Primavara cu iubire-n suflet

Şi iată ca s-a înlănţuit
primăvara care râde
topită în culori de flori,
purtate de vântul blând
cu focuri roşii şi flăcări
multicolore pline de iubire,
iar sufletul omului devine
curat prin spovedanie
ş-apoi ploaia face dragostea
de înger cu atingerea ei fierbinte
şi vine sărutul tău ca un fulger.

poezie de Eugenia Calancea (23 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

Eu mă deschid ca un boboc
În primăvara care vine.
Că îmi sopteşti cu dulce amor
Cuvinte pline de iubire.
Şi în mireasma mea de floare
Desculţ prin iarbă, voi apare.

poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mângâi o floare...

Se poate ca ploaia,
cu picuri să mângâie o floare,
dar e bine în viaţă
s-ajuţi un suflet ce moare.
El îţi va da putere să visezi,
ca un vânt ce adie duios,
prin locuri ascunse unde tu luminezi
ş-aduce un dor nou în suflet,
cu aşteptări imense
ce nimicesc un plânset.
Vei înţelege că apar
ramuri de iubire,
iar florile încearcă
să rupă orice tăcere,
şi dacă o lacrimă ce vine
va ucide un zambet,
vei face o schimbare
şi apare pe chip şi în cuget
ş-apoi te pierzi prin florile
ce-încearcă să se culce,
amintindu-ţi de zâmbetul ei
cald şi o vorbă dulce.

poezie de Eugenia Calancea (7 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.

poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu flori

N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topeşte -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori

Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Şi dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare

Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Eşti înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur

Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde şi sapă prin munte
Luminiţa prin tunel o zăresc

Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise şi iubire de flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de zi...

Priveliştea frumoasă
lumina şi culoarea
dimineaţă veselă
în apă se reflectă
sufletul curat
prin vreme purtat
fericire şi iubire
tot timpul în noi să fie....

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu renunţa la iubire

Învaţă să te iubeşti pe tine
Că-n viaţă ai o misiune
Şi inima ta poate face o minune,
Să iubească pe cineva din astă lume.
Lasă-ţi sufletul s-alerge
Fă o relaţie sănătoasă şi înţelege,
Că ai această libertate
Ce-ţi umple gândurile-n noapte.
Poţi să ai mai multe încercări,
Ce s-au terminat cu dureri,
Dar nu renunţa la iubire,
Că iubirea e plină de mistere
Şi uneori sufletul poate să râdă
Să laşi greşelile să se ascundă
Şi să pleci în vârf de munte
Cu un partener gândindu-te.
Rupe vraja cu un fulger
Şi lasă-te-n mâna unui înger
Ce are-un suflet ce iubeşte
Şi de rele te păzeşte.

poezie de Eugenia Calancea (17 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn,
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi face pentru sufletul tău...

Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
şi pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiţă
şi voi trăi pentru tine în viaţa unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
aşa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculţi valurile mării...

poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin parc

Bicicleta prin parc
Azi m-a purtat,
Frumuseţi de nedescris
Am admirat,
Iar Soarele înainte
Să se retragă
La culcare,
Cu raze blânde
M-a alintat.
Am văzut cum
Primăvara a transformat
Pomii infloriţi
În aer înmiresmat,
În lalele multicolore
Şi a pătruns în visele mele.
Eu pedalând,
Cu vântul alergând,
M-am tot întrebat.
Oare primăvara
Nu ar putea transforma
Dragostea dulce-amară,
În iubire necondiţionată,
Sub formă de poezie,
Pe o crenguţă de măr agăţată?

poezie de Gabriela Aronovici din Dorinţă cuantică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea-i grea

Vântul bate iar în geam
Şi ploaia curge şiroaie,
Speranţa mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.

Afară se vede, e rece iar
Şi tu nu vii la mine,
Stau şi privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.

Eşti acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Şi stau nerăbdătoare ca un foc.

Vine iar un cer fierbinte,
Aştept aşa cum tu ai zis,
Să stau şi să fiu cuminte,
Şi tu vii cum ai promis.

poezie de Eugenia Calancea (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi trimit un înger...

Azi mă gândesc.
Dacă aş fi un pictor,
Aş picta o casă în nori,
Un cer înstelat
Pe care să le împart cu tine.
Dacă aş fi un poet,
Te voi recita în versuri.
Dacă aş fi un muzician,
Tu ai fi muzica versurilor mele.
Dacă aş fi un înger,
Ţe-aş face numai bine
Pentru a vedea zile minunate,
Pline de muzică,
poezie şi dragoste.

poezie de Eugenia Calancea (26 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Să ne bucurăm acum,
Primăvara e pe drum,
Şi renaştere aduce,
Ghiocei cresc la răscruce.

Reînvierea în natură,
O înviere în făptură,
Să aprindem la altare,
Dragostea ca sărbătoare,

Iar în nopţile de primăvară
Că viaţa nu-i uşoară
De bucurie şi de dor
Se aude un cântec de amor.

poezie de Eugenia Calancea (2 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzeşte
şi inima ta ce mă iubeşte.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
şi ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Şi te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem stelele...

Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating faţa uscată,
lângă castanii liniştiţi,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
şi simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin faţa lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ţi vindece durerile
şi să-mi dea de ştire,
despre leacuri şi ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.

poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau sufletul să-mi dai...

Toamna asta e mult soare,
Iar tu vrei să mă iubeşti
Vrei să-mi dai iubire mare
Că altfel tu nu trăieşti.

Dragostea ta-i sinceră
Sper să fie fără de păcat,
Nu vreau s-aud că ea suferă,
După ce noaptea s-a terminat.

Vreau lângă a mea iubire,
Doar îngeri păzitori
Luna plină-n răsărire
Cu stele şi cu mulţi nori.

Cerul să mi se-nchine,
Ca şi cum el e stăpân
Când simte a ta iubire
Ce nu vreau s-o amân.

poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul florilor de cireş

Cât de frumoase
sunt florile de cireş?
Sunt albe,
pure,
parfumate,
îţi încântă
privirea,
te ameţesc
cu mirosul lor,
iar vântul
suflă uşor
şi ninge
cu flori
pe capul tău,
ce te face
să uiţi
cine eşti,
ajungând
să-ţi doreşti
să trăieşti
într-un zbor,
râzând,
oftând,
cu gustul
de cireşe amare
în gând.

poezie de Eugenia Calancea (17 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete în noapte

Sub o lună binevoitoare ce-ţi luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ţi arate cărarea.

Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.

Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea şuviţele-n furtună.

Vin îngerii şi sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei mă loveşte ca o armă.

Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită şi fac un descântec.

Apare apoi cerul puţin alb înnorat
Şi vine dimineaţa cu-n aer pur curat.

poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n noapte

Privesc în noapte la cerul înnorat,
A ta iubire mi-o închipui privindu-l
Şi parcă timpul trece mai treptat,
Că norii albi pe lângă lună trec singuri.
Privesc cum inima mea e tăcută
Şi caută un strop de vis pierdut,
Iar eu îmi închipui că sunt iar cu tine,
Ţinându-mă la pieptul tău tăcut
Şi parcă universul se opreşte
Şi-apoi o ia din nou de la-nceput,
Iar cerul parcă râde şi-mi vorbeşte tandru,
Norii şi vântul au dispărut
Şi tu-mi zâmbeşti şi-mi dai un sărut.

poezie de Eugenia Calancea (22 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!