Stabilopozii cărnii

Omul dacă s-ar ruga mai mult la el decât la rugăciune
Dumnezeu i-ar mânca din palme şi faptele rele
şi bune...
Apoi a trecut trenul
şi gările luau foc una după alta
iar îngerii
sărutau copacii pe care îi transformau în cărbune...
De
aici
nu mai ştiu fiindcă mi-am aprins o ţigară
şi privesc în depărtare
caii cum clipocesc
pe acoperişuri
şi ţes ghimpate
între potcoavele lor
ochiuri în sârme!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca şi omul

Mă tot enervează o muscă
fiindcă se aşază pe cuvântul
"Muscă"!
Mă enervează
fiindcă şi musca şi "musca" au ba două silabe
ba două aripi
ba una bâzâie
ba alta... alta.
Şi ce mă enervează cel mai tare
e că în spatele meu
îmi sare cuvântul "eu"
iar eu şi "eu"
o silabă

ba niciodată
ba mereu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba Novac

Lumina pusă pe rug
iată
întunericul luminându-se!

Şi-apoi fiindcă nu au avut cai
au încălecat copacii
şi-au bătut drumul vântului
şi râdeau
râdeau
cu ochii în palme
şi cu buzele scuipate între dinţii mulţimii...
În piaţă turiştii
îi aşteptau cu fotografii
din care se scurgea timpul
cu oasele lor.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Omul are două apucături bune:
una spre Rai şi alta spre Iad.
Şi două rele:
una spre Iad şi alta spre Rai.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucid

Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereţii respiră greu vocile
despărţite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
şi se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărţind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să ţes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Aripile morţii plutesc deasupra mea,
De-acum numai Dumnezeu ştie ce-o vrea.
Privesc în urma la anii ce-au trecut,
Cu faptele bune şi rele pe care le-am făcut,
Şi-l rog pe stăpânul a toate cele
Să pastreze pe cele bune, nu şi pe cele rele.
Îngerii cânta un cântec cântat în doi:
"Te aşteptam bătrâne, te aşteptam la noi"
Şi de-odată mă trece-un fior:
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor,
Trec care de foc şi lumini albastre,
Unde s-au pierdut visele noastre?
Şi iară mă trece-un fior:
Mi-e dor de tine, mi-e tare dor.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, aşa cum ne este El zugrăvit în creştinism, mă face să mă gândesc la Xenofon –considerat de unii ca întemeietorul şcolii eleate şi cu orice s-ar spune, un atât de clar ponunţat scepticism, care spunea că dacă boii şi caii şi-ar zugrăvi zeii i-ar infăţişa ca boii şi caii cei mai aleşi. Aşa şi oamenii, au înzestrat un om cu toate însuşirile ce li se păreau lor mai grozave, fiecare din ele împinsă la perfecţiune şi au zis: "Acesta e Dumnezeu".

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai simplu decât un om care se roagă la Dumnezeu şi ce-i mai complex decât un Dumnezeu care să-i ignore ruga...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul de sfinţire te va face să lepezi toate faptele din trecut, atât bune cât şi rele şi te vei deprinde să săvârşeşti faptele credinţei, care vor decurge din noua ta formă de gândire, o gândire după voia lui Dumnezeu, inspirată prin Duhul Sfânt din Cuvântul Său.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Ruben Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

BT

A trecut îngerul
şi fireşte că eram la poartă
să mă văd cum trec pe stradă
să se vadă pe stradă cum trec
a trecut
şi am venit mândru cu o ţigară
şi tata înşuruba un soare în lună
de seară
şi m-a întrebat de ţigară
şi am ridicat din umeri
şi am zis că mi-a dat-o unul
şi a râs ca altul
şi fumam
şi pe stradă îngerul a trecut
a trecut
cu un pachet de BT!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul

Mi-am luat ochii în pumni şi l-am mânjit pe faţă
cu vederea mea. Îşi înghiţea vorbele!
Trosneau vorbele!
Gâlgâiau vorbele!
Se storceau vorbele de viaţă!
Se sufocau una pe alta
de alta
până nu a mai rămas
decât o simplă dimineaţă
lipsită de glas.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te deprinzi cu fapte bune, se întăreşte şi gândirea şi iubirea de Dumnezeu. Iar când ai iubirea de Dumnezeu adâncă şi înaltă, poţi şi voieşti să faci faptele bune şi voieşti şi poţi să te abţii de la faptele rele.

Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unitatea de margarete

Mai ţii tu minte cu mergeam pe linii
eu pe un una.. mă ţineai
tu pe alta... te ţineam
şi dintr-o dată
au dispărut sub munte.
Şi mi-ai zis că e o unitate militară
şi că pe aici vin în depozit
inimi cu care se aruncă
sângele în oameni.
Apoi am cules margarete
de lângă un tren
înflorit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii cu câmpul împletit

Prima şi prima şi prima oară sădeşti un cal într-un fir de iarbă...
Apoi, mult mai apoi te înveleşti cu un câmp şi aştepţ mânzul din tine s-apară...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fitil spre oraş

E o convulsie a aerului în aer
se răscolesc degetele în marea de piele
cad una după alta
bolţile ochilor.
Iar mi-e de tine în tinereţe
Iar mi-e de tu cu miros de tutun
să cazi ca o ţigară aprinsă peste mine
să te încarci cu mine în tun
îmbrăţişaţi să trezim
o convulsie a aerului
la saltul în aer...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibil

viaţa invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuţi.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar nişte păpuşi
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viaţa noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
şi strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
şi ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulţi colţi,
mă mir că nu-i orbeşte
pe cei ce poartă doar ură şi laşitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă şi răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
şi ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminţi şi aşteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori laptele proaspăt se încheagă greu. Asemănător, faptele rele adeseori nu aduc imediat rezultatele lor. Faptele rele sunt mai degrabă asemănătoare cărbunilor dogoritori acoperiţi de cenuşă şi care se termină prin a produce un foc mare.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Ovidius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între

Ce poate fi mai suflet
decât omul tău
aruncat
întrebineşipăcat
întreurăşisfinţenie
între
tine
şi
cuminţenie.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:15-20 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria în flăcări

Mi-am dat foc la pălărie
tot sucind în busuioc
Ce e omul?
Cine bate
oase-n oase
foc în foc?
Stau şi-mi cântă nume-n nai
Licurici de prăvălie
ce-şi vând iadul pentru rai
şi se-ascund sub pălărie.

Peste deal se lasă viaţă
blid cu fraţii adormiţi
mai vedem noi dimineaţă
câţi din noi sunt adormiţi!

Mi-am dat foc la pălărie
Pălărierul e nebun
A-ncolţit fără să ştie
pe mormântul lui un tun.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria are nevoie doar de profesionişti oneşti care să-şi expună opiniile lor despre trecut. Şi e chiar de preferat ca profesioniştii să nu fie mereu de acord între ei, pentru că în această disciplină polemica este constructivă... Un istoric e dator, înainte de toate, să fie pe cât mai puţin posibil partizan – sau "avocat". Ştiu că există şi români care doresc să fie minţiţi frumos şi să audă numai ce le place. E treaba lor – iar un profesor va vrea mereu să le rărească rândurile. Un profesor, dacă-şi respectă disciplina sa (oricare ar fi ea), nu-şi schimbă discursul de la o zi la alta, în funcţie de ce vor să audă cei din faţa lui. Sau, dacă o face, înseamnă că între profesionalism şi partizanat alege când una, când alta.

citat din Adrian Cioroianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!