima, să dispărem din nou, la fel de brusc, pentru o altă perioadă de timp, destul de lungă. Ar suferi şi ei prea mult. De asta nu trebuie să-i învăţăm din nou cu prezenţa noastră. Ar fi prea greu de suportat, atât pentru ei, cât şi pentru noi.
Lucian: Mda... Iată, ai găsit un alt motiv bun pentru a nu lua legătura cu ei. Nu mă gândisem la asta! Ca să vezi, cât de egoist am putut fi... Mă gândeam doar la suferinţa noastră, nu şi la a lor, de parcă ei nu ar putea trece prin aceleaşi stări sufleteşti ca şi noi...
Mihai: Asta nu înseamnă că ai fost egoist. Ai omis doar, dar nu intenţionat.
Lucian: Da, nu intenţionat, sper... Poate doar din cauză că mă concentrez prea mult asupra problemelor noastre. Uit că şi alţii le-ar putea avea, la fel ca noi.
Mihai: E normal, doar tu eşti comandantul, deci, e normal să te preocupe mai mult problemele noastre.
Lucian: Mda, poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o pauză mai lungă în literatura pentru copii tocmai pentru a-mi găsi alte resurse mai bune. Dar această pauză am compensat-o cu un cântec pentru copii pentru care am luat şi un premiu întâi şi m-am bucurat foarte mult de el, că nu am mai luat asemenea premiu din clasa întâi.

Nina Cassian în Interviu TVR (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transportul în comun

Sincer prieteni să vă spun,
Nu am invidiat vreodată
Experienţa minunată
Din transportul în comun.

Vă prezint în continuare
Nişte scurte argumente,
Şi exemple pertinente.
Aşadar şi prin urmare:

Poţi s-ajungi oricând în staţie,
Ca să îţi aştepţi maşina,
Fiindcă soarta, bat-o vina,
Te va ignora cu graţie.

După-o lungă aşteptare
Va binevoi să vină
O pârlită de maşină
Cu trei locuri. În picioare.

Fericit c-ai fost alesul
Pentru locul de pe scară
Şi că n-ai rămas pe-afară,
Îţi începi de-acuma stressul.

În maşina cea ticsită
Te agăţi cu greu de-o bară,
Şi doar cu-n picior pe scară
Faci gimnastică cumplită.

Să respiri, ţi-ar plăcea poate...
Nu există însă aer,
Iar transportul pentru fraier
Nu-ţi serveşte decât coate.

În timpane-ţi sună tare
Cearta dusă cu bunica
De nepotul atâtica,
Pe probleme de mâncare.

Nu te concentrezi la replici,
Căci o altă întâmplare
Mai la dreapta ta, se pare,
Se petrece. Şi te-mpiedici
De căţelul ce frenetic
A prins drag de-o domnişoară
Şi-o înghesuie în scară
Mai ceva ca un bezmetic.

Iar în tot acest spectacol
Se strănută, se tuşeşte,
Se sărută franţuzeşte
Şi se scrie-ntr-un oracol...

O juma' de ceas cât ţine
Între două staţii drumul,
Merge unu' ca nebunul,
Ţinînd cu noi pasul bine.

Speră omu' să-i deschidă,
Că doar de-aia bate-n geamuri
Şi-i tot zice de-ale neamuri
Nişte vorbe cu obidă.

Sper c-aţi înţeles motivul
Pentru care, spun serios,
Ori mai bine merg pe jos.
Ori făceţi-mi sedativul.

poezie satirică de Mihai Manolescu (19 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza energiei şi petrolului nu este, de fapt, ceva nou. Ea a preocupat şi înainte cele mai multe ţări, între care şi Statele Unite ale Americii. Ea a izbucnit acum cu putere datorită situaţiei din Orientul Mijlociu, dar poate că aceasta a fost un bine, deoarece a atras atenţia şi a pus în faţa guvernelor probleme deosebit de presante pentru viitor, indepedent de conjunctura din momentul de faţă.

Nicolae Ceauşescu în Conferinţa de presă la Clubului Naţional al Presei din Washington (5 decembrie 1973)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Purkpile

A fugit şi a fost bun dus pentru un an.
Când s-a întors acasă mi-a spus o poveste ridicolă,
Cum că fost răpit de piraţi pe lacul Michigan
Şi ţinut in lanţuri, aşa că nu a putut să-mi scrie.
M-am prefăcut că-l cred, deşi ştiam foarte bine
Ce făcea pentru că se a se întâlnea, din când in când,
Cu croitoreasa de pălării, doamna Williams,
Când aceasta mergea în oraş după cumpărături.
Dar o făgăduială este o făgăduială
Şi o căsătorie este o căsătorie,
Şi din respect pentru propriul caracter
Am refuzat să mă las atrasă în divorţ
De schemele unui soţ care se plictisise de fapt
De datoria lui şi de jurământul marital.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea online a devenit o platformă de lux pentru cei care nu-şi permit luxul de a tăcea şi de a mai aştepta atât cât e nevoie pentru a-şi face opera cunoscută între cei care o doresc într-adevăr. Există un fel de libertinaj dăunător, căci nimeni nu mai verifică autenticitatea, valoarea, dar şi nivelul oricărei propoziţii, atâta vreme cât ea e marcată între ghilimele sau înrămată pe o culoare stridentă. "Mă scuzaţi, nu ştiu", "Da, vă rog, nu!" şi "Ce faci ieri" devin fraze simbol pentru o subcultură la care se aderă cu un singur click, afişându-se apoi în faţă, datorită algoritmilor de selecţie pe cantitate şi nu calitate. Nici nu-i de mirare că multe opere în trecut au aşteptat ani să fie cunoscute. Astăzi ele nici măcar nu mai sunt de dorit, sau în cel mai bun caz, nu pot fi recunoscute, iar dacă sunt recunoscute, trec repede sub simbolul unui fals din autori foarte celebri.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuirea unui tânăr

Am prietene două domnişoare,
De mai bine de un an,
Una-i pentru inimi, fermecătoare,
Alta pentru alt organ!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul părintelui este cel de a-şi îndruma copilul, nu de a-i dicta viaţa. Dacă la început eşti acolo pentru că ştii ce e mai bine pentru el, mai apoi maturizarea îşi spune cuvântul, iar acela e momentul în care e nevoie să-i oferi suport şi încredere (!). Din păcate, mulţi părinţi – din dorinţa firească de a proteja – ajung să facă mai mult rău decât bine. Delimitarea dintre protecţie şi control se poate estompa foarte uşor atunci când convingerea părintelui că el "ştie ce e mai bine" se hrăneşte din orgoliul propriu. Să fii conştient că ce e cel mai bine pentru tine nu e neapărat şi cel mai bine pentru ceilalţi e primul pas spre acceptarea diferenţelor naturale din cadrul unei relaţii (de ORICARE tip ar fi ea).

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi, cei din zootehnia modernă, cu cât mai puţin ştie consumatorul despre ce se întâmplă înainte ca bucata de carne să apară pe farfurie, cu atât mai bine. Atunci, ne găsim oare într-o situaţie corectă din punct de vedere etic? Cum justificăm faptul că ezităm să le spunem oamenilor ce se petrece, nefiind foarte mândri de aceste lucruri şi nedorind să-i determinăm să devină vegetarieni?

citat din Peter Cheeke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a trăi

Să mori încet
să te pierzi
pentru a-nţelege,
ceea ce
mintea-ţi zice
dar sufletul nu,
pentru a trăi
pentru a crede
în tot ceea ce nu e
sau poate
doar o nebunie.

Să mori încet
şi să închizi o uşă
care din întâmplare
ţi s-a deschis şi
tot din întâmplare
ţi-a furat inima.

Să mori încet
pentru a crede
la ceea ce era
sau poate nu,
pentru a te putea
renaşte din nou
fără a te nega
în viaţa asta,
disperata viaţă
de iubire
fără de sfârşit,
ca mai apoi să mori..

Să poţi muri încet.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!