Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Ultima rugă...
ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
șoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu
ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă
refren
ultima rugă se stinge în zare
ultima rugă
și brusc întuneric aprinde alt soare
pornite-i să fugă...
refren
cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul
numai suferința
poate naște geniu
din circumferința
tristului mileniu
numai nebunia
poate-aprinde stele
numai România
geniul din ele
numai Universul
împleti-n cunună
lacrima și versul
Soarele și Luna...
poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... simt pulsul tremurândului neant
cum simți o melodie auzită
doar cu culoarea din tabloul lui Rembrandt
cernut din fugă și uitat sub sită
în geam lovește soarele cu raze
și sticla le refractă despicând
ba linii simple adormite-n fraze
ba unde arcuite ca un jind...
poezie de Iurie Osoianu (28 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolidul
versul meu îl sorb din viitor
din esențe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răgușit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu șoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu și liber și timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...
poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
... și zarea înecată -n aur
și ceru-n albăstrime
sunt doar o boage de tezaur
din tainele sublime
și clipele ce trec în fugă
și ani-lumină
sunt doar un sentiment de rugă
inclus în vină...
poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plină zi
... în plină zi se face noapte
și ninge iar fără de motiv...
și caut zâmbet printre șoapte
tot caut negăsind nimic
... mai ai cumva vreo îndoială
că sunt terestru... și poet
în lumea asta marțială
prin vers încerc să te iubesc...
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
printre lebede albe și sub claruri de stele
eu aștept, nu mai vine, visul viselor mele
printre umbre de cetini, albăstrii-violete
numai lebede albe, parcă-s umbre de fete
catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult...
demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult
trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri
așa e scris în stele să urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor
și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi
să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii
și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori
s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră
și -apoi să-mi bat în cuie pe albul din perete
esența amăruie de foame și de sete..
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe feminină,
Tot trecând din mână-n mână,
Din izvor cu apă lină
Ai ajuns cât o fântână...
catren de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subitul inedit...
când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeți rostogolind
iar când schimbam poziția subit
te așterneai noian de transparență
voind în fel și chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...
poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
din depărtări cuprinse-n plase fine
de dor, melancolie și tristeți
cu tot ce am mai sfânt mă duc la tine
și ce nu am. Și când întreg. Și când bucăți...
dar fără vreme. Nepăsarea în surdină
de cele trei dimensiuni a dezlipit-o dur
ca să rămâi o floare citadină
îndrăgostită într-un simplu trubadur
la orizont palpită aurore boreale
în suflet-ploi de stele se agită
tu cauți pentru mine alte areale
eu scriu un vers. În care ești iubită...
poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coborâtei din stele
printre visele mele
cu năluci și castele
din petalele grele
rup și rup floricele
... erai una din ele
da, desigur din cele
coborâte din stele
asasin de rebele
erai una din cele
tot umblând să înșele
toate gurile rele
cu miros de lichele
coborâtă din stele
și din visele mele
te tot duc în castele
cu năluci și lichele...
poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea...
întregul Univers
te aștepta pe tine
când te cerșeam în vers
la tainele divine
când petreceam acasă
bunica ta zglobie
și ea zice că- "lasă,
că nu ni-i dat să fie"...
dar a fost scris în stele
să fie așa cum este
- și tu zâmbești-bunele
mai spune vre-o poveste...
poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cum mai delirează versul
În liniștea de foc... albastră!
Iubito, însă-și Universul
De astăzi e poemă noastră...
catren de Iurie Osoianu (19 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul
... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărții-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viață
soi de venin-antidot
simplu legate cu ață
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
și alter ego-ul meu
ce ba se naște ba moare
ultima șansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
și care vine de sus
plină de farmec și har
și după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu și blând
versul meu groaznic și trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!
poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... sufletul meu e o sală pentru oaspeți aleși
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii și de cele lumești
cu luciu în ochi și cu zâmbet pe buze, himeric
inima mea e-nchisoarea la care demult
ești condamnată de mine - să nu mai știi moarte
sala cu umbre sentința citită tăcut
o sfarmă de colțuri în mii de ecouri deșarte...
poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!