O uşă închisă

În faţa unei uşi închise,
nu mai e nimic de ales.
Ori avem chei,
ori trebuie să batem la uşă
dacă nu cei care vin
se roagă
să se deschidă uşa,
sau dacă nu,
mai bine pleacă...
înainte de a deveni
preşul acelei uşi.
O uşă închisă,
o iubire terminată,
ger în inimă,
liniştea ruptă de lacrimi,
nu mai trăiesc...
o să mă întorc pe treptele mele,
oropsită, învinsă, ofilită
şi mă rog: unde-am greşit?......
Dar simt o prezenţă aproape de mine,
mă mângâie,
îmi dă mâna,
nu mai sunt singură,
nu sunt singură.

poezie de Eugenia Calancea (19 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşi fără chei

Bezmetic umblu,
Încurc uşile prin viaţă,
Caut chei pe care le-am pierdut.
Grijile nu mai ştiu
Prin câte buzunare le-am pus.
Cheile,
Brelocul de la chei
De la uşi demult încuiate,
Numele iubirilor le uit,
Uşile trântite,
Chei ruginite, uitate
Prin sertarele scorojite...
Încurc cuvintele,
Caut sinonime
Le uit,
Vorbesc totuşi în parabole
Să nu-mi uit ideea pe care
O uit totuşi, inevitabil,
Mă aplec spre tine să te sărut,
Hei, e doar o altă uşă închisă?
Nu-i nici o uşă,
Nu e nimic!
E doar ziua de mâine,
Pustiul zilei de mâine,
Iluzia zilei de mâine,
E doar iluzia uitării,
Poemul necitit,
Scrisoarea neterminată,
Frunza de adio,
Iluzia unui sărut.
Iluzia unei insule,
Insula dintre mine şi tine
Cu uşi fără chei,
Iluzia unor uşi încuiate,
Cu cheile pierdute în mare,
Pe care le tot încurc...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi în aşteptarea unei ocazii potrivite, fără să faci nimic, e ca şi cum ai sta în faţa unei uşi închise, aşteptând să se deschidă singură.

citat din Simona Bare Neighbors
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul de uşi

1985
În jurul Cinematografului sute de case evreieşti
sunt puse la pământ de un buldozer.
Nu se grăbeşte
Azi face treabă
O săptămână e plecat la tovarăşul
să lucreze la partid
E frig!
Parcă sunt albine care te înţeapă
cu ger.
Am pus filmul în aparat
Lumea în sală mănâncă seminţe
Lampa îmi arată că o oră pot chiuli
În ziarul "Scânteia" mai am doi usturoi
cu slănină!
E decembrie!
Nu mai am lemne pentru sobă
O fi dărâmat ceva la evreu?
Ies afară printre casele lor
Sunt părăsite
Văd o uşă numai bună de pus pe foc!
O deschid
O scot din balamale
şi aud
Heeei!
Uşa mea!
Uşa mea!
Eu fug cu ea în spate
Hoţule!
Uşa mea!
Am fugit prin spatele Cinematografului
am ascuns uşa după alte uşi
şi am urcat pe scara de urgenţă în cabina
de proiecţie
Am coborât
cu mâinile în buzunar în faţa Cinematografului
O femeie în vârstă mă întreba de un hoţ de uşi.
Am ridicat din umeri
I-am zis că fugea spre spitalul 4
A doua zi uşa ardea!
Femeia aia mă invita la o cafea!
Avea o pătură în uşă!
Mirosea a mult lemn!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coridor somptuos de lumină, cu zeci de uşi ciudate. Fiecare uşă cu-o vârstă, fiecare uşă cu o altă faţă, din ce în ce mai matură. Uşi mici, fragile, urmate de altele mai mari, din ce în ce mai mari, până când devin uşi din lemn ars, uscat, mâncat de vreme, care atârnă periculos de balamale.

Francesca Buta (12 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă intr-o zi
Nu voi mai fi
Vei bea cafeaua
Singură?
Imaginar voi fi
Langă tine
Să nu exagerăm
Nu vei vorbi
De una singură
Aşa doar
Dacă din greşeală
Vei vărsa
O picătură de cafea
Te vei gândi
Că era mai bine
Să fie pusă
In două ceşti
Si dacă intâmplător
Vântul va deschide
O uşă
Te vei uita
Să vezi dacă vin?
Hai fii veselă
Nu s-a intâmplat
Nimic...
Sunt langă tine!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă într-o zi nu voi mai fi
Vei bea cafeaua singură?
Imaginar, voi fi lângă tine.
Să nu exagerăm...
Nu vei vorbi de una singură,
Doar aşa, dacă din greşeală
Vei vărsa o picătură de cafea
Te vei gândi că era bine
Să fie pusă în două ceşti...

Şi dacă vântul va deschide o uşă,
Te vei uita să vezi dacă vin?
Hai... fii veselă, nu s-a întâmplat nimic
Sunt aici, lângă tine...

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

şi dacă într-o zi
nu voi mai fi...
vei bea cafeaua
singură?

imaginar voi fi lângă tine.
să nu exagerăm
nu vei vorbi de una singură
aşa doar
dacă din greşeală
vei vărsa
o picătură de cafea
te vei gândi
că era bine
să fie pusă in două ceşti

si dacă intâmplător
vântul va deschide o uşă
te vei uita
să vezi dacă vin?
hai.... fii veselă....
nu s-a intâmplat nimic
sunt aici lângă tine!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

şi dacă intr-o zi
nu voi mai fi...
vei bea cafeaua
singură?

Imaginar voi fi lângă tine.
să nu exagerăm...
nu vei vorbi de una singură,
aşa doar,
dacă din greşeală
vei vărsa
o picătură de cafea,
te vei gândi
că era bine
să fie pusă in două ceşti

şi dacă intâmplător,
vântul va deschide o uşă
te vei uita
să vezi dacă vin?
hai.... fii veselă....
nu s-a intâmplat nimic
sunt aici lângă tine!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură durere....

Mai am o singură scânteie care mă ţine în viaţă,
O singură plăcere care mă scoate din ceaţă,
Un singur dor când vreau să fii lângă mine,
Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine.
Mai am o singură durere şi-mi place s-o numesc fericire,
O singură slăbiciune şi-mi place s-o numesc iubire,
Mai am un singur suflet şi-l ţin ascuns la tine
Şi-o singură dorinţă: să fii lângă mine.
Mai am o singură plăcere, să te văd zâmbind
Şi-un singur prinţ pe care să-l alint.
Mai am un singur loc şi ăla e în dreapta ta,
Am toate astea, ce-aş mai putea avea?

poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i cu tine? Ce se întâmplă cu tine, Lia? Încearcă să-ţi revii odată! Fii tu însăţi din nou! Nu crezi că dacă aş fi avut de gând să-ţi fac totuşi ceva, aş fi făcut-o de cum am intrat pe uşă, înainte de a te fi trezit? Te rog... Ce naiba?! Drept cine mă iei? Nu sunt vreun psihopat, pervers, obsedat sau altceva de genul ăsta... Sincer, încă mai am capul pe umeri, adică judec normal şi sunt conştient de acţiunile mele.
Lia: Da. Bine. Pricep. Şi... Am să-mi revin. De fapt, deja mă simt mult mai bine. Acum poţi să mă laşi singură.
Lucian: Eşti sigură că te simţi bine?! Ştii, cred că ar trebui să porţi o cămaşă de noapte mai sigură; acesteia prea îi cad breteluţele mereu, după cum am observat. În plus... Mi-a plăcut foarte mult poziţia... Ştii prea bine care! Ah; încă un singur lucru. După aceea, gata, am ieşit. Îmi pare rău dacă te-am supărat cu ceva şi te-aş ruga să mă ierţi dacă am greşit faţă de tine. Asta-i tot. Te aştept afară. Să te echipezi repede. Grăbeşte-te! Colegii ne aşteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşă
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim despre memorie

vreau să mă miroşi ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul zicea să-l taie. Altul să-l spânzure. Altul să-l jupoaie de viu. Alţii în fel de fel de chipuri să-l chinuiască până l-o omorî. Iară cel mai bătrân dintre dânşii zise să-l lase cu viaţă, căci cine ştie la ce le-o fi şi el bun, poate că va izbuti el să fure pe fata unui împărat după care umblau ei să o răpească, şi nu puteau. Fata aceasta se afla închisă de tată-său într-o casă, ale cării uşi erau închise. Tat-său o dată pe an o lăsa descuiată, şi atunci, la o uşă sta de pază un cocoş, şi la cealaltă era un clopoţel; şi nu putea nimeni să se apropie, căci cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopoţelul se trăgea, ori cocoşul cânta. Fiul de împărat se făgădui că va cerca şi el. Şi aşa îl lăsaseră zmeii viu. El se duse binişor, şi până a nu pune piciorul pe prag, întinse mâna fără să-l simţă nici măiestrele, apucă cocoşul de gât şi i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! apoi deschise uşa încetişor, trecu la cealaltă uşă, fură clopoţelul şi se întoarse de spuse zmeilor să intre unul câte unul, că el îi aşteaptă la uşă, pe dinăuntru.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Te mai las

M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Şi dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveşmântată-n vânt.

Dar degetele mele de Tine se agaţă,
Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viaţă
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...

Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Şi trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ţine
De poala hainei Tale şi tot n-o să Te duci...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o singură inimă vibrează când citeşte versurile mele, dacă acea inimă simte un gram de alinare, de mângâiere în trăirile sale, dacă pasul îi va deveni astfel mai uşor, atunci nimic nu este zadarnic!

Ioan Ciprian Moroşanu (8 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul adoptiv

Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraţilor la uşi
să ne arate fereastra
să le batem părinţilor obrazul
să ne arate ruşinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraţilor
de oameni de uşi ori ferestre
de mame ori taţi surogaţi
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
aşa că lasaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru uşi ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate că cea mai mare însuşire a minţii noastre
este abilitatea de a face faţă durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uşi ale minţii
prin care fiecare trecem în funcţie de propriile necesităţi.

Prima este uşa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume şi de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanţându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori îşi pierde conştienţa.
Similar, cineva care primeşte veşti traumatizante
devine adesea letargic sau leşină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferinţă,
trecând pragul primei uşi.

A doua este uşa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur şi simplu chinuitoare
şi pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această uşă.

A treia este uşa nebuniei.
Sunt momente când mintea primeşte-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deşi aşa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferinţă,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este uşa morţii.
Opţiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puţin aşa ni s-a tot spus.

poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închis, deschis...

Broscuţe de stat/din care se face
Cam tot ce-am uitat/şi flori de ghioace...

Ori broaşte normale/cu uşi para/lele
Închise a jale/deschise de rele...

Broscoii se pare/mai greu se închid
Fiindcă-s în "stare"/curaţi la partid...

Broscuţe ori broaşte/broscoii, nu mint
Toţi spun că vă paşte/cuvântul alint...

Nimic nu le scapă/închise cât sunt
Lansate la apă/un mic amănunt!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pisica

Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.

E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe faţă,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.

... Aţi fost doi.

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să aştepţi în faţa unei uşi închise, mai bine deschizi o fereastră spre soare...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşi

Cu cheia, care-mi tremură în mână,
pe când erai
puteam să deschid orişice uşă.
Acum uşa ta îmi spune: stai!
şi celelalte sunt de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!