* * *

orice copac e un ceas
prin care timpul
ţi se arată-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori
prefăcut în cenuşă.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

orice copac e un ceas
prin care timpul tău
se vede-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori în cenuşă topit.

fiece picătură de ploaie – oglindă ascunsă
de lumină şi temeri.
apa conştiinţei se iveşte
unde dimineţi şi soare nu pătrund.

fiecare vis e o cameră
a lumii ce-ar fi putut fi altfel.
vai celor fără niciun refugiu!
vai celor pierduţi definitiv
în camera lor!

fiece clipă de pace – o cumpănă.
de-o parte înaltul
de cealaltă adâncul.
pe coama ei – cruci de pământ mergătoare
spre locul de zidire
(dulce ori amară altoire în Soare).

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telos

încercări de a duce la capăt povara.
nu e deloc o joacă de-a viaţa
când porţi firave straie de timp.

dimineaţa şi seara – două trecători.
deseori treci prin ele
deseori rămâi prins.
poate pentru asta
sfinţii păzitori ai călătoriilor
sunt cei mai iubiţi.

am găsit şi am rătăcit
iarăşi am găsit şi am rătăcit
acel galben ce-mi preface povara în pace
biet îndărătnic ceas de pământ
căutând stângaci peste tot un iarmaroc nevăzut:
de marginea sa cu fruntea mă voi sprijini
şi în marginea lumii cu un vârf de picior
să aşez povara pe-un taler
şi să cer pe ea după atâta-nnoptare în iarnă, ploi şi zăduf
să cer un capăt de timp
ori o uşă
pentru bucuria mea.
pentru aceasta sfinţii călătoriilor
sunt cei mai iubiţi.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul nostru

a căzut şi soarele de azi
(nici n-am apucat să-i gustăm lumina)

iată-ne
adami şi eve lucrând ţarina
din preajma raiului.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, bătut în cuie...

Suflete, bătut în cuie,
Corpul unde l-ai lăsat?!
Au la cer încet se suie
Iar tu zaci însângerat?!

Suflete, nu poţi să zbori,
Te-au prins cuiele de cruce,
Nu te-nnalţi, nu te cobori,
Nu mai ai unde te duce.

Suflet greu, mai ai putere
Să te lapezi de durere?!

poezie de Mihail Mataringa (1 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru orice plan bătut în cuie există un cleşte, şi acela se numeşte compromis.

aforism de Ovidiu Kerekes (12 iulie 2012)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
şi apoi întâmplările
să nu îmbrăţişezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetăţii.
iarăşi împresurare, încleştare, neodihnă
stăm în propria viaţă precum însângeraţi soldaţi
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
şi n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină pe porţile ce le-ai deschis.
În odăjdii translucide
oficiază timpul
neîncetat
ritualul
(fără învoiala lor,
de inimi doar
nu se atinge).

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecta răzbunare

Am primit ieri telefon de la fii-mea
Ştiu ce fac, zice ea entuziasta
Te fac cenuşă şi te plantez
Şi o sa creşti un copac
Pesemne e la vârsta când începi sa accepţi moartea
Îmi aduc aminte când moartea tatălui meu
Pentru mine era sfârşitul lumii
Plecam în munţii, departe de oameni
Într-o peşteră
Bineînţeles ca nu s-a întâmplat asa
Cetatea m-a înlănţuit de zidurile ei
De griul ei iernatic
Moartea tatălui a fost doar o temporara surzenie
Ma bucur ca voi deveni un copac
Fii-mea ma va face cenuşă
Cenuşă se va transforma într-un copac
Şi eu o voi bate la cap cu foşnetul frunzelor mele

poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucători de-a baba-oarba

[Pentru amintirea unui tânăr care a plecat...]

cândva, frate Alexandru,

şi pe noi

or să ne arate-ntr-o fotografie

plină de amprentele copiilor,

bărbieriţi, liniştiţi, cu un zâmbet neşters

pe faţă,

când din noi vor fi crescut demult

narcise şi ghiocei pentru albine.

dar trebuie, aşa se cade,

să râdem în fotografii.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul mă trage pe linie moartă

Ce fiară mi-a prins uşa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hăţiţuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.

Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toţi caii scapaţi din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinşi de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.

Deschideţi fereastra, mai scoateţi din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiaţi din fuioare de iederi silhuie,
Că timpul mă trage pe linie moartă!

Mi-e viaţa coşmar şi-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la uşă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Şi-n vatra vieţii mai e doar cenuşă.

poezie de Mihaela Banu (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am bătut

Am bătut la uşă...
Am bătut la fereastră...
Am bătut la poartă...
Am bătut-n stele...
Am bătut-n mare...
Am bătut la toate uşile din lume...
Am bătut la poarta iadului...
Am bătut la timp...
Atât doar să-ti spun...
Te iubesc....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

şi acest soare
se va stinge cândva.
de la un pisc la altul,
urmele muritorilor
sunt amintiri
uitate deja.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze

apele-nstelate ale nopţii –
atâtea ţărmuri pe care n-o să le atingem
vreodată

din înălţimi
gândurile celor plecaţi coboară spre mine
ca firele unei scumpe şi dureroase
ţesături.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii caută în cărţi alinarea durerii care le-a stins glasul şi le-a prefăcut inima în cenuşă.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci [Trees]

Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.

Copac ce suge înţelept
Din pământescul dulce piept;

Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;

Copac purtând vara uşor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;

Pe care cade şi zăpadă
Şi picături de ploi grămadă.

Poemele de proşti se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fire de iarbă

Cer cald
coborând
până aproape de acoperişuri.

cât o bătaie de inimă –
atât ţine fericirea.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul săracului

În vremea în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La sărac până şi somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

Dacă-i prea adânc e semn,
C-a bătut prea multe cuie
Şi că-i ţeapăn ca un lemn
Şi la ceruri, iată-l... suie!

Dacă n-are somn e semn,
Că de frigul care-l frige
Va ieşi în stradă demn
Foamea din el ca s-o strige.

Nopţile în care Domnul
Toarnă poduri fără cuie
La săraci până şi somnul
Ori e prea adânc, ori nu e.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

vântul a refuzat să adoarmă
umblă prin părul iubitei
şi prin frunzişul vreunui copac
alină un ceas dintr-un turn
apoi se pune pe dansat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

fiece picătură de ploaie –
oglindă ascunsă
de lumină şi temeri.
apa conştiinţei se iveşte
unde dimineţi şi soare
nu pătrund.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf pentru Alexandru Clenciu

Sub lutul presărat cu flori
Să-i fie tihna necurmată!
Fu Alexandru deseori;
A fost şi "clenci" câte o dată...

epitaf epigramatic de Cornelius Enescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!