O inimă și o lună
Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.
Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.
Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,
Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.
Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre puls
Citate similare
Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...
Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ți-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl șoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.
Mă privești și mă descânți ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai știu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viața ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.
Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
Adorm copilă în somnul tău și încolțesc în tine ramuri.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mama - pâinea împăturită într-o rugăciune cu iz de eternitate.
Camelia Oprița în Universul Iubirii (19 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre religie, citate de Camelia Oprița despre religie, citate despre pâine, citate de Camelia Oprița despre pâine, citate despre mamă sau citate de Camelia Oprița despre mamă
Nimic nu e fără Dumnezeu: nici credința, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele trup din trupul Domului.
Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (3 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre zile, citate de Camelia Oprița despre zile, citate despre timp, citate de Camelia Oprița despre timp, citate despre cereale, citate despre Dumnezeu sau citate de Camelia Oprița despre Dumnezeu
Apa cea mai limpede de pe pământ este în lacrima copilului.
Camelia Oprița în Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Camelia Oprița despre superlative, citate despre copilărie, citate de Camelia Oprița despre copilărie, citate despre apă sau citate de Camelia Oprița despre apă
Stând pe marginea Lunii
Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de brațe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopții ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-și soarele
de sub tălpile mele.
Fără tine eram un cerc subțire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îți aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subțire de lumină:
... esc...
Oh, ce iubire am visat!
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
27
O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.
Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.
Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.
Ceasul în cetate
bate ora, bate
este... și jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.
Flori îngemănate,
îngerașe toate -
27.
Iată mă cuprind
și eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr blond, poezii despre ore, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre gheață sau poezii despre culori
Nagoda din vis
Venea dinspre luncă o veste bizară,
trecând peste apa crescută din râu
un duh nevăzut apărea înspre seară
s-aducă licornul din lanul de grâu.
.
Păștea în răstavul lăsat între holde
miresme din dorul cernut peste flori
din trupul nagodei cu pletele blonde
ieșită din crângul cuprins de fiori.
.
Trecea despletită, plutind peste ape,
în noaptea aceea, scăldată-n zefir,
cu calul licorn, adus să se-adape,
din boabe de rouă cu sfânt elixir.
.
Lăsa deoparte veșmântul subțire,
să intre în apa albastră din râu,
măceșii, cu florile scoase din fire,
cădeau în extaz lângă lanul de grâu.
.
De când am văzut-o atunci dezbrăcată,
un dor fără margini îmi stă peste gând,
să-mi spună s-o caut, s-o văd înc-odată,
în brațe mele s-o strâng tremurând.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre flori, poezii despre dor, poezii despre apă, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Într-un strop de ploaie se vede inima cerului.
Camelia Oprița în Te Deum (1 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie, citate de Camelia Oprița despre ploaie, citate despre inimă sau citate de Camelia Oprița despre inimă
Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.
aforism de Camelia Oprița
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre poezie, citate de Camelia Oprița despre poezie sau aforisme despre Dumnezeu
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
catren de Camelia Oprița din poemul Rădăcini și soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre vânt, citate de Camelia Oprița despre nori, poezii despre Pământ sau citate de Camelia Oprița despre Pământ
Vede universul oval
A coborât din aer dar nu știe ce face
îi simt pulsul cum bate.
Rămâne să-și umple timpul cu clipe active
pe care vrea să le trăiască intens,
zilele îi schimbă gândurile nehotărâte
și adună-n suflet bucuria de a trăi
în sublimul iubirii ce iradiază din trup
razele armoniei pe față.
Își apropie depărtarea,
vede prin ea universul oval
și-l șlefuiește cu dalta minții ascuțite,
piatra o face vorbitoare,
se oprește la ochi de zeitate
și vede nesfârșitul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre schimbare, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
A fost odată...
Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum
Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau jucării, hamac
Și rățuște mici pe lac.
Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.
Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.
Uite-ți dau spice de grâu
Să le porți mereu la brâu,
Pâinea-n casă să-ți sporească,
Așa ca-n povestea noastră.
Să nu-mi citești una tristă,
Că n-am mâneci, nici batistă...
Aia ce e? Călimară?
Scoate, deci, povestea afară!
Și-ncepui a scrie-scrie,
Ceva de copilărie.
Dar povestea mea deodată
Se opri... A fost odată.
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară (mai 2019)
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre rațe, poezii despre păpuși, poezii despre lumină, poezii despre jucării sau poezii despre găini
Nimic altceva nu poate fi mai expresiv pe Pământ decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-și alege formele, culorile și miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.
Primăvara nu fuge de adevăr pentru că n-ar mai fi primăvară, n-ar mai fi agitația de fond a renașterii: urmează doar firescul dat de divinitate într-o stare pură de lirică și expansiune.
Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.
Camelia Oprița în Viața e un timp numit libertate (Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om)wordpress.com (8 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre primăvară, citate de Camelia Oprița despre primăvară, citate despre poezie, citate despre muguri, citate de Camelia Oprița despre muguri, citate despre culori, citate de Camelia Oprița despre culori, citate despre adevăr sau citate de Camelia Oprița despre adevăr
Albastru tulburat
într-un albastru tulburat
e tăiată calea migrației spre înalt
umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
și tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp
și tu ești o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subțire înainte de haos
ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spațiul fără aer
unde cuvintele mor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre înălțime, poezii despre spațiu și timp, poezii despre secunde, poezii despre moarte, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.
La început, omul a fost pământ și Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, și s-a făcut adevăr,
înțelepciune,
libertate,
iubire,
toate acestea pe un colț de rai numit Pământ.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre început, citate despre rai, citate despre libertate sau citate despre iubire
Ce limpede
Ce limpede - pare
uneori - visul
... din care
n-ai mai vrea
să te petreci
în altul
... îl simți aievea
și
nu-ți mai trebuie
trupul
... întruparea
din vis
îți e de-ajuns
... trans-lucidă
reflectare - a dorințelor
dezmărginite - și
sublimate
de gîndul - negînd
... de gîndul - care
prin haosul
de-nsuflețiri prea-plin
transcende sufletul
... într-un
extatic declin(?)
poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zbor sau poezii despre poduri
Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ți arăți ființa unitară, rod al Creației Sale, că sufletul ți-e suflare dumnezeiască, iar trupul ți-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îți recapeți adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.
Uneori, în ceasurile grele ale omului țâșnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă și zidurile de gheață din inima omului de piatră, că piatră e atunci când și-a pierdut iubirea.
Când îngerii-s tăcuți la capătul disperării, rămâne doar speranța ca o hrană dulce și întăritoare, fără de care nu poți trăi, așa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credința, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele - trup din trupul Domului.
Camelia Oprița în Ispita, generator de întuneric în spiritul omului și îndepărtare de Dumnezeu
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trup și suflet, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre suflet sau citate despre râuri
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.
camelia oprița / 19 / octombrie / 2019
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre mamă sau poezii despre lână
Stâncă eu am fost
Stâncă eu am fost și am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare
Te iubesc și știi, îți spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Și dorul vreau să-mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor șiroaie
Tu să fii un nor pufos cu ploaie
Și scutură apă rece din belsug
Să-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung
Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Și-mi curge în vene ca o urzeală
Nopțile îmi par flori de crin albastre
Mă-nvăluie într-un mister în seară
Curge ca un izvor limpede de fericire
Mă regăsesc în căldura de primăvară
Îndrăgostit ești tu, suflete fără sfârșire
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stânci sau poezii despre primăvară