De dragoste

O visare despletită într-o patimă cât marea
ne cutreieră prin vene şi stârneşte tulburarea.
Printre şoapte cresc suspine ce zidesc o catedrală
din culori de curcubeie rostuite în spirală.

Ruga inimilor noastre-ngenunchiate-n strana firii
face Cerul să abroge legile împotrivirii
şi-n uitările de Sine, grijuliu, ne-adăposteşte,
cu şampania IUBIRII sângele ni-l clocoteşte.

Roşul inimilor arde trupurile, cu dorinţă,
cultul Dragostei se-nalţă în adâncuri de fiinţă,
cu Divinul prins sub pleoape, clipa ne împărtăşeşte...
La fel se iubeau şi zeii: pătimaş, carnal, trupeşte...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV

Când zeii se iubeau,
universul lor căpăta
forme şi culori
pe care noi,
muritorii,
le credeam aurore
sau curcubeie.
Mult mai târziu,
zeii au coborât
printre pământeni
zâmbind
şi,
dintr-un anumit motiv,
au inventat
rogvaiv.

Era atât de simplu,
încât oamenii,
plictisiţi,
au creat
toate celelalte
nuanţe.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu esti

tu esti venit din
Paradisul visat
cand luna isi arunca razele
peste noi
cand trupurile se cuprind
iar melodia iubirii se
canta prin bataile inimilor
tu esti Paradisul meu.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terţine

Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
şi cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n şcolăreşti desene,
ne oglindim în timp,
cu uriaşe gene,
cât brazii de înalţi,
mereu la fel şi-n schimb
întotdeauna alţi...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

tăcerea s-a culcat între şoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
păşesc peste ape
cu măşti de oţel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace şi timpul rămas
mă aşez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
şi voi vâsli
spre ţărmul umbrei mele
voi pleca în nefiinţă
în dansul ploilor în noapte
şi din adâncuri
mă reîntorc în ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Mi-e sete de noi, mi-e foame de tine!
În ziua ce vine privesc înapoi
şi caut cărarea pe care-ai venit,
când mi-ai dăruit şi cerul, şi marea...

O mie de vieţi vom fi împreună,
cu inima bună gustând dimineţi,
goli-vom în noapte pahare de dor,
vor creşte sub nor buchete de şoapte.

În mijloc de vis, nectar de săruturi,
pe aripi de fluturi din Raiul promis,
topind curcubeie, ne-adună în NOI...
azi suntem în DOI... şi simt că-s Femeie...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

să dansăm
i-am cerut
celei ce mă privea
să risipim
neputinţa
de a iubi
muzica
ne va uni trupurile
la ceasurile serii
vom afla îmbrăţişarea
cu frunze şi vânt
dorinţa va fi stăpână
luna va grăi
inimilor
din marea de cuvinte
ne vom clădi tăcerea

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri blestemate

Se scutură valul, de furii deşarte,
şi Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
priveşte spre Cerul, ce-i mult prea departe...

Sfârşeşte idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-şi afle odihnă,
plângându-şi iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.

Îşi sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer şi-n linişti de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.

Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-şi Soare şi Lună, şi Marea şi Cerul-
cu dor şi Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi vă hrăniţi trupurile cu cele necesare pentru a le păstra sănătoase. În acelaşi fel faptele voastre bune trebuie să fie hrana zilnică a inimilor voastre. Trupurile sunt hrănite cu mâncare iar sufletele cu fapte bune. Nu trebuie să refuzaţi sufletelor, care vor trăi o veşnicie, ceea ce oferiţi trupului, care este supus morţii.

citat clasic din Sfântul Grigore cel Mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt

Răsare luna peste dealuri
Şi soarele în pieptul meu
Se legănă barca pe valuri
Şi cât de fericită-s eu!...

Căci în al inimilor prag
Clopotul iubirii sună
Şi-n cuibuşorul nostru drag
Ca pe hulubi el ne adună.

Aş vrea iubite să răsune
În toată lumea dulcea veste
Şi-aş vrea să ştiu că ea se spune
Din om în om, ca o poveste.

Că-n splendidul semiamurg
Sau în argint de lună plină
Prin lacrimile-mi care curg
Îţi cânt iubirea mea deplină.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

"Căci Harul lui Dumnezeu... ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti..." (Tit 2:11-12)

La şcoala-n care ne-am înscris,
La şcoala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni şi vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.

De-atâta slavă înnoiţi,
În toate părţile privim —
Şi-n marea Dragostei topiţi,
Iubim, iubim, iubim, iubim.

Ispitele ne-ar vrea învinşi.
Ne-ndeamnă şoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinşi,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.

În lături, ruşinoase căi!
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi şi-n văpăi,
Suim, suim, suim, suim.

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Cătălina

Ce mai făcuşi, fiinţă,
Prin cele ţări străine,
Mai plângi, încă, în tine,
De-atâta suferinţă?

Ştiu bine,-ntr-o privinţă,
Că te-ai închis în sine...
Ce mai făcuşi, fiinţă,
Cu pleoapele-ţi divine?

De ai vreo nevoinţă,
Să te întorci la mine,
Tiptil, printre suspine,
Ca să-ţi acord priinţă...

Ce mai făcuşi, fiinţă?

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscolitorul dor

Mă răscoleşte acum un dor
Şi-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până şi tăcerea urlă-n mine,
Şi prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Şi se strecoară lin în noapte,
Se aşează pe păru-ţi argintiu,
Să te iubească iar în şoapte
Spulberându-ţi gândul pustiu.

Tu, uiţi, iubite, că timpul trece
Şi vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Şi-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu.

poezie de Camelia Boţ (31 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă unii pe alţii

Iubiţi-vă unii pe alţii
Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrăţişaţi-vă ca fraţii,
În valsul zărilor albastre!

Căci toţi îngerii vor sta cu voi
Cât veţi trăi pe acest pământ,
Iar iubirea va curge şuvoi,
Prin al Dumnezeului cuvânt!

Spiritul nostru străluceşte
Pin puritatea-i înnăscută,
Divinul viaţa ne-ndulceşte,
E doar iubire... nevăzută!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de ţara

Cât timp va răsări soarele
Şi luna va apare de după nori.
Eu voi admira cu patimă şi ardoare
Cele trei sfinte culori.

Voi iubi pământul pe care buneii s-au născut
Şi dulcea limbă, în care mama cu dragoste m-a crescut.
Voi cinsti Voievozii cu plete sure, care au apărat acest meleag
Dea duşmanului secure.

Atât timp cât inima o să- mi bată în piept
Şi sângele m-i se scurge prin vene.
Am să scriu un vers frumos
Ţara mea, pentru tine.

poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşul inimilor

Floare de cireş sălbatic
Tu mă faci să fiu zănatic
Cuvântul să-mi zburde auriu, lunatic
Sătul de acest tic-tac
In care toate florile tac
Cu mireasmă de adevăr
Prinsă iubirii in păr
Neîngrădită graurilor
Ce o gustă şi zboară
Părânduli-se amară
Căci oricine mi-ar zice
Că dragostea e îndulcitor
Dulce,.. pus în grabă zilelor
Fără greul ce se duce
Şi se fierbe în dulce
Fruct cu fruct in clepsidra vieţii
Cu roua privirii şi diminieţii
In dulceată de infinit
Din ciresul inimilor
Ducă-se cu turma graurilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Puterea dragostei...
Învaţă să taci! Să asculţi vocea sufletului
Ce izvorăşte din puterea dragostei.
Prietenia este unică,
Este legătura umanului cu divinul,
Este focul ce nu arde
Şi apa ce nu te afundă.
Ascultă!
Nu ai nevoie de cuvinte...
A. D. N.-ul unneşte particălele de sânge
Într-o împletitură de tăceri
Pe care nici ura nu o poate învinge.
Ascultă! Atinge!
Oricât ai fii de departe,
Glasul prieteniei se aude în noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvodire

Să trăieşti doar de dragul iubirii
Ca un fur prins în sârma ghimpată,
Să ascunzi plaga ta-nsângerată
Sub mantela secretă a firii.

Când supus o să fii înjosirii
Ca o biată fiinţă damnată,
Să trăieşti doar de dragul iubirii
Ca un fur prins în sârma ghimpată.

Ochii minţii şi ai izvodirii
Recompun o pictură uitată,
Cu durere, pe-o foaie cerată,
Încheiere a istorisirii!

Să trăieşti doar de dragul iubirii.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu ne face atâta să nu ne cunoaştem pe noi înşine cât lipirea inimilor de lucrurile din lumea aceasta; şi iarăşi, nimic nu ne face sa ne lipim inima de lucrurile din lumea aceasta, cât necunoaşterea noastră înşine; ele se condiţionează una pe alta.

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile noastre se iubeau, aşa cum ni se iubeau trupurile.

citat din Amy Irving
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia... când iubeşte un bărbat

Femeia... când iubeşte un bărbat,
adună-n inimă tot înţelesul
IUBIRII ce-i inundă Universul...
atinge Raiul, uitând de păcat...

Respiră elixirul nemuririi,
plutind, nestingherită, printre aştri,
când vraja dorului cu ochi albaştri
o-mbată-n îngereasca lege-a Firii.

Tot răul se dizolvă în uitare,
în creuzet de Infinit fierbinte
ce converteşte vechile cuvinte
în psalmi, cântaţi la dulcea-nmânecare...

Îmbrăţişări, în iarbă-nrourată,
vibrează trup, scris în spirală sfântă,
în împliniri de dragoste flămândă,
sub stele, 'n miez de noapte satinată.

Femeia... când iubeşte-al ei Bărbat,
consacră tot ce-nseamnă frumuseţe,
dorind, o viaţă-ntreagă, să-l răsfeţe,
că-i e Stăpân şi Rege adorat...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!