Până aici!

Îmbrânciţi de amintire colorăm în versuri dalbe
salbe de strigoi şi ducem tâmpla singularităţii
să ne cânte toţi damnaţii din sentinţele cetăţii
şi să scuture copacii de nori grei o floare albă.
Ce povară pe un munte să se muşte de o coastă
câtă silă duce-n spate un strigoi ascuns în sine
cât de rău un înger face când el vrea să facă bine
unui om ce în genunchi pupă mâna cea nefastă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munte-ai dus tu munte?

Gura este capcana
în care sărutul şi-a găsit sfârşitul...

Fugea un munte spre câmpie
stâncos, abrupt, nebărbierit
în urma lui alt câmp să fie
întâmplător descoperit.
Se auzeau din melci copacii
cum vânt făceau la evantai
tu culegeai în silă macii
tot ţie parcă să ţi-i dai.
Din când în când sărea din munte
alt munte semănând la fel
nu vrei să terminăm cu asta
şi să ne luăm de mâini cu el!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între strigoi

Doi strigoi, pe înserat
Se-ntâlnesc şi stau la sfat:
- Frate-meu, ca între fameni,
Te întreb: Tu crezi în oameni?

epigramă de Romeo Petrasciuc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

strigoi

Strigoi

Tip declasat ce-apare-n haine noi.

monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întuneric

Îndură stele frigul
Şi strigoi aşteaptă în întuneric
Ce dacă e o noapte sfântă?
Ce dacă locul e feeric?

Stropiţi vor fi cu agheasmă
Ameninţaţi cu fier şi usturoi
Apar mai mulţi din întuneric
Armată de strigoi

Citiţi din cărţi scrise de voi
Minţind spunând că-s din cer
Din întuneric către stele privim
Şi toate pier.

poezie satirică de Alin Ojog (3 august 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu crezi, Doamne, că nu am ştiinţă de ce e rău şi ce e bine! Neştiinţa mea este cât rău e în bine şi bine în rău...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de iarnă

Ce puƫin i-a trebuit iernii,
Să-şi înflorescă ghioceii.
Ce nesfârşită pare iarna,
Când e albă ca zăpada.

Ce puţin i-a trebuit soarelui,
Să lumineze verdele câmpului.
Ce minune verde - albă
Ghiocei născuti din iarbă?

Cât curaj, ce nebunie,
Câtă sete, ce furie,
Să te înalţi din nemurire.
Trei petale şi o frunză
Şi să te prefaci... în floare.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare pacoste pentru cuvânt este să pice în mâna unui "Netezitor de cuvinte". Ei când prind cuvântul îl sugrumă prin mângâiere.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul leneş

O furnică mititică,
Cât un grăuncior de mei,
Duce-n spate o greutate,
De trei ori cât boiul ei.

Pe cărare-n jale mare
Plânge un bondar ciapcin:

- Mor de foame
Şi n-am poame
Şi-aş munci
Dar n-am stăpân!...

- Hai şi-mi cară din povară
Şi sunt gata să-ţi plătesc.
- Cum n-aş merge! Dar pe lege
Jur că nu pot să muncesc!...

- Vai de tine! Ce ruşine
Leneşule cerşetor,
Nici de milă, nici de silă
Nu ţi-aş da un ajutor!...

fabulă clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii grei

Mai-mai să-i dau buza de sus îngerului de sus.
Mi-am întors urechile pe dos cu mâinile în buzunare
şi mi-am suflecat inima pânâ la iertare
cu sângele la apus.
Şi copacii ridică din crengi umerii mei
scuturând ochii mei
unul de spus
altul de ne-spus
amândoi foarte grei.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoi

Mi-e frig de mine şi m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Şi cu pământul drept capac.

Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi şi oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng nişte cuvinte.

Mă ţine cimitirul-n braţe
Cum ţine câmpul o paiaţă,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.

Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraş
Doar cu cămaşa mea de in
Şi-o lumânare ca un fir.

Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste nefiinţă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoi ai literelor

De pun incă un sărut
Pe lângă nouă silabe
Mă osândiţi..
Mă executaţi...

Poezia-i simţire şi iubire
Tristeţe şi fericire
Nouă oase de silabe
Incadrează grilajul de cavou

Am să sărut poezia cu inima
Nu cu ţaruş de lemn
Din sicriul in care trăţi
Strigoi ai literelor..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de friguri

Ieşi frig
Când te strig:
Din mâini, din picioare,
De unde pe X îl doare;
Din genunchi,
Din rărunchi,
Din călcâi, din cot,
De peste tot.
De sub frunte,
Fugi la munte.
Din coastă,
Fugi pe coastă,
Din mijloc-
Du-te-n foc.
Ieşi, du-te, să nu te mai întorci,
Să ajungi albie de porci.
X să rămână sănătos,
Ca Domnul Hristos.

folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetistul

În liniştea asta frunzele senine
storc cerul de infinitatea cărnii din mine
Tropăie copacii de pietre descălţaţi.
Respiră soarele greu...
Nimeni cu nimeni se ţin bine de mâini
ca nişte oameni uitaţi
în liniştea asta
ascultaţi
câtă gălăgie fac eu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Îl provoci pe Dumnezeu la duel, faci zece paşi în spate... scoţi arma şi cazi în genunchi pentru o rugă!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piramidonul

Te-am îngropat în becul de pe hol
ce stă aprins de când ne-am închiriat fiecare partea
lui de vină
îţi citesc jurnalul şi pâlpâie ferestrele dintr-un singur oblon
îmi face din ochi moartea
a carantină
din când în când mâna ta mi se înfăşoară pe frunte
Incinerată în înghiţitura unui piramidon

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănatul

Numărăm copacii din livadă
descrescător
începând să adun sinele cu sine
şi terminând cu bunicul
cum se uita pe fereastră la un nor
ce semăna pe arătură
cu mine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

În privinţa moroilor fantezia a mers şi mai departe: cică un strigoi care n-a murit şapte ani de-a rândul, trece-n altă ţară, învaţă o limbă străină(fără profesor – acum sunt destule manuale), se preface din nou în om, se căsătoreşte, face copii şi aşa mai departe. La moarte devine iar strigoi.. şi uite aşa, are şansa să trăiască două, trei mii de ani şi să înveţe toate limbile globului... Păi, să tot fii moroi!

Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vin colindători

Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.

Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrăţească,
florile dalbe.

Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.

Noi vă zicem să trăiţi,
florile dalbe,
Întru mulţi ani fericiţi,
florile dalbe.

Şi ca pomii să-nfloriţi,
florile dalbe,
Şi ca ei să-mbătrâniţi,
florile dalbe.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria zidului

imediat după naştere am rânjit
mamele mele se întorceau în sângele meu să roşească
la umbra bărbatului
mi-am ascuns în chitară
o mână
în umbra unui cerşetor mi-am ascuns ochiul
cu mâna întinsă
în tălpile lunii mi-am împuşcat pieptul
în frunţile stejarilor am pipăit sânii
păsărilor
Imediat după naştere
când
de murit mă gândeam la naştere
ca la un mormânt
numai bun de trăit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!