Miezul iubirii

Mi-a zis o clipă, că-n zori de zi,
iubirea doarme dezvelită
adulmecând plăcerea caldei mântuiri.
Prin ea pluteşte fericirea
vibrând în corpul său avid
de infinitul împlinirii,
pierdut în zîmbetul naiv.
Doar, ca un voal pluteşte raţiunea,
ascunsă-n mângâieri de feeric preambul
ce i-au şoptit că se desprind
de-nlănţuirea actului festin.
Pirdută-n armonii ca o spirală
plăcerea-şi toarce vremea dezmierdării,
tronând lasciv pe piedestalul
din nori de vise construit.
Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă,
când apogeul se dizolvă
în marea inerţiei, aşternută
să prelungească-n postambul,
beţiea minţii prăbuşite
în boarea unui somn profund.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă de mare

Se adânceşte marea la un pas
Şi păsările vin aduse de o rază
Spumegă val în unduiri de vals
Mireasma-n aer parfum de roză

Se înalţă, îngeri neobositi din pietre,
Timpul pluteşte verdele unui voal
În zare se unduieşte raza de soare
Parfum de alge pluteşte pe un val

Dansează încălzită iarba de mare
Cu inima-i verde şi suflul ei uşor
Se-nalţă lacrimi de iubire din sare
Îmbrăţişează partenerul ei din zbor

Marea este zbucium în val de iubire
Alge adunate-n mare pietrele ascund
Adâncul scoate spumă, înalţă simţire
Ies sirenele mării din apă cântând

Ameţitoare vârtejuri iesite la faţă
Zboara anotimp vremea i trecătoare
Verdele din alge ne aduce speranţă
Alge lipite de trupul sirenei iubitoare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polenul Luminii

Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarţă de copac
apoi o aşează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simţit, iubit şi totuşi nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalţă-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinţei.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
ce doarme pe perna
din nori
sub plapumă de vise
aşteptând să curgă polenul
din Lumină
la ordin divin!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Aud sunând pe caldarâm
cu paşi de lună ziua coborând
şi-n marea trecere răsună,
ziuă şi lună, ziuă şi lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternităţi în ziduri şi în nume
se-nalţă rar pe mapamond,
multe coboară-n veşnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un ţesut nedefinit
nu e direcţie să n-aibă
fractali nemărginiţi în infinit.
Cât veşnicia este clipa
când groaza bate a vieţii porţi,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărţi.
Cu paşi mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri romantice

iubirea crează ecouri şi în intuneric
nu cunoaşte limite şi nici distanţe
sfidează timpul aspru cu vântul coleric
se acordează-n cerul cu mândre creanţe.

iubirea e pictată în mii de culori
nutreşte veşnicia cu tandre mângâieri
zburdă cu fluturii prin ronduri de flori
vine de pretutindeni trece prin adieri.

e dulce ca nectarul unui trandafir
iubirea-i universul de care ne-agăţăm
cu strălucirea preţioasă de safir
se ondulează-n inimă cu dans o învăţăm.

pluteşte precum lebăda pe unde de zefir
atinge răsăritul prin care ne-nălţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii alergării şi salba împlinirii

Meniţi de Providenţă, pantofii alergării
Mi-au fost ca un blestem pe anii rătăcirii,
Încât nu bănuiam, că-n verva căutării
Voi reuşi s-adun colierul împlinirii...

Am alergat prin codrul pornit spre înflorire
În ghinda încolţită să caut prelungirea,
Izvoare întrebam din ce-şi sorb dăruirea
În alergări spre mare, să înţeleg iubirea...

Dospeam în sfaturi lungi cu Luna solitară,
Când rezema pleoapa de geamul adormit,
Cu Soarele-mpăratul ce-nvie şi doboară
Tot verdele răscopt, ce singur l-a-ncropit...

De-abia găsii înnodul la iţe încâlcite,
Că munţii de cuvânt în suflet clocotiră
Şi-abia atunci pantofii, pe tocuri fericite,
Cu salba împlinirii perfect se potriviră!

Nu-i bai, că şi desculţi sunt unii mulţumiţi
Şi ară un pustiu cu plugul risipirii,
Aleargă după bani, să-i facă fericiţi
Şi nici nu bănuiesc de salba împlinirii...

Dar ei nu vor afla: ce gust are nectarul,
Ce l-a ascuns Divinul, eternul picurând
Pe lutul juruit..., cum vor grăbi olarul,
Să-i facă oale şi ulcele... lăcrimând...

Şi nouă vieţi, de ai, găseşte-ţi infinitul,
Ce-ar împăca pantofii cu salba împlinirii...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Salvează-te de tine şi pluteşte
pe marea nesfârşită de visări,
privind, încrezătoare, înspre zări
în care orice clipă străluceşte!

Alungă-ţi teama ce te-ncătuşează
şi nu-ţi lăsa privirile-ntr-un gol
cu gânduri ferecate sub control
al minţii ce,-nchistată, jubilează!

Asculţă-ţi numai inima, femeie,
căci gândurile îţi pot fi duşmani
ce nu-i oferă libertăţii cheie.

Urmează-ţi visul până se încheie
şi numai frumuseţe să emani,
iar pentru astăzi... doar un "La mulţi ani!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

ascunsă în spatele
solicitărilor zilnice
dincolo de vise şi-aşteptări
abia perceptibilă
într-o curiozitate nerostită
vine o zi de iubire
care orbitează spaţiul
într-o dimensiune mirifică
şi paralizează subtil
volbura minţii
dansând graţios printre
labirinturi, iţe, fire încâlcite
şi se revelează
ca o savoare indubitabilă
desluşită doar în vocalele
aerului respirat
care pluteşte şi se-mpleteşte
într-un vârtej
de cuvinte aprinse
ca un taifas violet
în miez de noapte
despre infinitul
aurei curcubeu
din clipa fericirii

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Fericirea?! M-am prins în mătăsurile fericirii,
Alergând după lumină şi vise.
Efectul placebo,
Căci am vorbit atât de mult despre ea
Încât am impus minţii să o picteze
Pe pereţii mucegăiţi ai sufletului
Peste care vântul neliniştii şi-a aşezat haina.
Cu penelul am înţepat întunericul
Şi au sângerat tâmplele îngheţate
Secundele din paharul cu vin.
Lumânarea împarfumată
Mi-a şoptit cuvinte înmuiate în vise.
Nu am vrut să-mi împart fericirea la doi.
Acum este numai a mea
Şi priveşte prin fereastra deschisă
O primăvară ca un buchet de trandafiri.
Privirea de brebenei
A încolţit ca o câmpie de îngeri.
Te iubesc, fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la replică în iubire

La ceas târziu, când Luna se arată
Şi-n vise îmi apari precum un prinţ,
Când umbrele pe chipul meu se ceartă
Mă-ntreb de adevăr spui, ori mă minţi.

Mi-am tatuat în suflet nuferi, vise,
Dealuri cu flori am tot cutreierat,
Dar nu ştiu calea către fericire
Şi-n spinii suferinţei am călcat.

Pe malul stâng al sufletului tău
Eu m-am oprit o clipă în cădere
Şi te aud cum fredonezi, dar eu,
Doar cu-un sărut mai pot prinde putere.

Câmpiile cu greieri m-au primit
Ca pe o nimfă. Mă bârfesc ades,
La tine-n braţe că am poposit,
Dar că iubirea nu ţi-am înţeles.

Adesea vântul cade în genunchi
Şi-mi prinde toamna-n valuri de cercei,
Mă chinuie, de vreme rea un junghi,
Iar tu pari un străin şi nu mă vrei.

În ochii mei eşti doar o amăgire...
În lacrimi - o epavă, mă scufund
Un S. O. S. pluteşte în privire
Şi gându-i smuls de valuri, fad şi nud.

Mi-a poposit în palme un izvor...
Tu, înainte de-a mă pune-n pat,
M-ai sărutat pe chip, încetişor,
Apoi cu vântul vieţii ai plecat.

Şi drumuri lungi, precum un somn de vară
Cutreierat-am ca să te găsesc.
Dar ceasul a sunat. Şi-ntâia oară,
Ţi-am spus în şoaptă, simplu, te iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punţi de vise

Punţi de vise-am străbătut
Pe-a vieţii cale prea sărată
Şi din pocale, fiere am băut,
Dar inima mi-a rămas curată.

În vene focul îmi ardea,
Dezlănţuit de scânteia iubirii;
Acum l-aş reaprinde de-aş putea,
Dar n-a rămas decât cenuşa amintirii.

Ieri, punţi de vise-mi legănau
Nopţile pline de dor şi lacrimi,
Căci şi în somn, ochii plângeau,
De-atâta suferinţa şi patimi.

Punţi de vise-am construit...
Să pot merge mai departe
Şi parcă mai bună-am devenit...
Mi-am jucat viaţa, pe o carte.

Punţile de vise mi-au deschis
Cărări, ce-mi păreau de neatins
Şi am păşit cu fruntea sus spre vis,
La uşi când am bătut, mi s-a deschis.

Punţi de vise cu tine-am străbătut
De-a lungul vremii ce m-alungă
Spre-un răsărit de dor necunoscut,
Când săgeata iubirii vrea să mă străpungă.

Punţi de vise, voi încerca să trec
Acum când marea vieţii mă inundă
Sperand mereu că n-o să mă înnec,
Decât în marea din iubirea ta cea blândă.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşire

atunci când simt că exist
nefiinţa pluteşte la un pas de mine
mă mai gândesc la tine uneori,
dar ştiu că e doar un joc al minţii plictiste
şi tu dispari în zori apoi,
rămâne doar momentul de acum
ce e mai mult decât iubire
e infinitul redus la o privire,
eternul unei mângâieri,
bucuria veşnică prinsă într-un surâs,
e fericire pură desprinsă dintr-un sărut
dintr-o blândă atingere, alinată cu dor
dintr-o simplă şoaptă surpinsă-n zbor.

acolo unde iubirea nu se mai ascunde,
acolo unde lacrimi nu mai plâng
am ajuns şi eu, chiar am ajuns!
după ţări şi mări ce am străpuns,
credeam că ceruri fară capăt tot parcurg
în semiîntuneric,
în fugă ocolind demiurgul
să caut cunoscutul pe jumătate înţeles,
să caut întregul ce în mine se afla,
să caut prezentul crezând în viitor,
să caut trecutul altul decât cel trăit.

ca să le aflu apoi pe meleaguri străine
unde n-am cunoscut nici om,
nici soare, doar viscol şi ploi
ce au şters scoarţa înnegrită
purtată de norii suferinţei imaginare,
de drame frivole făurite de lene şi rutină

curcubeul veşnic l-am surprins într-un moft profan
cu jumătate de zâmbet de vânt suflat,
lângă o cascadă uitată pe meleaguri virgine
aflată acum doar de mine.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna luptă

Când raţiunea doarme
şi monştri se-nmulţesc
păleşte raza lumii
zâmbetele-ngălbenesc.
Atunci se fură gândul
se aruncă-n jar iubirea,
se pustieşte zarea
şi mintea, şi privirea.
Veşnică este moartea
patroană la zenit,
cât clipa este viaţa,
în cumul, infinit.
Se împletesc în lupte
ca ADN-u-n spire
şi fiecare-n parte
încearcă să respire.
Egală le e lupta
şi pururi războiesc,
ca să învingă una
i-un lucru nefiresc.
Străbat ţări, continente
întregul univers
ţâşnesc izvoare-n faţă
şi-n spate amorţesc.
Timpul, al lor amfitrion
alege locul, ringul
în mersu-i monoton.
În spate e trecutul,
jalnică adunătură,
care astupă locul
disputei ce dădură.
În faţă saltă viaţa,
scântei strălucitoare
ce scapără văzduhul
cu zâmbete de floare.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul

Gandirea, ca un fulg pluteşte
Şi se scurge-n raza dulce
A divinei realităţi,
Fiindu-i, deci, cu neputinţă
Să-nţeleag-a sa ştiinţă.

Viitorul, deşi tainic el domneşte
Şi subjugă-a minţii vină,
Ce se-ncrede doar în vânt,
Din străvechi el se arată
Contra realului cuvânt.

Iubirea, sacru viu ea stăpâneşte
Şi-ntăreşte a minţii fiinţă,
Ce răzbate-n vântul crunt,
De la-nceput ea se vădeşte
Forţa "de a fi ce sunt".

El, cel ce ere a schimbat
Şi prefăcând în umilirii coroana,
Dând inimilor asigurarea,
Ce-şi trăiau doar resemnarea:
"Curaj, eu am învins lumea!"

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Şi nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Şi Tu doar Tu... aşteptarea... mea
În viaţa mea ce-o credeam trecută!

Şi în priviri mă regăsesc o clipă
Şi toată clipa fă-mi-o înc'-o viaţă
Şi viaţa toată înc'-o dimineaţă
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!

Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulţumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reuşesc să pot să am... putere!

Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Şi am să ard doar pentru tine-n veac!

Şi veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust liniştea

Lumina mi-a îngheţat pe trup,
în dimineţile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
şi le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
şi văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieţii.
Dorul îmi înveleşte tăcerea -
tremur de dragoste.

Încep să simt emoţiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniştea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopţii
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
Iubesc!

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să-i arăt ce frumos se desprind frunzele: "Vezi, unele sunt roşii, altele ca lămâia, şi una pluteşte... acolo... Hai s-o prindem şi s-o păstrăm..."

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp pasager romanţios

peste sate pluteşte fumul gros din sobe
frigul s-a instalat peste ţara întreagă
preoţii s-au înveşmântat cu negre robe
şi predică-n biserici din scriptura dragă.

urmele se pierd prin ploaia ce cade
viaţa ca sufletul s-a dilatat în bolte
romanţa toamnei răsună în cascade
dospodari sunt fericiţi cu a verii recolte.

e timpul nunţilor cu armonii în spaţii
coloane de iubire se ridică la cer
avânturile vremii nutresc la constelaţii
de vise şi de fericire când grijile pier.

leagăn al uitărilor prilej de revelaţii
este timpul meu prin lume pasager.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!