Dimineață
E dimineață.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!
Eram în munți,
Iar brazii își întindeau
Vârfurile către infinitul
Cerului
Și mă plimbam,
Singur de nebun,
Nerăbdător eram
Să aflu fericirea
Apoi ca din senin
O zână-n cale îmi apăru,
Cu păr de-aur și ochii albaștri
De safir
Se unduia ca valurile marii
În bătaia soarelui,
Trimițând sclipiri
Ce nu-ncetau
"De vrei să aflii
Secretul fericirii
Vin' cu mine mai departe
Să-ți arăt ce-i dragostea"
"Prea frumoasă ești Ileano
Și e prea ireal
Că am întâlnit așa ca tine
O minunăție
Nu mă amăgi iubito
Cu vorbe goale,
Purtate de vânt
Dintr-o parte-n alta
Mai bine spune-mi
Că într-un final
Iubirea doare,
Fericirea încet dispare"
Ea se apropie de mine
Nu-mi spune nimica,
Îmi fură un sărut
Și-ncep să plâng
De fericire,
Tocmai ce-am aflat-o,
Dar parcă a venit sfârșitul
Unui nou început
Munții se topesc,
Cerul cu pământul se unește,
Începuturile se întâlnesc
Cu sfârșitul lumii
Și mă bate-n față vântulețul rece,
Mă trezesc cu greu din somn,
Zâna mea, minunea mea
De ce a trebuit să plece?
E dimineață.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!...
poezie de Radu Andrei Capșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre munți
- poezii despre frumusețe
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sărut furat
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!
Că nu mai vrei să te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!
Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.
Să mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.
Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.
Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.
Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.
Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre smerenie
- poezii despre sfinți
Final ratat
Nu mai vorbim de mult și este noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de George Terziu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre versuri, poezii despre sunet, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Insomnie
Iar am avut azi noapte insomnie
Și mi-ai venit ca o nălucă-n gând,
Aveai miros dulceag de iasomie
Și te-am văzut prin somnul meu plângând.
Erai frumoasă ca o crinolină
Și îmi șopteai cuvinte de amor,
Ți-adulmecam privirea ta blajină
Și îmi spuneai, iubito, c-am să mor.
Fără să vreau mi te clădeam din umbre
Și m-apucase foamea mea de tine
Treceam prin clipele cele mai sumbre
Și-mi blestemam ursita din destine.
Mă încălzeam cu chipul tău în vis
Și umbra ta era o sărbătoare
Priveam în noapte cum eram ucis
De ochii tăi de dulce arătare.
Voiam să-ți pun în deget un inel,
Să spulber dorul ce mă năucise,
S-astâmpăr setea apelor din el
Și chipul tău să-l pierd mereu prin vise.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărbători, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
Tu ești... oare? Ești real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existență,
Poate vis... dar ce prezență!
Ești doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulțumesc, mă simt mai bine!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre existență, poezii despre viitor, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Luceafărul...altfel
A fost odată ca-n povești
O prea mândră crăiasă,
În toată lumea nu găsești
O alta mai frumoasă.
Părinții ei, doi împărați,
Cu grijă o crescură
Și fiindcă nu mai avea frați
Ei tronul i-l dădură.
Și noaptea, din al ei iatac,
Pe geam tăcut privește
Cum și în ceruri și în lac
Luceafărul sclipește.
Dar timpul trece negreșit
Și nu știu cum se face,
Că ea de el s-a îndrăgostit
Și el pe ea o place.
Și se-ntâlnesc ca doi iubiți
Atunci când el răsare
Și stau așa, nedespărțiți,
Până apune-n zare.
Mai trece-o zi și înc-o zi,
Dorința ei sporește
Și vrând să vadă ce va fi
Așa frumos grăiește:
- Cobori, Luceafăr minunat,
Ascultă a mele șoapte,
Vino aici, la mine-n pat
Să ne iubim o noapte!
El din văzduh s-a aruncat
În apa tremurândă
Și într-un flăcău s-a preschimbat,
Cu-nfățișarea mândră.
Părul lui negru și lucios
Îi atârna pe spate,
Și gura îi râdea frumos,
Deschisă jumătate.
Iar ochii săi fermecători
Ardeau ca o văpaie
De parcă mii și mii de sori
Intraseră-n odaie.
- De sus din cer eu am venit
În graba cea mai mare
Căci șoaptele ți-am auzit
Și-a ta dulce chemare.
Cu mine vreau ca să te iau
Acolo printre stele
Din strălucirea mea să-ți dau,
Să fii mândră ca ele.
- Cât aș dori să pot să vin
În lumea ta cea mare!
Dar tu ești veșnic și divin,
Iar eu sunt muritoare.
Du-te înapoi, pe bolta ta
S-apari de dimineață
Și-atunci când dorm pe perna mea
Să-ți simt raza pe față.
Plângea Luceafărul nespus
Pătruns de al său dor
Și-atunci la Creator s-a dus
Să-l facă muritor.
- O, Doamne, Tatăl meu ceresc
Ce mă veghezi întruna,
Aș vrea o noapte să iubesc
O noapte, numai una!
Renunț la harul meu cel sfânt
Ce de-acest cer mă leagă
Ca să trăiesc jos, pe Pământ,
Cu cea care mi-e dragă.
- Copilul meu necugetat
Ce ți-ai uitat menirea
Eu știu că ești înflăcărat
Și cauți fericirea.
Însă tu ești nepieritor
Pe bolta înstelată
Dar jos, tot ce e trecător
E rânduit de soartă.
S-a întors Luceafărul pe cer
Lucind ca întotdeauna
Privind tărâmul efemer
Ce-l luminează luna.
Și în palatul minunat
O vede pe crăiasă
Care din nou l-a așteptat,
Fiindu-i credincioasă.
- Cobori în jos, Luceafăr blând,
Și vino de mă fură
Și strâns la pieptul meu arzând
Să te sărut pe gură.
Dar el îi spune împăcat:
- Să ai grijă de tine!
Găsește acolo un bărbat
Și uită-mă pe mine.
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre dorințe, poezii despre tăcere sau poezii despre sărut
Din iubire
Am colindat zburînd cu gândul
Cerul înalt câmpurile înstelate
Cu ochii minții mi-am văzut destinul
Te am întâlnit pe tine-n noapte
In zbor eu m-am găsit în mine
O liniste în loc de inimă aveam
Iertarea am regăsit-o în tine
Iar sufletul un porumbel era
Te îmbrățișez tu visul meu frumos
Sărutul stelelor în noapte
Alungă vântul rece furios
Poarta mă în vis pe mai departe
Când zorile de zi te strigă
Roua cerului sărut al ierbii
Desculț piciorul meu sa te atingă
Sărut al iubirii noatre si al jertfei
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre suflet sau poezii despre rouă
Poem ratat
De când nu am vorbit se face noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața-i de mătase
Eu cred că acum gândesc mai mult,
În astă dimineață de mătase,
Lumina soarelui eu o sărut,
Pe fața ta când s-arătase.
Eu cred că mă răsfăț prea mult,
Să fiu mereu în feerie,
Să te trezesc cu un sărut,
Pe fața ta din lenjerie.
Tu ești un vis de dimineață
Ș-așa vreau să mă trezesc,
Trecând ușor noi doi prin viață,
Frumos așa vreau să trăiesc.
Eu cred că singură pot să fac,
Tot ce doresc și să iubesc,
Că ființa ta e al meu leac,
Pe altcineva ca tine nu găsesc.
Eu cred că ziua trece-n asfințit,
Urmând ușor drumul pașilor
Ș-așa cu tine eu m-am trezit
Și azi și mâine, până mor.
poezie de Eugenia Calancea (10 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre răsfăț
Voi fi fericirea ta
Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastră
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin
Să plouă...
Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtună
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând că frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...
Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
Prefer să tac. Nici nu-mi mai pasă ce va fi acum
Cu mine
Trecut-au ani prea mulți peste ce am crezut c-a fost
Iubire
Am să mă nasc din nou și-am să te-mbrac în munți
De fericire...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață
Rămâi
E iarăși noapte și iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aș vrea.
Te las și iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce ești astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.
Te voi chema de-apururi in șapte veșnicii,
Te las, mi-e dor și iar te chem să vii.
E tristă fără tine viața chiar și în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost și ești al vieții mele vis!
Ce n-am știut și încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ți se ia ce ai deja, și-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Și mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!
Ies uneori afară privind cruciș la Luna,
Doar ea e vinovată că viața mea nu-i bună.
Aș vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Și să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".
Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbește sorții tale, alintă-mă duios,
Și nu uita că mai presus de toate și de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.
Rămâi mereu ce ești acum... iubirea mea,
de vrei!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre vinovăție
Ce simte inima mea
Iar mă cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.
Iar visez la mângâiere
Și că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.
Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.
Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.
Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.
poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre inimă
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre durere sau poezii despre dor
Împietrire
De piatră să fi fost... și tot te-nduplecai
Să-mi spulberi cu o vorbă durerea din privire...
Nimic din ce-am trăit n-ar fi avut vreun rost,
De n-ar fi curs arome, ascunse în IUBIRE...
De piatră sunt și munții, pierduți în depărtare....
Care sărută cer, găsindu-și alinare.
Și, amețiți de stele, căzute pe cărare,
'și-aud bătând în stei o inimă prea mare.
Îi mai tocește vântul, ce brazii îi îndoaie
Și ploile ce-i spală, îi răcoresc pe frunți,
Când Soarele, prea tare îi scaldă în văpaie,
Gândindu-se că-ndură, că de-asta s-au vrut munți.
Până și ei își schimbă în vreme semeția,
Sub umbra unui nor ce trece peste culmi...
Întunecați, o clipă... trimit apoi IUBIREA
Crescută printre pietre și lacrimi din genuni.
Se bucură de lumea care, în dor de viață,
Îi urcă până-n vârf, cântându-și Fericirea.
I-aruncă-n jocul firii, ecoul ce-o rasfață,
Sporind, prin repetări, de mii de ori IUBIREA...
Doar tu... înmărmurit-ai în tine ca-ntr-o stâncă,
Azi te-ai ascuns de mine... nici tu nu știi de ce!!!...
Degeaba te strig tare, cătându-te, flămândă,
În marea mea IUBIRE curată... PENTRU CE??!!!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre schimbare sau poezii despre prăpăstii
Zile se duc
Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai ești,
De ce ai rămas sa ratacesti?
Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar și iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.
Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi încețoșați de brumă.
Zile se duc și vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc și vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.
Azi, iubite, ia și veșnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea și atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.
Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un țărm depărtat, neștiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
În suflet îmi înflorești
Ochii mei se tot desmiardă
Cu-a ta frumusețe pură,
În piept a început să ardă
Dragostea ce încet mă fură.
Mă desmiarda al tău glas
Cu-ale sale șoapte dulci,
Când pe pieptul meu te las
Al tău cap mereu să-l culci.
Nu mai sunt stăpân pe mine,
Tu îmi controlezi simțirea,
Fermecat mereu mă ține
Frumusețea ta, iubirea.
Ah! Tu floare dulce-mi ești,
Primăvară timpurie,
În suflet îmi înflorești,
Dulce floare purpurie.
Și îmi dai din nou amorul
Ce-l credeam de mult pierdut,
Azi am îngropat și dorul
Ce odată l-am avut.
poezie de Răzvan Isac (8 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre flori
La poarta mea
A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o știam.
Dar visul s-a sfârșit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viață-ntreagă
Când fericirea e aproape
Și-oricine poate să aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....
Dorina Omota (25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre plâns, citate despre lumină, citate despre visare, citate despre trandafiri, citate despre sfârșit, citate despre seară, citate despre păsări, citate despre negru sau citate despre muzică
Leagănul
Doamnei Eugenia Brediceanu
Eram așa de obosit
și sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile își deschideau pleoapele
și ochii înroșiți de neodihnă.
Pierdut - m-am întrebat:
Soare,
cum mai simți nebuna bucurie
de-a răsări?
Și-n dimineața-aceea fără somn
cum colindam cu pași de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Păianjenii-și țeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.
L-am privit cu gândul larg deschis.
Era leagănul
în care-o mână-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn și poate-ntâiul vis.
Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
și fără să-nțeleg de ce
m-am prăbușit
și-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.
Eram așa de obosit
de primăveri,
de trandafiri,
de tinerețe
și de râs.
Aiurind mă căutam în leagănul bătrân
cu mâinile pe mine însumi
- ca prunc.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe sau poezii despre râs
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre coșmaruri sau poezii despre mâini
Pași în noapte
aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
O zi, o noapte
trăiesc un dor, un vis nebun
cui asta pot să spun, fiindcă iubesc
mă arde dragostea învolburată
ce plânge ziua, țipă noaptea
tu, fată dragă
cu ochii albaștri -puri ca marea
născută dintr-un val
pe țărmul mării de opal
azi te cuprind în palmele iubirii
așez un trup pe o pianină
ascult cum curge o notă, două
te ascunzi în taina unui vis
de nimeni scris, de nimeni trăit
e noapte iar, tu pasăre cerească
cobori ușor pe note de amor
mă chemi, mă strigi
mângâi speranțe, doruri, toate
de mii de ani, din vremuri adunate
m-am reîntors, a câta oară
să vin, să vin
la mândra mea, în astă seară
în zori, abia treziți din al nostru vis
aș vrea să fug
să nu mă prindă norii răi
dar nu mă lași
te strângi în mine, înfiorată de iubire
o lacrimă fierbinte s-a scurs pe sânul tău îmbujorat
și ai țipat, chemându-mă din nou la tine
să te ating, să te cuprind
în clipa noastră de eternă fericire
nu plec femeie
dau de pământ cu rele și păcate
iubește-mă femeie
încă o zi și o noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre păsări