Emoţionat până la vorbe

S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negeneraţii... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoţionat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieşit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în şedinţa cu presa printre crucile de pe alee
Oraşul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieşea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meştereşte de inginerii germani cu furculiţe franţuzeşti
Îşi lăsa pulsul să vorbească

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alee

Alee. O trecătoare prin parc.

definiţie aforistică de David Boia (21 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe alee

Pe alee sunt c-o Evă,
Ce-mi şopteşte în şaradă:
"Lasă frunzele să cadă,
Nici a mea nu face grevă!"

epigramă de Constantin Mîndruţă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatica depărtării

roşu, sânge roşu/amurg roşu,
o alee însângerată, toamna din ochii
noii negeneraţii
&aceşti editori din rărunchi
care mi se ascund între
ei&ei sau iudapetru din eul liric
&neliniştea galbenă, expresivă,
tânără ca o fiară dormind
când tresărirea se amestecă cu admiraţie
&neliniştea roz, dezordonată,
funambulescul umanism
expus în manelistul perpetuu balcanic
&...

Departe de orice sens
departe de orice motivaţie
departe de nimicnicia imanentă
departe de înroşirea obrajilor

&...

Omul a trecut în fundal
a făcut parte din poză
a zâmbit autumnal
în lumina galben-roză...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.

Căţeluşă blândă
Mi-a întins o salbă,
Nu putea să-şi vândă
Inima ei albă.

Un cuptor afară
Mi-a gătit plăcinte,
Dintr-o vară-n vară
Gust, miros se simte.

Printre pomi cu pere,
Pârguind ispite,
Am sorbit durere,
Fructe zemuite.

Iar fântâni- oglindă
Îmi arată-n lună
Cum să mă cuprindă
Apă vie, bună.

Peste toate-acestea
Chip de –nvăţătoare,
Pustnică-n poveste,
Aplecată-n soare,

A întins spre mine
Fagure de vers,
Stând printre albine
Să găsesc un sens.

Îmblânzind balauri
Am creat poveste,
Fruntea poartă lauri,
Strajă-n lumi celeste.

Am deschis o poartă,
A crescut din ea
O alee soartă
Dusă până-n stea.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negeneraţii de iubire mai târziu

Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îţi rămâne să cauţi soluţia de cer,
marele spumant al renaşterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunţă, solar,
o nouă adormire în neputinţe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătăţii.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoşi tăcuţi în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viaţa catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniştea de a dormi în truda lor

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada crucilor

Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereţilor
în unghii rămân doar iluzii
moartea îmi ţine jurnalul
scrie ultima filă
sentinţă fără drept la recurs
voi fi abandonat în decolteul naturii
o rădăcină în livada crucilor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era

era un univers de editori,
o constelaţie, clipa,
derivă în gelozirea vorbei

era un grup alb de statui
pe o alee de nicăieri
umbrită de negeneraţii

era freddie strigându-şi mama
pe o terasă verde cu căpcăuni
unde se topeau ţigări reci

era fluxul de nanoceruri
descărcat în stream
către neantul reificat

era ignoranţa doritorilor
privind valuri mute
cum se sparg în zare

era pânza de paianjen
din albul ochilor noştri
în care se zvârcolea motivul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

paznicul grăbit -
pe o alee din parc
l-aşteaptă luna

haiku de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie

Burlac, în parc, pe o alee,
Într-un boschet un "el" şi-o "ea"...
"Cinstită e orice femeie
Atâta timp cât nu-i a mea!"

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

lasă-mi măcar
o cruce din suflet
pe-o simplă alee
din neştiutul tău număr
de cimitire

poezie de Viorel Muha (martie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanka

t

soarele iese
din spatele crucilor -
preoţii sfinţesc

din capătul celălalt
al cimitirului nou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea amintirilor

În pădurea care cântă cu petale-n primăvară,
Paşii mei urmează calea începută într-o seară;
Tu te-ndrepţi, pe o alee presărată cu suspine,
Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine.

Sub acelaşi cer şi astăzi, ne târâm, din întâmplare,
Paşi din primăveri trecute, pe-o alee şi-o cărare,
Tu - cu gândurile tale, eu – cu tine-n ale mele,
Într-o seară când pădurea se acoperă de stele.

În lumina lor, cărarea pare-o vale presărată
Cu un praf de-argint ce curge spre aleea ce se-arată
Ca un râu cu unde line într-o noapte-ntunecoasă
Reflectându-mi dintre stele una, parcă, mai frumoasă.

Mă apropii de aceea cu speranţă şi uimire,
Dar pe bancă îmi luceşte, singură, o amintire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alee cu tei -
culegând pe buzele tale
aur din mii de sori

haiku de Doina-Maria Tudor (22 iunie 2019)
Adăugat de Doina-Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Tainic pe-o alee, străjuit de lună,
Mi-a ieşit în cale şi-a ţinut să-mi spună:
Eu sunt, doamnă, omul, ia aminte bine,
Care se topeşte, încă, după tine!

epigramă de Otilia Morţun din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu vis şi fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, şi caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele îşi curmă conturul alungit
şi se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
şi-apar din nou, ca vis, şi totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopţile târzii
era iraţionalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire şi tăcere, atât cât ni s-a dat,
şi nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
şi fumul de ţigară ce urcă... rătăcit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctoriţei T. L. care desenează după natură

Doctora din sanatoriu
Desenează, nu mă mir,
Căci îi place perspectiva
Crucilor din cimitir!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o alee
a celebrităţilor,
Actorul-înger.

haiku de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Duminică. Nu-i nimeni pe alee,
Şi-n împietrita pace vesperală,
Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Altarul ei, un strat de orhidee.

Muiat în blânda florilor sfială,
Jos, soarele s-a mai oprit să steie,
Cele din urmă roşii curcubeie
Se frâng pe-o albă cruce sepulcrală.
...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecţii de raze şi umbre,
punţi către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Îşi caută urmele noastre în timpuri.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de toamnă

Tăioase zile ies din teacă,
Foşneşte frunza pe alee,
Firavă, rândunica pleacă,
Iar barza vine... în licee.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!