Pe mine, mie, redă-mă

dacă aş fi om, m-aş arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună şi să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc

dacă aş fi cuvânt m-aş scoate din toate dicţionarele
m-aş curăţa de toate sensurile nedorite
şi m-aş întoarce-n lume primenit şi lămurit

dacă aş fi gând m-aş ghemui strângându-mă până la nefiinţare
m-aş arunca în nemărginirea iubirii şi curăţat
m-aş întoarce printre celelalte gânduri

dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat şi gând negândit?
Quo vadis Domine?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-aş ţine de cuvânt

De-ar fi moartea ca să moară
Eu m-aş ţine de cuvânt,
Lăutarii toţi din ţară
Ar petrece-o la mormânt.

Va fi-nmormântare-aleasă
Şi îmbelşugată masa,
Moartea-n ţoale de mireasă,
Iar în copârşeu şi coasa.

Numai popii ce-or să vie
Vor avea regrete-n glas,
Ei n-o vor pe năsălie,
La vii nu fac parastas.

Dar puhoaiele de lume
Vor face din lacrimi Nil,
Nil învolburat anume
Cu lacrimi de crocodil.

Eu m-aş ţine de cuvânt
De-ar fi moartea ca să-mi moară-
I-aş turna munţi de pământ
Şi m-aş îmbăta diseară.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taină

m-aş întoarce acasă
târâş
pe sub talpa copacilor
pe sub prispă
să nu mă simtă iasomia
şi salcâmii schimonosiţi
de tristeţe

m-aş întoarce acasă
tiptil
pe dedesubtul pietrelor
să nu mă latre câinii
să nu mă vadă infinitul bătrânilor
cu faţa la rădăcini
cu gâtul sugrumat
de jale

m-aş întoarce acasă
în taină
să mă recunosc într-o apă
într-o fântână de ulm
în căpiţele de fân
în căpestrele cailor

m-aş întoarce acasă în genunchi
tânjind după mine
toată copilăria

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia: Dacă aş fi atât de rău ca tine, când m-aş uita în oglindă m-aş lua de fiecare dată la palme!

aforism de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu m-aş considera

Motto: Schizofrenia şi paranoia îmi sunt mai dragi decât cuminţenia

Dacă nu m-aş considera
Coleg cu Dante Aligheri,
Nu aş mai scrie un cuvânt,
Unii râd dispreţuitor,
Dar eu am cunoscut toate treptele,
Am urcat din Iad în Paradis,
Ce ştie omul care cu multă umilinţă
Se-nchină idolilor de la fiecare intersecţie?
Ca să iubesc un om- poet,
Trebuie să mi-l asum ca pe un frate.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş pierde...

Dacă m-aş pierde într-un fulg de nea,
te-aş săruta
în fiecare dimineaţă din care-ar ninge
dragostea...
Dacă m-aş preschimba într-o frunză arămie
de toamnă târzie,
aş şuiera prin vântul durerii tale
numai inima mea
să-ţi fie veşnică stea..
Dacă în muguri de fericire aş renaşte
primăvăratic
lângă sufletul tău singuratic,
aş fi eu...
Dacă în aripa mea stângă
ţi-ai anina,
din nou, zborul,
ai afla serafica înălţare
spre soare
mereu...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmă

De n-aş putea să mă întind palmă,
N-aş mai fi om, m-aş poticni,
Chiar vertical de ştiu c-aş fi....
Să mângâi n-aş da mâna calmă,
Nici nu m-aş ţine nou-născut,
Sau dacă aş fi ca o primată,
Nu m-aş înlănţui sărut,
N-aş avea gânduri niciodată,
Neştiind cum să străpung liane,
Aş trăi ghemuit, o valmă,
N-aş prinde braţe diafane...
Barbar aş fi, suflet de-o palmă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Aş fugi numai de toamnă...
Evadarea din mine
Ar fi numai jumătate de adevăr...
M-aş desprinde ca frunzele
Şi m-aş legăna la orice
Adiere de vânt...
Aşa că încep să gândesc
La mare, la val, la port...
Mi-aş căuta ancora
În orice anotimp nefiresc
Şi m-aş întoarce în toamnă
Pentru cealaltă parte de adevăr,
Întru început veşnic...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune proprie

Aş vrea să mă restrâng celule
Ce m-am pierdut în timp, risipă,
Să mă reîntorc printre ovule,
Să plec din nou din start... O clipă.

M-aş proteja de gaspiaj,
Aş face totul un întreg.
N-aş mai fi simplu derapaj...
M-aş face piese, să mă dreg.

M-aş îngriji bucăţi de mine,
Nu m-aş lăsa din nou, uzură
La mâna altor-zis destine...
N-aş fi doar ultima frântură!?

Îmi caut cheile de genă
Să redeschid parcurs traseu,
Să fiu la moarte anatemă
Şi vouă, de exemplu... Zeu!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi o privighetoare, m-aş comporta ca o privighetoare, dacă aş fi o lebădă, m-aş comporta ca o lebădă. Dar sunt o fiinţă raţională şi prin urmare trebuie să cânt un imn zeului.

citat celebru din Epictet
Adăugat de lore
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş întoarce iar

M-aş întoarce, iar, cu ploi sfinţite,
Cu potop de-mbrăţişări fierbinţi,
În budoarul blondelor ispite
Ce ascund păcatele-n arginţi.
Aş izbi în uşă cu-ndrăzneală,
Dezgolind tăceri şi pasiuni,
Arse ca o ultima greşeală
Într-o pătimaşă zi de luni.

Aş turna-n pahare, pasiune,
Toamnele le-aş scutura de rod,
Adunând nectar şi-nţelepciune
Pentru-a sparge al iubirii... cod.
M-aş întoarce, iar, când bate vântul
Şi-n butoaie fierbe roşul vin,
Buzele când înfloresc cuvântul,
Braţele cât încă... mă reţin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi mijloace

De-ar fi mijloace
Şi-ar fi putinţă
Cum m-aş mai face
După dorinţă!
M-aş face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aş face,
Ce lin şi-n taină
Pe piept desface
Uşoara haină.
Un somn m-aş face
Dulce de vară
Să-ţi închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putinţă
De a mă face
După dorinţă.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sfântu' Valentin

Se închisese-n mine, ca-ntr-o criptă...
Dar azi, iubirea noastră de pelin
s-a-ntors din nou în inima mea friptă,
ca un cadou de Sfântu' Valentin.

Ci-n timpul dus de-atunci m-am petrecut
şi-au prăvălit pe mine bolovanii
de vremi uitate-n secolul pierdut,
când ochii ei frumoşi cântau litanii -

pe unde-or fi, pe câte riduri joacă
şi cui zâmbesc în fiecare seară?
N-aş vrea să ştiu - cu-o mie de ce dacă
n-aş vindeca ce-ncepe iar să doară.

Aş sta cu faţa-n sus, într-o capelă,
făcând pe mortul la divinitate,
m-aş duce-n larg pe orice caravelă,
m-aş îneca-n formol pe jumătate,

m-aş arunca în boxa cu ţevi multe
şi m-aş lega de una ca Ulisse,
la popa care vrea să mă asculte,
m-aş spovedi în versuri interzise.

Da-n primul rând i-aş da, cu multă ură,
lu' Sfântu' Valentin un cap în gură!

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş mira

M-aş mira, mira-m-aş mult
Să nu pot să-ţi mai ascult
Mersul lin, vioi şi unic,
Prin leagănul lui s-alunec,
Molcom, rar, ca un refren
Din culoare şi polen.

M-aş mira, mira-m-aş foarte
Să nu-ţi pot trimite carte,
Carte bună - şi-un gând bun -
Cu pecete de străbun,
Să nu te ştiu ocolind
Versul dulce de colind.

M-aş mira, mult m-aş mira
De cumva te-ai supăra
Că ţi-am pus la căpătâi
Dintre doruri cel dintâi,
C-am adus de pe Rarău
Stele pe la pragul tău.

Nu-i a bună, nu-i a bună
Că te uiţi mereu la lună;
Eu-s aici, mă ştii, ne ştim
Dintr-un ceas de vis sublim.
Doar puţin şi plec din nou,
Din ecou în alt ecou.

poezie de George Drumur din Neodihna cuvintelor (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

eu m-aş uita o veşnicie la focul care arde-n vatră
o altă veşnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veşnicie însă, m-aş vrea un curcubeu drept punte
s-o treci uşor venind spre altul, crezând că totuşi e din piatră

eu m-aş uita o veşnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veşnicie cred că, eu m-aş uita la bezna beznei
a treia veşnicie însă m-aş vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arşiţe şi triste geruri

eu m-aş uita o veşnicie la vetre stinse şi la ape
ce duc în cozi de lungi comete viaţă lumilor de piatră
a doua veşnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri şi eu te voi simţi aproape...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta

în lipsa ta m-aş face duh
şi m-aş oferi vânturilor
şi apoi, călărindu-le,
aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...
şi aş urla durerea mea neînţeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.

în lipsa ta m-aş evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aş inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite şi acide;
şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!
m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristeţea lumii.

în lipsa ta m-aş împrăştia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu eşti verticala mea între cer şi pământ
şi centrul meu!
şi fără tine m-aş disipa spre marginile uitării.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş şti să nu mai mor

De-aş şti să nu mai mor în viaţă,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aş transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.

M-aş transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.

M-aş preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Şi apoi să mă ridic la nori.

Grăunte de nisip m-aş face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Şi la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind un vis urât

M-aş contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Şi morţii dănţuiesc hai-hui.

M-aş admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.

M-aş pune-n cartea de poveşti,
Cu-a mea privire autistă,
Să poţi cândva să îmi citeşti
Un testament ce nu există.
...
M-aş face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu ştiu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş îmbolnăvi de sinceritate

Cu un creion roşu, aprins, am subliniat totul
memoria să-şi facă sublim datoria.

Lîngă inimă un fir perfid de idee,
singur străbate acest deşert nemilos.
Dacă m-aş îmbolnăvi de sinceritate
mi-aş umple stiloul cu lacrimi
şi l-aş lăsa să facă acea dîră memorabilă
pe caietul ce îl voi arunca mîine la coş.

Comunic dintotdeauna cu voi doar prin vise.

Pot fi drept precum o lumînare
ce se deşiră încet o dată cu fumul
dar viciile mă caută mereu. Învăţîndu-mă
cum să mă despart de cuvinte.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!