Elipsă cioplită în rimă potrivită
Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cuşmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...
De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi şi ploi,
De dorul beţiei mele
Pierd urmele către stele...
Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subţire.
Mă-ncălzeşti cu un sărut,
Mă învârţi în aşternut,
Îmi arăţi că tu eşti stea,
Focul din inima mea...
Ard. Eşti steaua mea de noapte,
Împărţită-n mii de şoapte,
În elipsa mea cioplită
Pentr-o rimă potrivită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar Citate similare
Un cadou ţi se cuvine
Tu eşti visul vis de viaţă, tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul, Poezie, rugul aprig de iubire.
Tu eşti cerul plin de stele, eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce zbor de inimă curată.
Iată darul meu simbolic, inima ruptă din soare,
Dragostea şi-mbrăţişarea ce rămân nemuritoare!
Un sărut pus ca pecete în destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine şi speranţă dar şi vis.
Un cadou ţi se cuvine, ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de preţuire, semnul sfânt că te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele ne luminează
Iubirea prin iubire e iubire,
Eu prin mine sunt tot eu
Şi iubindu-mă cu tine,
Sunt coastă din Dumnezeu.
Tu eşti coasta mea, se spune,
Eşti inima şi eşti focul
Care purifică visul
Presărând vieţii norocul.
Cum iubim iubind iubirea
Eu şi tu, două-amintiri,
Stelele ne luminează
Coastele noastre subţiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadou de Ziua Ta
Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ţi se cuvine ţie, floare,
O metaforă divină.
Tu eşti visul meu de viaţă,
Tu eşti roua fericirii,
Tu eşti focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.
Tu eşti urma din cărare
Care vine către mine,
Tu eşti gândul care-nalţă
Bucuria din suspine.
Tu eşti cerul plin de stele,
Eşti şi marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.
Iată darul meu, rămâne,
Un simbol, floare prin floare,
Dragostea şi-mbrăţişarea
Ce rămân nemuritoare!
Un sărut pus ca pecete
În destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine
Şi speranţă dar şi vis.
Un cadou ţi se cuvine,
Ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de preţuire,
Semnul sfânt că te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge, Steaua mea
soţiei mele Ana la aniversarea zilei de naştere
Ninge fugar, şi frumos peste Dămideni
ninge magnific unde e steaua mea;
ici şi colo cad fulgi mari de nea
şi se aştern pe pământul însetat,
numai eu privesc mereu telefonul
de când te-ai dus de-aici, ai plecat.
Ninge alb, imaculat şi pur cum ţi-e inima;
ninge pe pământ unde străluceşte o stea.
Ca pe o nălucă aş vrea să alung depărtările
când mă gândesc, parcă-au secat mările,
şi munţii, fiindcă chiar azi e ziua ta!
Ninge an de an, şi tu eşti tot mai frumoasă;
ninge ne-ntrerupt, peste sat, steaua mea.
Eu stau în fotoliu şi-ţi compun două rime
în sobă focul arde şi nu ştiu cum s-ajung
acolo unde eşti să te pot îmbrăţişa!
poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul meu eşti tu, iubită stea
Norocul meu aleargă pe şosea,
Vreau să-l prind în lacrimă de stea,
Mai iute e ca gândul primenit
In inima ce, Doamne, am iubit.
Aleargă şi aleargă zi şi noapte,
Se-ascunde în vocale şi în şoapte,
În sânii zânelor ce în flori s-avântă,
Mă mângâie cu aripioara frântă.
Aş vrea să-l port în mine orişicât,
Să-mi pese cât mi-i umbră pe pământ,
Însă el aleargă şi se-ndepărtează
De lumea mea în care mai visează.
Respir adânc în fuga biciuită
De lacrima fierbinte, răvăşită,
Cad în genunchi şi nu voi renunţa,
Norocul meu eşti tu, iubită stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafiri crescuţi în icoane
Se scutură apusul în inima mea,
Fructele lui sunt nasturi de şoapte,
Îmi închid cămaşa la gât cu o stea,
Mă zbat în spectacol de noapte.
Gura lumii soarbe zaţ de cafea,
Ghicitori descriu frumos preaplinul:
Eu sunt eu, tu, şi tu, eşti cineva,
S-a înhumat în demiurg destinul.
Acum vocalizezi în toamna lungă
Aducând licoare amăgirii mele,
Canalii perfide se adună-n strungă
Să sugă lapte covăsit de stele.
Trufaşii îngeri locuiesc mai sus
De cripta hibernării in balcoane
Unde tu, iubire, surâzător ai pus
Trandafiri să crească în icoane.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul creşte odată cu noi
Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.
Tremur în speranţa de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.
Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coşul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.
Bucăţi, cum e trenul, se-ntind
Pe calea aşteptării finale,
Intru în casă şi tu îmi arăţi
Rotundul din lună în poale.
Lasă visul pe umeri, mi-ai zis,
Destinul e rece-n zăpadă,
În pleoapa somnului meu
Învârţi a timpului roată.
Vântul sapă adânc şi grăbit,
Eu construiesc focul în doi,
O fi sau n-o fi paradisul –
Visul creşte odată cu noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând din cer minuni de stele
Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.
Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.
E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!
Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.
Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furând din cer minuni de stele
Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.
Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.
E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!
Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.
Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punând căpăstru la perdea
Frumoasa mea, frumoasa mea,
Rază de vis, rază de stea,
Eşti înger şi lumină vie,
Iubirea mea din poezie.
Comoară eşti pentru noi toţi,
Eşti curcubeu pentru nepoţi,
Eşti zâmbetul de primăvară,
Mişcarea ţi-i de căprioară.
Pictată eşti neîncetat
În cântul larg şi înălţat
De filomelele în zbor,
Scânteie de iubiri şi dor.
Urci munţii şi marea seduci,
Pe fânul stelelor te culci,
În candele torni mir, frumos,
Sub braţ de înger maiestos.
Iubeşti comorile vieţii
Ce-apar în pragul tinereţii,
M-aduni la sân ca om bătrân,
Îmi legeni sufletul meu bun.
Tu ştii prea bine că se ştie
Cum se păşeşte-n veşnicie,
Cu tine doar frumoasă stea,
Punând căpăstru la perdea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.
Păşesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău şi cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineţi cu ghiers de turturele.
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu şoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Şi treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creştet până în călcâie.
Să-ţi spun iubite, bună dimineaţa,
Ca glas de-arcuş pe strune de vioară.
Atât de drag îmi eşti, cum mi-este viaţa;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn printre gene
Bate vântul în fereastră,
Parcă-i semnul tău discret,
Mă reped să deschid uşa,
Nu eşti tu, e alt poet.
Vrea şi el să mă sărute,
Să-mi închine rimele,
Îi spun că tu eşti pe valuri,
El îşi cară umbrele.
Dar în somnul printre gene
Şoaptele tale aud,
Te apleci, mă iei în braţe,
De mine iar eşti flămând.
Nu doarme sub noi nici patul,
Nici poetul, spun în gând,
Care a venit la mine
Să prindă-n iubire rând.
Dar nu-mi pasă, tu eşti dorul
Trupului, inimii mele,
Te cuprind cu visele
Şi ne-ncununăm cu stelele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta
De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ademenitori fulgi de zăpadă
Jucăuşi, ademenitori fulgi de zăpadă,
Azi, sunt şi eu copilul răsfăţat de-altă dată.
Privesc prin geamul copilăriei mele, brăzdat de amintiri vechi.
Tu-mi eşti alături, maică bună,
Tu-mi eşti o soră ca altădată. Cătă dragă,
Voi sunteţi alinarea mea, voi suflete frumoase.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eşti sufletul ce locuieşte în inima mea
Eşti sufletul ce locuieşte în inima mea
Cu toată cenuşa amintirii senine,
Ridic paginile timpului pe raze de stea
Să fiu în poezii alături de tine.
Promit că voi trece-n petale de flori
Sărutul cel dulce din buze de îngeri,
Mierea din vorbe va prinde culori
Pe valea rămasă în ecouri de plângeri.
Mărturisim cititul în ochi de curcubeu,
Culorile fac din iubire însemn de coperte,
Legile sunt sâmburi pe frunte de zeu,
Lacrimile lumii sunt bătute de sete.
Am venit pe lume firav dar grăbit,
Vântul iubirii m-a vâslit către tine
Ca să locuieşti în inima mea înmiit
Pe pagini de timp, în visuri senine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aşteptarea zăpezii
În aşteptarea zăpezii moi,
Cunoscuţi în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.
Îţi pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfăşurat în răsfrângeri de stea.
Mă priveşti şi te privesc uimit,
Eşti pururi aşteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.
Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimaşă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul de rouă
Ai pus naiul la inimă,
Şi a-nceput să cânte,
Stelele s-au aprins
Peste-naltul munte.
Carul Mare-n ceruri
S-a răsturnat încet
Precum o rimă rară
Sub pană, la poet.
Am căutat copita
Calului ce-a tras
Carul Mare-n ceruri,
Cu dorul am rămas.
Tu cu naiu-n suflet
Te-ai urcat la stele,
Copitele aprinse
Torc dorurile mele.
Visele mă poartă
Spre o cruce nouă,
Trecem prin viaţă
Un izvor de rouă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Tu-mi eşti inspiraţie divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct şi virgulă, exclamaţie!
Tu-mi eşti cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!
Tu-mi eşti lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!
Tu-mi eşti spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!
Tu-mi eşti dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!
Tu-mi eşti tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!
Tu-mi eşti primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!
Tu-mi eşti ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziare
Ce palid se aprinse focul!
"It's day again" - cum zic englezii E -
un filozof bătrân Arghezi;
"Nu-ţi pune mintea cu pământul!"
Ce lung clipeşte-n noi speranţa! Ziare
vechi, ziare noi,
Cu titluri moi.
Ce palid se aprinse focul!
E noapte iar, dorm la perete.
În zori de zi mi-e iarăşi sete,
Mă-mbăt să nu-mi pierd iar norocul.
poezie de Mihai Rădoi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu eşti departe...
Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.
Inima-mi ascunsă îţi va bate-n geam
Cu cenuşa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meşterită, şlefuită-n rubine.
Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beţii bărbăteşti de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Şi eu după tine la fel de duios.
În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu eşti departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!