Cu vântul la o cafea

Prietenul meu vântul
mi-a trântit adevărul
pe faţa albă de masă

O cană de cafea
marca Rilke
amară ca o elegie duineză

Pardon

de
Tudor Vladimirescu - Albeşti

Îmi cobor ochii taman când
lalelele se deschid
la
prima pagină solară

La cer mă pot uita
însă
la flori
n-am
nicio şansă

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (13 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia de a fi

Am văzut amintirile

cum se spală cu sângele meu pe mâini

şi n-am nicio dovadă

că mai trăiesc

din braţele fericirii mi-am luat crucea

şi dus am fost

cu viteza luminii locuiesc între cer şi pământ

liberul arbitru îmi ferchezuieşte destinul

totuşi în faţa proştilor îmi pun mănuşile nostalgiei

iartă-i Doamne

că nu ştiu cine sunt

deşi proşti ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt

n-am văzut niciodată

Doamne

când mă uit în oglindă

îmi vine să scot pistolul

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul cel mai fidel

Iubito

eşti cea mai frumoasă

carte

pe care

am citit-o

vreodată

în

biblioteca nopţii

Însă

repetiţia

este

mama învăţăturii

Şi

iată-mă

din

nou

la

prima

pagină

Abia

aştept

amurgul

Să pot

relua

lectura

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (9 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a intrat primăvara în casă

Am răsturnat ceaşca de cafea
Şi o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-şi ia energia din ea...

O mulţime de culori de primăvară
Mi-au pictat faţa de masă albă ca neaua,
Eu nu ştiam că-i aşa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...

Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca nişte lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..

Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roşii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...

Mi-a intrat primăvara în casă cântând
Şi bucuria de a trăi regasită în flori...
Imaginare flori, culese dimineaţa, în zori
Şi din ceaşca albastră, zburând!

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antologia tăcerii

De la prima pagină au înflorit toţi merii

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu masca pe masă

Nu scriu numele să-mi crească:
Altfel nu pot să trăiesc;
Dacă unii cer o mască
Eu o port: în chip firesc!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implozie solară

Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
şi-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară

Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu şi-aruncă lava
şi cerul îşi porneşte nava

Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea ţipă că e vie
şi nimeni totuşi nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă

Şi-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îţi dau şi iată zbori.

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful purităţii

Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a şters slova
ochii iernii s-au deschis

Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit şi-n vis
a înmugurit un ram

Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a şters slova
şi precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova

Pe zăpadă aş mai scrie
cu miros de iasomie

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug şi mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă şi se ridică,
stau şi te aştept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu eşti dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" şi te urcai la cer încet
şi nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simţea doar vântul,
mă urc şi eu spre cer şi văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig şi ceaţă,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viaţă.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu eşti lângă mine, o mare iubire
şi las cu drag inima să te admire.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio pravilă nu opreşte de-a întâmpina răul cu rău.

citat din Tudor Vladimirescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles că n-am voie să mai cresc, însă nu mă pot abţine!

Costel Zăgan în Amintiri din ograda copilăriei (8 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de-o seamă

cu coşmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbeşte aparatul
de cafea şi nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde şi oricând şi nu m-aş fi
aşteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
şi aspru în acelaşi timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii şi aştept coşmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de poveşti de adormit fricile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă!

Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit şi să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.

Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăşi în simţire
În primăvara când mă dezmorţesc.

Pe trupul meu, zăpada să se-aşeze
În straturi-straturi, pură şi cuminte,
Neantul alb să mă îmbrăţişeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.

Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoţia şi dorul.

Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albeşti,
Din buze desenează-mi flori şi fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi şi mă iubeşti!

Când dorm în braţe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrăţişările-ţi să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...

Flori M. Flori )Florentina Mitrică)

poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând când dormi

Şi n-am să fiu acela care
cu-n pled de flori să-ţi învelesc,
forme dulci fermecătoare
care îşi cer dreptul firesc

Şi n-am să fiu al tău şi pare
că timpul face şi desface
şi trupul meu mocnind ardoare
te va dori până va zace.

O şansă ni s-a dat, chiar mare
şi n-au primit-o toţi la rând,
noi am avut-o şi se pare
că am pierdut-o nedorind.

Îmi pare că această oră
care va trece în curând,
peste o vreme o să doară
copleşitoare şi visând.

Mai vreau să dormi înc-o clipită
să uiţi momentul cel trecut,
când te-ai culcat posomorâtă
cu oful ce nu mi-a plăcut.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implozia cerului a umplut pământul de flori: când culegem flori, suntem... în cer!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a arătat sufletul fără nicio jenă: nu avea niciun cusur. Şi nicio amintire!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shakespeare altfel

Restul nu-i tăcere
restul e o rană
dacă vreau pot cere
doar otravă-n cană

Restul e o rană
pielea mea e cerul
o corabie umană
care-i adevărul

Restul meu e cerul
dacă vreau pot cere
să-nflorească mărul
restul e tăcere

Restul e o rană
vai comedie umană

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu ochi albaştri

azi am să scriu un poem
cu ochii albaştri ca şi ai mamei,
cu gene lungi şi buze cântătoare
m-a învaţat unul să scriu
cică poezie şi de atunci nu mă opresc
de unde dracu iei cuvintele îmi intreb
prietenul, prietenul meu Costel
cum care Costel? Costel ăla care scrie
poezie în toate limbile şi dacă i se termină ia cu împrumut
şi nu se opreşte
că a făcut datorii mi-a spus mamaia lui
că şi-a cumpărat casă şi maşină şi nevastă şi copii
de-aia Costel scrie poezie
şi m-a învăţat şi pe mine să scriu
ce dracu doar nu-s eu mai proastă
poate găsesc şi eu măcar un editor să mă citească
şi să mă publice pe un sait
agonia parcă îi zice.
azi am scris un poem
cu ochii albaştri şi mă simt împlinită
ce dracu era şi timpul să ajung şi eu odată poet...
la aprozarul din colţ se vând cuvinte pentru versuri proaspete

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne!

O, Doamne! Cer iertare, aş vrea acum să mor!
N-am şaisprezece ani! Dar viaţa mea-i amară,
Şi inima mi-e tristă, speranţele nu cobor
Şi fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!

Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Şi lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

prietenul meu
soarele cu dinţi de aur
vorbe de clacă

haiku de Costel Zăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înţeleg şi numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În faţa Lui şi 'n faţa ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.

Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc şi mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubeşti
şi simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinţi şi clopote 'ngereşti aud
sunt însetat şi nesătul.

Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aş fi dorit să înţeleg ţărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ţi dărui, dor al meu, pe piele apa în şiroaie
şi-abisul dezbrăcat şi vântul nud.

Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
aşa cum e mişcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
aşa cum vreau şi ştiu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.

poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!