Usa discotecii...

“Vor da cu usa discotecii de perete!”
Striga mai ieri poetul exaltat
Noi ii vom agita cu sangerete,
Divin si-n plastic imbuteliat.

Si atunci ei lua-vor fraiele puterii
Sa faca ordine in ex-regat,
Schimband orientarea calimerii
Sa dea mult asteptatul coup d’etat.

In tot ast timp, la locul faptei
Lautarind potop de juraminte
Se conjurara toti dusmanii soaptei
Sa ia si flori si buze si vesminte.

Iar peste drum de Babilon,
Domneste basul bont si sacadat,
Paharul plin de apa cu sifon,
Costa cat masa la orfelinat.

Intaratati bine cu sangerete,
La gandul unei lovituri de stat,
Au dat cu usa discotecii de perete,
Si au plecat pe-afara, la furat.

poezie de Andrei Ghita (21 decembrie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand soarta darnica…

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor – odinioara
secatuit – iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase –
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,
buzele de-alte buze sa le-alipesti.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te astept

S-a uscat rabdarea-n mine.
Stii si tu ca nu mi-e bine.
Inca te astept sa vii
Pe usa de-acas' sa intri.

Se pierde timpul, costa bani,
Caci nebun te-astept de ani.
Haide! vino-napoi sa vezi,
Dar nu pleca! ori ai sa pierzi.

Nu am uitat ultimul glas.
Mi-ai zis "Te pup" si ai plecat.
Stau la geam, ma uit mult prea mult,
De suparari si dor, ma ascund.

poezie de Alexandru Corlan (16 noiembrie 2008)
Adăugat de Alexandru Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figuri de carton

Sedeam in genunchi, si catul de jos,
Imi parea cu atat mai hain, cu atat mai hidos.
Oameni-femei, durati din carton,
Ma faceau sa ma-nchin inspre griul plafon.

Acestia mereu, in oglinzi se priveau,
In reflexia lor negresit se minteau,
Cum ca lumea-i a lor, cum c-ar fi minunat,
Toate aceste lucrari imi scoteau un oftat.

Ei vroiau sa imi schimbe la capatai crucea,
S-o intoarca asa cum stiu ei peste fruncea,
S-apoi sa m-afunde o data de tot,
Trezindu-ma brusc, le-am spus ca nu pot.

Si-atunci mi-a venit gandul de dupa usa,
Sa dispar imediat, sa nu devin papusa,
Sa-mi pastrez neatins visul, cantul si jocul,
Sa nu care cumva sa ma mistuie focul.

poezie de Andrei Ghita (10 septembrie 2014)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "SOL " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicand cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Şi, deşi credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, şi-au trecut degeaba,
Cu investiţii ce nu-şi aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Şi vor mai trece şi-alţii, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Şi nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în faţă,
Tot ce a prins, urât, viaţa din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranţă!

Vor trece ani şi nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul şi nici prostul.
Vor trece ani şi îşi vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, Eva draga

Tu ai plecat pentru vecie
Noi am ramas, dar pana cand?
Caci firul vieti-i mai subtire
Cu fiecare zi trecand!

Erai o vesela faptura
Atunci cand noi ne-am cunoscut
Dar drumul sinuos al vietii
Ne-a indepartat, poate prea mult.

Acum tu ai plecat pe un drum
Pe care toti il vom urma
Dar nimeni nu va sti nici cand
Nici unde trupul ii va cadea.

E trista aceasta despartire
Fara speranta revederii
Dar toti suntem sortiti pieirii
Caci asta-i mersul reinoirii

poezie de Lia Dumitrescu (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Pluteşte-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar ţara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpla scrisoare de dragoste

La miezul noptii ma gandesc la tine
Si stelelor ma rog sa-ti fie bine,
Din somn sa te trezeasca dintr-o data,
Sa nu-ntelegi de ce esti tulburata.

Si i-am lasat un tremurat de jale
Copacului din fata casei tale.
La usa ta am indrugat cuvinte,
Sa nu te-atingi de clanta ca-i fierbinte.

Si mai ales, cand noaptea e la usa
Ca sa-mi aseze peste timp cenusa,
La tine ma gandesc si nu am stare
Si fostul foc imi arde sub picioare.

Cu lucrurile vreau sa ma amestec,
Ma simt o fiara suspinand domestic,
Dar da-mi un loc de ultima greseala
Sa-ntarzii in cutia ta postala.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (22 martie 1989)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce este Fericirea atât de Mare, într-o Ţară atât de tristă la înfăţişare

La ce se gândeşte fiecare

e greu de spus.

Fiecare

este pe o altă lungime de undă.

Numai Marele Partid Conducator

Si Aliatii sai,

de neinvins,

emit aceleasi ganduri pentr toti,

sa ii urmeze neabatut

sa gandeasca absolut identic toti -

sa raspunda inflacarat la foecare apel,

sa ii faca pe toti la fel,

devotati eliberarii conducarilor lor din puscarii

( au ajuns chiar pe culmile intregii lui porcarii ),

a tuturor condamnatilor din tara, tot de acolo,

( membri de partid de ce sa nu fie si ei?)

rasturnarii justitie nedrepte,

( au ajuns sa o puna cu... in sus ),

edificarii unei noi ordini mondiale

( traim deja in Rai – Nirvana – Insula Fericitilor – Sambala – Tinutul Marelui Manitu...)

si tobele bat noi imagini, noi poze, noi – cei mai – de acelasi sange – cu cei de acelasi sange -

doar,

stiti,

doat,

o mica idee -

ia puneti-i pe d-lor numai 30 de ani, numai atat

si chiar dinante,

sa bata instructiuni pe calculator,

sa scrie poezii,

sa cante,

sa si recite,

sa-si tehnoredacteze, si corecteze si bibliotecile scrise,

sa dialogheze cu profesorii lor, sa faca si maieutica,

sa citeasca si – macar – 3000 de volume din altii – ba chiar sa si memoreze ceva, de ici, unde,

sa mearga si ei pe la teatru, la opereta, la concerte, in biblioteci, la cenacluri, la beneficiarii vastelor lor opere, sa le rezolve in timp real, ba chiar cu termen 1 zi doua inainte, tot ce cer aia, si vin peste tine, si nu te lasa o clipa, nici cand iesi la cacartul de pensie cu mintea zdrobita, sa tot vina sa iti astupe urechile, ochii, gusturile, suportatul – tot infinitul revarsat din politica lor

ia puneti-i si pe ei sa traiasca o viata din asta,

rugati-i, daca nu vor,

implorati-i,

nu e fericire mai mare,

nu e prea fericire mai mare,

decat sa ii vedeti cat prospera,

cat sunt de infloritori,

cat sunt de atasati sa conduca intregul popor, natiuni, chiar, si popoare,

legume, chiar,

de ajung,

cu mintile facute chisalita,

si vai de ciolanele lor,

sa le vedeti ochii de peste de spada,

cum va privesc ca pe niste eroi,

voi,

condusii de ei,

cei mai iubitori dintre pamanteni,

care fauresc zi de zi -

noapte de noapte -

intreaga voastra eternitate -

si va indeamna

votati -ne!

Noi vom avea tot ce am adunat deja! Si vom fi si mai prosperi!

În ceea ce priveste ceea ce suntem, va si platim, numai sa aplaudati si sa ovationati, si sa ne inconjuti cu onor, si cu toate sentimentele voastre de dragoste, la spectacolele noastre!

Oricum, dacă nu – ştim noi ce să vă mai băgăm!

poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Şi cei de azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşor, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii după noi.

Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări,
Şi-n răni ce -n piepturi se acund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai spăla, femeie, toate astea.
vezi, nici soba nu trage
şi lemnele plang cu pacura.
s-a făcut balta in foc
si toti copiii tai pescuiesc in jar
pestisori rosii.
barbatul ti s-a topit de tot,
povestea se duce,
curge furioasa pe sub usa.
nu mai spala tot,
sunt lucruri destinate sa ramana necurate.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut şcoala primară, până la reforma Învăţământului, la Liceul "Sfântul Andrei". Erau două licee cu călugări din Germania, unde se învăţa intens limba germană - "Sfântul Iosif" şi "Sfântul Andrei". Eh, această educaţie mi-a dat o anumită dispoziţie către ordine, către mai puţină întâmplare şi mai multă judecată înainte. Nu atunci, ci mai târziu. E un răsad care înfloreşte peste 20-30 de ani, iar la unii nu înfloreşte nici peste 80.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se va sfârşi

Când marile puteri nu vor face faţă,
Când ura va domni peste Pamant
Nimeni nu va mai şti ce-i aia viaţă
Şi moartea va stăpâni orice gând.

Îşi vor aminti de vremurile bune
Vor regreta tot ce au făcut
Când totul se va sfârşi, vor spune,
Ca Dumnezeu a stat şi a tăcut.

Vor încerca să supravieţuiască
Peste tot va fi doar cimitir
Mania Lui n-o sa se oprească
Dar toţi continua sa se roage în delir.

Sunt oamenii aceia care
Îl ignorau pe Dumnezeu
Acum îi cer toti ajutoare
Când au ajuns la ce-i mai greu.

In ultimele zile la sfarsit,
Va fi o liniste eterna.
Soarele nu va mai aparea la rasarit
V-om arde toti ca-ntr-o gheena.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indefinit infinit idilic

De viaţa ne va despărţi,
Să ştii, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.

Iar dacă moartea va sfârşi
Idila ce-am avut-o noi,
O viaţă-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.

Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Şi, stele-n cer ne vor da nume.

Poate vom fi şi după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.

Vom trece peste infinit,
Că şi-nfinit un sfârşit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.

O altă lume şi-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela din vis

Las liber locul meu in Paradis
In sentimente nu mai vreau
Sa fiu inchisa,
Las dragostea pictata pe un vis,
Sa nu mai ai nimic in jurul tau
Nici dorul meu
Ascuns dupa o usa care a fost
deschisa.
Durere-am sa las ascunsa-ntr-un
nor,
Sa nu mai cada
Peste nici un muritor,
Iar pe cararile de la apus
Cand sufletele se aduna sa
il vada,
Las pasii mei sa-mi duca
gandul,
Pe unde gandurile s-au dus
Pe unde cerurile saruta
s-acum pamantul.
Las pasii mei sa-mi duca sufletul
deschis
In Paradis,
Las vietii mele o candela
si-un vis.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi?
In serile de vara, sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.

Si cand desculti prin ploaie alergam
Si cand voit uitam de toti si toate,
Cuvantul simplu; daca-l mai rosteam
Satui fiind de-acea banalitate.

Si din iubirea de odinioara
Gasit-am azi decat un scrum de fum,
Nu pot lasa chiar totul sa dispara
Chiar de-a fost numai inceput de drum.

Sunt amintiri ce nu le vreau uitate
Sunt clipe ce acum nu vor dispare
De ne-am vorbi; poate mi-ai da dreptate
Caci dragostea a fost si va fi mare.

Eu inca mai strabat acel tirst drum
Unde facut-am mii de juraminte
Dar nu mai pot sa schimb nimic acum
Ti-aduci aminte?

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos de flori

Veneam cantand spre ochii-ti visatori,
cu mari buchete-n brat. Aveai pe masa
gradini si-alei de felurite flori,
ca in Liban, pontifica mireasa.

Flori ce plutesc pe apa, flori de fulgi,
sau flori in munti, pe niste stanci severe,
flori grase tolanite-n clime dulci
si flori ce cresc sub cer de sticla-n sere.

Dar tu ai ras de gestu-mi desuet
si de neprihanita-i valvataie,
ai pus sub indoiala un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.

M-am razbunat atunci pe flori. Si sunt
dusmanul lor de temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastand
hectare mari de flacari si arome.

Fara gradini prin anii mei te plimbi,
pradand frumos dactilii amintirii.
Am palmi insangerate si cu ghimpi,
ca-n drum am palmuit toti trandafirii.

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

Când vom ieşi din beznă şi ruină
şi raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — şi vom fi
desfiguraţi de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viaţă
împovăraţi, necunoscuţi, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceaţă.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi şters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaştem iar, deşi bătrâni,
vom merge cu plăcuţele la şcoală.

Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un ghiocel curat
să ne înveţe zâmbetul uitat
şi să ni-l scrie fără greş pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
şi-i vom citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrăţirea şoimului cu zarea
vom şti să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strainatate

"Doamne cat le-or fi de bine
Celor ce-s plecati in lume..."

Asta imi spuneam mereu
August greu ca nu-s si eu
Printre cei intorsi acasa
Dintr-o tara mai frumoasa.

Duminica-n piata mare
La biserica..., in plinbare
Masini bune, mult luxoase
Toti schimbati si aranjati,
De cand in lume-s plecati.

Dar acu ca sunt si eu
Imi dau seama ca e greu
Doar vazand realitatea
Gusti din plin strainatatea
Si o gusti asa de tare
Incat inima te doare
De atat amarnic dor
De-al unui singur popor
Si-ti lipseste o alinare
O calda imbratisare
Facuta la tine acasa
Cu cei dragi langa o masa

"Doamne cat ar fi de bine
Sa POT sta-n tara la mine"

poezie de Florentina Avădanei (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Florentina Avădanei
Comentează! | Votează! | Copiază!