Etern tango

[Amintiri tatuate]

Amintiri adânc tatuate.
Cicatrici sterilizate.
Flashuri paralizante.
Aberant de agonizante.

Le-aş renega,
dar fără ele,
n-am să mă pierd,
pe mine?

Dau vântului spaimele,
intr-un etern tango,
sper eu....
Dau ploii gândurile,
şi preţ de-o clipă,
mă adun.

Mă lepăd
de vechii ochi umbriţi,
şi prin norii risipiţi,
o mică stea-mi zâmbeşte!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintiri te caut...

Când mi se face dor,
În amintiri te caut,
Umblând încetişor,
Prin sufletu-mi precaut...

Dar fără să-mi dau seama,
Plâng pleoapele-amândouă,
Aşa cum spunea mama:
"Că şi-n oameni mai plouă."

Cănd mi se face frig,
Tânjesc să-mi fii aproape,
Dar între noi e-un dig,
"Uscat" ferit de "ape"...

Şi fără să-mi dau seama,
Ajuns-ai să-mi fii viciu,
Aşa cum spunea mama:
"Că dragostea-i supliciu."

Cănd mi se face rău,
De-atâta "fără tine",
Ţi-aş da arma, călău,
Rănind, să mă faci bine...

Căci, fără să-mi dau seama,
Mi-eşti ambele deodată,
Aşa cum spunea mama:
"Că eşti slabă, măi fată."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri, amintiri...

Lelea de la Orăştie
Tare m-a purtat prin stele
Cu catrinţă şi cu ie,
Dar mai tare... fără ele!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de înot

te rog
lasă-mă să rămân
preţ de-o lumină
în timpul tău
şi-un pic de cer
dacă-mi permiţi să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aş fi putut să-ţi dau
preţ de-o lumină
o punte şi o barcă

mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepădările

Mă lepăd de iluziile primăvăraticului eu,
numărate pe unghiile de la mână,
dau cu toţi ghioceii săi de pământ
să-i fac zăpadă.
Mă lepăd de dimineţile cu apă vie
(lumini de dragoste oarbă încercănate)
leg lacrimile-mi de ploaia din stradă,
le fac acoladă.
Mă lepăd de alfabetul zborului de porumbel.
Oricare nou gând te va împinge şi azi
şi mereu adânc mai adânc între
coastele facerii verbului
a respinge.
Mă lepăd de verticala iubirii noastre
(sfoară de tăceri fertile & pursânge).
trupul poveştii netrăite în bucăţi
de pâine arsă se
frânge.
Mă lepăd de tu-ul din carnea lui eu
(lagăr pârjolit de stea căzută). Smulg
cuiul din palmă să te râcâi până
la nodu-mi din
sânge.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun amintiri

Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Şi roua se-aşează-n petale de flori.

Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
Să mângâie clipa şi dorul nestins,
Căci vraja pluteşte pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.

La tine am gândul în clipe de dor
Şi arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.

Adun amintiri din freamăt de dor
Şi-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul uşor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.

Căci fructul speranţei naşte iubire
Celestă ca roua în câmpul de flori,
Un rug de plăceri, aprins în privire
Dă farmecul sacru, luminii în zori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa spre lumină

Din umerii tăi cresc aripi de păsări
şi sub fiecare piatră cauţi cuvinte
care nu mă lasă singur.

Cu faţa spre lumină
uit relele lumii şi mă adâncesc în amintiri
deşi sunt destule convulsii,
nu-mi pierd cumpătul.

Nu mă dezic de propriile trăiri,
nici de groaznicele întâmplări,
ele rămân în trecut
şi îmi dau ochi de vultur
pentru un viitor neprevăzut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam atât de multe şoapte prinse cu migală în suspinul zărilor întunecate şi câteodată sărutam norii, care-ţi conturau chipul frumos pe o mare nesfârşită de alb. Cuvinte nerostite picurau într-o privire străină. Când mi-era dor, mă opream preţ de o clipă sau două, să culeg amintiri din suflet şi aşteptam în tăcere să te apropii. Erau amintiri frumoase, contopite în povestea vremii, ca un mănunchi de spice de grâu. Voiam sa fim NOI, până la ultima suflare a sfârşitului.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ODE...

Ode, imne, elegii
Eu le scriu doar pentru tine
Când sunt orele târzii,
Dar mă simt aşa de bine.

Gândul liber îmi aleargă,
Peste-ntinsele câmpii
Peste toată lumea largă,
Se cufundă-n reverii.

Adun în suflet amintiri
Prinse din viaţa-mi toată,
Pozele cu trandafiri,
Prin gândire îmi dau roată.

Tu te-ai instalat în mine,
Şi n-aş vrea să te mai scot,
Cu privirile-ţi divine,
Tu eşti universu-mi tot.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea e în comă profundă

o privim îndelung
tu îi pui mâinile pe piept
eu îi fardez trecutul
o adun de pe zidurile reci
de pe mobilă
podele
de pe abdomenul femeilor tatuate
din privirea ta
din camera de unde a râs
şi a plâns
unde a înjunghiat
şi s-a lăsat înjunghiată

poezia mea e în comă profundă
poţi să-i trânteşti adevăruri în faţă
să-i iei braţele
să te joci de-a viaţa cu ele
că nu mai simte nimic
pentru că toate cuvintele
îşi dorm somnul adânc
sub grămezile de moloz
poezia mea a fost poezie
cu tine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâme de amintiri

Adun din firele de nisip
urma paşilor de timp
şi lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua mă vrăjeşte
cu razele soarelui şi murmurul vântului
în gând îmi înfloreşte primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
pluteşte pe portativul vieţii
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoţesc călătoria
vreau să devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.

poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă
Se ascund în mintea ta, ca nişte stele
După nori; uneori revin şi te salută
(Sau chiar tu dai peste ele).

Prin multe uşi joase şi înguste,
Al căror ghem numai tu poţi să-l deşiri,
Dau năvală-n gândurile tale –
Noi le-am dat un nume, Amintiri.

Dar unele, mai gură cască,
Se pierd pe drum ca anii cheltuiţi,
Iar cheile cu timpul ruginesc,
Mai simplu spus – tu uiţi.

Altele rămân cu tine-ntotdeauna,
Felinare credincioase la fereşti,
Cheile lor strălucesc, mereu noi,
Iar astea-s lucrurile pe care le iubeşti.

poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet nostalgic

Suspinul ploii ce s-aşterne lin,
Nostalgic, în sonetul meu se zbate
Legând în taină-a mea singurătate,
De ceea ce a fost al meu destin.

Supuse tristei toamne pe deplin,
Sub arbori gri zac frunzele uscate,
Pe sub rafala ploii îngheţate
Şi sub răsuflul vântului meschin.

Aleargă fără ţel, în rătăcire,
Frunzişul mort, tristeţea să inspire,
Şi să trezească stol de amintiri,

Ce şerpuiesc prin undele de vreme,
Înlăturând durerea din priviri
Şi clipe din trecut voind să cheme

sonet de Elena Negulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa uit

Am ieşit pe câmpul cu flori
Să-mi pierd părerile de rău,
Dar vântul mi-a trezit fiori
Şi-am resimţit sărutul tău.
Atâta patimă am strâns
Din mângâierea vântului,
Că ziua-ntreaga eu am plâns,
Dorind să dau pustiului,
Tot ce-am simţit în mine ieri.
Să uit şi patimi şi iubiri
Şi să recad în lungi tăceri,
Fără dureri, fără simţiri.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun

îţi spun adesea din gândurile mele
sunt triste uneori dar ce să fac cu ele?

în inimă le-adun dar nu mai găsesc loc
aş vrea să scap de ele dar unde să le-ngrop?

le-aş arunca în râuri să curgă-n alte toamne
le-aş arunca-n livadă, ascunse printre poame.

le-aş arunca în vale în fânul cel cosit....
se-ntorc iarăşi la mine, nimic nu-i de găsit.

iar amintirea tandră, ce doare atât de mult
rămâne ca izvorul ce zilnic îl ascult.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă

Copacii aleargă-n trecut.
Mă miră graba lor.
Îngheţaţi până la pământ,
dureros de frumoşi, albi!

Apare in faţă.
Mă afund în ea!
Viteză vreau,
apas mai tare!

Înşelător, un gand,
nu-mi dă pace:
oare am sa găsesc
ce caut de-o viaţă,
tocmai aici,
în ceaţă?

Apăs şi sper,
în întâmplare!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică

încep să scad şi să adun
ce a fost rău şi ce-a fost bun
un zâmbet înfloreşte-n ochi
e drumul lung şi plin de gropi

încep cu merii prinşi în floare
plus casa-n zi de sărbătoare
adun şi paşi făcuţi în doi
scad norii cei pictaţi de ploi

şi-nviorată sub un cer
de iarnă aprigă cu ger
dau mită timpului trecut
să uite tot ce am pierdut.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente de vânzare...

Dau pomană- a mea iubire
milostenie- n credinţă,
jertfă să mă ştiu curată
să nu aflu suferinţă,
Sentimente netrucate
sincere ca pentru regi
Azi mercantul la tarabă
vinde suflete intregi.

Pasiuni sterilizate, voit au ucis fiorii,
si afecte la comandă
bune să alunge norii,
Cifra zero sunt emotii,
trocul stă si el la rând,
Soclul inimii e putred,
freamatul se urcă- n gând.

Dau pomană optimismul
nu- l găseşti la fiecare,
Il ofer să ştie mulţi
După noapte, soare- apare,
După orice incercare
zarea- aduce biruinţă,
Optimism dau de pomană,
dacă este şi credinţă.

Dau pomană suferinţă
cu aprinsă lumânare,
Nici un om nu o primeşte
fiindcă... suferinta doare.
Pe o apă curgătoare
o aşez s- o ducă vântul
intr- un loc pustiu menit,
să- i dezlege jurământul.

Bucurii dau de pomană,
si văd rândul ca la paine,
Ele întăresc pe om,
piere grija pentru mâine,
Bucurii la toată lumea,
Dau şi imi păstrez şi mie,
Le descant, le înmulţesc
poate vrea un gram şi- un câine!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti parte din mine

Îmi pierd iubito, libertatea,
Presimt că pierd şi anii grei,
Îţi dau şi visul şi etatea
Mă dau cu totul, iei ce vrei!

Singurătatea, cuib de cucuvele,
O părăsesc abil şi prompt,
Am pus la coş şi tolba cu nuiele
Să savurez din fructul bine copt.

Mă pierd în tine şi-n noi doi,
Îţi simt vibraţia în amor,
Mirosul florilor de soi
Ne farmecă, fermecător.

Iubesc finalul tău suprem,
Discret admir trăirile intense,
Pe care amândoi le vrem
Fără sfârşit sau cât mai dese.

Esti fiecare clipă din minut,
Ca mănuşa îmi vine bine,
Eşti ca mireasma din sărut
Eşti şi mai mult, parte din mine!

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!