Euforie de primăvară

dansez cu fluturii la firul ierbii
şi peste tot miroase-a primăvară
în poieniţa verde zburdă cerbii
şi garofiţele au înflorit iară.

vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.

florile de castan par lumânări aprinse
se înalţă spre cer pline de candoare
şi gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.

florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă de April

mierle umplu orizontul cu un lied superb
florile de cireş ning pe alei umblate
prin codrul de vise aleargă un cerb
îndrăgostit de viaţa cu zile fermecate.

lalele şi narcise zâmbesc în grădină
salcâmii înfloriţi se leagănă duios
greieri s-au trezit cântă în surdină
anotimpul învierii cel mai preţios.

când toate naturile renasc în lumină
când glia se umple de harnice albine.
trăiesc superlativul cu ziua senină
uit de iarna grea cu geruri. mi-e bine.

în sufletul meu este fericire de copil
compoziţie mireană serenada de April.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a gust...

Miroase-a gust...

Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi

Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân şi caprifoi!

Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinţi,

Miroase-a binecuvântare din Univers şi de la Sfinţi!

Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup

Şi are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!

Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,

Miroase-a florile grădinii, a nopţilor urcate-n rai!

Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte

La firul ierbii din poiană şi a bujorilor de munte!

Miroase-a cer senin şi soare, a alge şi amor nebun

Când înspumaţi ieşim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!

Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalţă

Şi-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe faţă!

Miroase a copilărie, a gust de joacă şi hârjoană

Şi are gust de mângâiere şi a miros de sân de mamă!

Miroase-a tot ce am uitat şi are gust de te înalţă

Miroase a trăirea ta şi are gust nebun de viaţă!

poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul iubirii

auzi, privighetoarea cântă
şi magnoliile au înflorit
sufletul fericit spre cer se avăntă
în ploaia de lumină primenit.

timpul umple albastră amforă
cu roua ghioceilor plină de parfum
surâsul curcubeului minune de metaforă
sensibilizează sufletul meu acum.

geografia iubirii s-a umplut de cocori
fluturii se zbat să iasă din coconi
îndrăgostiţi cu braţele pline de flori
curtează fecioare ca nişte baroni.

se celebrează dragostea în lumea largă
emoţii erotice şi prin mine aleargă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splendori în castani

castanii-şi proiectează florile spre cer
cu rafinament cu multă elegantă
zâmbesc fericiţi că au răzbit prin ger
că au în rădăcina eroică substanţă.

fiecare floare parcă-i o făclie
aprinsă de lumina de la Înviere
minune divină din cânt de ciocârlie
extinsă în azur fără bariere.

măreţii sub soare oglindite în lac
vântul le adie în ramuri de speranţă
în frunziş răcoros cântă un pitpalac
păsări şi copaci fac mândră alianţă.

candelabre aprinse la picioarele Tale
Doamne ne vorbeşti prin minuni vegetale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ultimelor flori

Să fie vina toamnei ce ştiu că îi plăcea,
A razelor de Soare şi-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerşetor?

Ori, poate-atâtea frunze ce cad, şi cad, şi mor,
Să fie vinovate şi gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioşie, spre zări cuprinse-n verde.

Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină şi umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?

Nu ştiu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Şi-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalţă prin florile de gând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

sentimentul meu creşte ca o floare
fecundată de fluturi în zări minunate
farmec discret plin de candoare
melancolie topită în zâmbete voalate.

fremătare suavă ca frunza de toamnă
trece prin iubire prin strune de vioară
peste mări necunoscute să zbor mă îndeamnă
cu vise depănate cu pe fuioare de seară.

trec anii prin mine ca ploaia prin răzoare
lasă în fiinţa mea un cântec duios
alungă regretele dincolo de izvoare
unde sufletul rezonează religios.

romantism solar cu gust de cicoare
mă înalţi spre universul melodios.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fir de iarbă

Dintr-un fir de iarbă şi din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viaţă, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învaţă, o torţă stă aprinsă.

Vântul care-ţi trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.

Se înalţă brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca îşi mişcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.

Cu mustaţa verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne şi viu e colorată
Şi am citit pe-o frunză, întreaga înfăţişare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu, iubite...

Că iernile ne ning cu-arginţi pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieţii,
Recolte strânse-n anii tinereţii
Din lucruri zămislite-n vise simple.

Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Şi le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.

Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning şi port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de vară

Plouă cu flori de primăvară
Peste mirificul plai
Pe locul dat în dar de ceruri
S-avem o viaţă ca în rai.

Doar soarele poate să spună
Şi semenilor poveşti de Mai
Să mângâie cuprinsul zării
Să cânte pentru noi la nai.

E singurul ce poartă îngeri
Spre locurile unde stai
Ce iti zâmbea de printre ramuri
Când mândra iarbă o coseai.

Dansând cu florile în vânt
Se bucură şi-a mele gânduri
Se rătăcesc prin pomii verzi
Sau zburdă neîncetat prin crânguri

Şi tot privesc mirat prin ţarini
Cum a-nviat al nostru trai
E anotimpul nemuririi
Împărăţia unui crai.

poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe ideale

viaţa mea durată efemeră de scânteie
cu invazia nestăpânită a iubirii nebune
când m-au nins petale de măr şi orhideie
amploare de destin ce-a trăit o minune.

n-am dezrădăcinat păduri de vis
gândurile mele s-au convertit la soare
se scurg spre veşnicia acestui Paradis
ca un fluviu ce aleargă spre mare.

calităţi de vis s-au pogorât din stele
leagăn de lumini şi de revelaţii
gânduri imortalizate în acuarele
expresiile fericirii răspândite în spaţii.

graţie reflexivă priviri spre curcubeie
colorând frumos sufletul de femeie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, şi zăresc umbra părului copilăriei mele, care îşi întinde ramurile ca nişte braţe ce îşi scutură florile pe inima mea ca o ploiţă răcoroasă.

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

muntele răsună în doină de bucium
vântul vesel adie în florile de colţ
azi sunt optimistă şi renunţ la zbucium
îmi agăţ tristeţea într-un verde bolţ.

carele cu fân coboară la vale
bucurii de viaţă se cosesc cu trudă
peste tot iubirea îmi iese în cale
liniştea o toarnă ploaia paparudă.

turme de mioare în Carpaţi abundă
prin magie iarba se transformă-n lapte
roiuri roiuri fluturi în poiene zburdă
maci bujori narcise îi cheamă cu şoapte.

pe păşuni de doină vise păstoresc
glia mea sublimă cu vers te cinstesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare appasionata

sunt transfigurată în câmp de lavandă
cad în faţa mea roiuri roiuri de molii
parfum de poezie port în glandă
înmiresmând farstitii şi orgolii.

zâmbete violet îmi înfloresc pe buze
gânduri care nu se ofilesc niciodată
le trimit spre cer la stele şi muze
recunoscătoare pentru viaţa toată.

dantelă lila călduroasă şi moale
îmbracă inima cînd este frig
anotimpul dragostei mi-a ieşit în cale
beată de fericire dansez şi strig.

iubeşte-mă şi tu sunt femeia lavandă
străbat îndrăgostită lumea ca o sarabandă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu rochia-i albă scăldată în lumina zorilor...
ea alunecă peste lume...
căutându-l...
Pe-un decor de pădure verde şi însetată de viaţă... de soare şi iubire...
Prinzându-şi în păr câteva raze de soare...
iar pe buze, numele lui,
ea curge lin odată cu râurile...
amestecându-şi visele în adâncurile mării,
în zbuciumul oceanului vieţii frământându-şi ţărâna flămândă...
Vântul o poartă pe culmi înalte, pe şesuri şi văi adânci...
ţesându-i covor de flori pe cale...
frunzişu-i răsfiră ameţitor...
Înfiorând-o...
Roua-i scaldă gleznele şi-i răcoreşte arsura alergării...
Şi-i ascunde plânsurile...
odată cu firul ierbii, legănându-i clipele...
Aleargă, copilă...
şi-amestecă-te în lumină...
şi curgi peste lume,
fără stavile...
Iubind şi vântul... şi ploaia... şi marea...
pe el căutându-l în toate...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolia în floare

Să vezi magnolia în floare
Ce îţi răpeste a ta privire
Cupole strălucind în soare
Ce te îndeamnă la iubire.

În vântul cald care adie
Acum, când primăvara a venit
Tu, simţi natura cum învie,
Magnolia ce a înflorit!

Pe ramuri florile sunt pline
În soare parcă scânteiază
Şi stau alăturea, ciorchine
Viaţa însăşi luminează...

Şi în suava gingăşie
Magnoliile te vrăjesc,
Natura pare veşnic vie
Lăsată ca un dar ceresc.

Să vezi magnolia în floare,
E vis de dulce primăvară
E o supremă desfătare
Care în suflet se strecoară.

poezie de Ştefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile se-nchină toate

Florile se închină toate

Florile se-nchină toate
Sus pe cer îţi duc polenul
O cunună de cuvinte
Pe petale scriu poemul

Îngerii-s tot mai aproape
Pe aripe-nalţă dorul
Cu tăcerea dintre şoapte
Inima curbează cerul

Şi-mpleteşte-n mine gândul
Lampioane de cuvinte
Iar tu să-mi veghezi penelul
De înfloreşti în cer la noapte

Şi asterne-mi peste ganduri
Sânziano dintr-o carte
Să înflorească dintre rânduri
Drumul spre eternitate!

Bologa Nicolae

poezie de Bologa Nicolae (26 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii în lumină

plutesc în lumină că pasărea-n zbor
urmându-mi destinul către infinit
uneori mi-e greu alteori mi-e uşor
sufletul romantic să-l fac auzit.

înalţ o veneraţie spre univers sublim
pentru Dumnzeu în toate prezent
recunoştinţa creşte în forul intim
pe credinţa sfântă pun mare accent.

văd doar graţie în formele de viaţă
timpul e solemn, leagăn de amintiri
toate naturile din jur mă învaţă
să-mi împlinesc soarta cu mari iubiri.

sufletul meu cere mângâierea cerească
în zări întunecate lumina mea să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâi martie

Azi, arhanghelul luminii
A coborât peste ţară.
A vestit pe toţi românii
Că iar este primăvară.

Că văzduhul e deschis
Zborului spre înălţimi.
Să ne plimbăm e permis
Prin parcuri şi prin grădini.

Copacii au înverzit,
Florile au înflorit,
Soarele ne încălzeşte,
Natura se primeneşte.

Lumina este stăpână,
Zarea e de necuprins.
Peste ţara mea română
Primăvara a învins.

poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e înc-a primăvară

Mi-e înc-a primăvară
sădită în grădină,
mi-e floarea-nmugurită
în
primăvara crudă,
mi-e verdele a soare
iar
negrul mi-e lumină,
îmi e a vis de noapte,
ce noaptea vrea s-ascundă.

De sub covor de rouă
răsar
ca firul ierbii,
mirajul de sub pleoapă
mi-arată
altă fată,
privesc de sub o frunză
cum
se-ncunună cerbii,
aud
cum cântă luna
cu rouă când se-mbată.

Mi-e înc-a primăvară
în toamna –ngălbenită,
mi-e înc-a zi de vară
sub
zilele-nsorite,
îmi e a amintire,
mi-e ziua
prea grăbită,
îmi e a înserare de nopţi
prea istovite.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!