Rădăcini verzi. Cu moartea pe moarte călcând
Dacă aș putea să îmi vopsesc părul
chiar aici, la rădăcina sufletului
cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere
din crucile de lemn înmugurite, din pletele de iarbă ce se-nalță
pe creștet de mormânt, sfidând acest
trudit pământ, dragii mei, scumpii mei, preaiubiții mei
mi-aș lăsa breton lung, ca privirea mea defrișată
să nu ducă vreodată lipsă de primăvara în care
ne vom ridica împreună, în verde veșmânt
ca ochii mei despodobiți de lacrimi să primească
binecuvântarea genelor încărcate de rouă
ca nările mele despuiate de miros să-și amintească
parfumul smereniei lăsat de ghiocei, în plecăciunea lor
ca jarul nestins al dorului meu, nepermis fumegând
acolo unde drepții se odihnesc, să pomenească
de moartea Sa, pe moarte călcând.
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre păr
- poezii despre moarte
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre rouă
- poezii despre primăvară
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
Citate similare
Ochii mei
Ochii mei ți-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.
Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.
Ochii mei ți-au visat
dorințele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.
Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniștit
din licuricii de safir.
Ochii mei ți-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.
Ochii mei ți-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai prețios smarald
din poeziile create.
Ochii mei te-au adorat
iubite, înger ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.
Ochii mei ți-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristețea despărțirii.
Ochii mei acum sunt cenușii
și-au pierdut strălucirea
de umbre și neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.
poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Uneori ochii mei
Uneori ochii mei sar!
Se întâmplă la mijlocul lui august
fiindcă atunci coasele sunt cosite de iarbă.
În locul lor
pun două ciuperci otrăvitoare.
Uneori ochii mei sar ca o apă
aruncată razant într-o piatră
curgătoare.
Uneori ochii mei pășesc desculț în iarbă
și nu se mai cunosc
și nu mai privesc
și au culoarea unei priviri arzătoare
scuturată de brațele
unor ruguri.
Uneori ochii mei
sunt doi grauri
din care rup cu coaja lor acră
stiluri de struguri.
Uneori ochii mei
sunt pantofii unei femei
fără picioare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre struguri, poezii despre picioare, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere, poezii despre culori sau poezii despre apă
Doina românilor
Dragii mei,
să ne unim,
Să putem să biruim,
Să aducem peste țară,
Steagul alb și primăvară...
Dragii mei
să fim buni,
Și cu gândul la străbuni,
Să ne iubim între noi,
Să fim uniți în nevoi...
Dragii mei,
în gând curați,
Așa să devenim frați,
Să aducem peste țară
Armonie... Omenie...
Dragii mei,
să avem credință,
Fără ea nu-i biruință,
România-i țara noastră,
Însă patria cerească
O găsim când vom pleca,
Tatăl... ne va aștepta...
poezie de Gratiela Lionte
Adăugat de Gratiela Lionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre patrie, poezii despre drapel, poezii despre devenire, poezii despre curățenie, poezii despre alb sau poezii despre România
Pe soare îl orbești...
Chiar de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chiar fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu ești mândru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești,
Viața-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mândrie sau poezii despre lumină
Ce e viața omului
Ce e viața omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu știe...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...
Ce viața omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...
Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Și când toamna ea sosește
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit
A plecat... s-a prăpădit...
Întâi suntem mugurasi
Verde crud suntem gingasi
Înverzim și stralucim...
... dar apoi îngalbenim
Vrem nu vrem, ne prăpădim,
Vrem nu vrem, ne prăpădim...
Vedeți voi dragii mei
Timpul nu-l oprim cu lei,
Și de Frunza va cădea...
verdele îl vom păstra,
Și de Floarea va pleca,
mireasma e pururea...
De aceea dragii mei,
Să avem culoare verde
Și parfum ce nu se pierde,
Într-o zi noi vom fi duși...
Nu știm unde vom fi puși...
poezie de Grațiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre prezent sau poezii despre iarnă
Mi-e dor de copiii mei...
Nu vă speriați copiii mei,
Când va tuna și fulgera afară,
E dorul meu ce vine la voi
Și care pe voi vă cheamă.
Mi-e dor de voi copiii mei,
Comoara mea cea sfântă...
Să vă strâng la al meu piept,
Cu-o dragoste adâncă...
Chiar dacă astăzi părul meu
Pe la tâmple mi-a albit,
Voi sunteți tot copiii mei,
Pe care eu mult i-am iubit.
Și chiar oriunde vă aflați,
De mama să nu uitați,
Că eu mă rog în fiecare noapte,
Ca domnul să vă de-a sănătate.
poezie de Eugenia Calancea (17 august 2017)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre sănătate, poezii despre sperieturi sau poezii despre noapte
Întotdeauna mă întreb cum pot să îmbunătățesc viața clienților mei, colegilor mei, acționarilor mei, familiei mele și prietenilor mei.
citat din Martha Stewart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre prietenie sau citate despre familie
Pe soare îl orbești...
Chear de-ai fi după soare să te pitești,
Tot te vor vede ochii mei unde ești.
Că la geam perdeaua-i deasă
Ajungând în a mea dulce casă.
Iar un soare, de s-ar opri în calea ta.
Iar eu orbind nu te-aș mai vedea,
Chear fața ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...
Tu ești mandru, iar pe soare îl orbești,
Ca o lună coborâtă din povești.
Viața e frumoasă, aici pe pământ
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.
Dacă de mine viață te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi.
Fața fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta...
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură
Mă bucur enorm de toți cei pe care-i iubesc, de soția mea, de copiii mei, de părinții mei, de prietenii mei. Mă bucur de muzica mea, de cărțile din biblioteca mea, de computerul meu, de casa mea plină de flori. Da, toate astea mă calmează, mă ajută să traversez locurile rele care îmi provoacă vertijuri.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre soție, citate despre muzică, citate despre iubire, citate despre căsătorie, citate despre cărți, citate despre copilărie, citate despre calculatoare sau citate despre bucurie
Dedicația L.R. pentru părinți
Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Și-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.
M-am rugat la voi și am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist și alb mormânt.
Dacă-n viață v-aș ai fi avut!
V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simțeam...
Vă voiam pe voi și-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-ați deschis.
Și-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi știați, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferința mea...
Dacă v-aș putea îmbrățișa!
Mulțumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, știi doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som ușor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre suferință, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Primăvara pentru nebuni
Primăvara mușcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriți, cu cer
Și mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara mușcă din nebunii mei
Știuți multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Și să mă asemeni cu obisnuiții nebuni;
Primăvara mușcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara mușcă păreri anodine,
Primăvara mușcă în mod neașteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Și îmi mărturisește treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre uitare, poezii despre mâini sau poezii despre inimă
Numele meu, anii mei, casa mea
În sfârșit am aflat numele meu
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârșit am aflat numele meu.
În sfârșit am aflat anii mei.
Anii mei pagina Infinitului.
În sfârșit am aflat anii mei.
În sfârșit am aflat casa mea
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârșit am aflat casa mea.
poezie de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre jocuri, poezii despre infinit, poezii despre foc sau poezii despre Dumnezeu
Buneii mei
Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.
Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.
Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.
Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.
poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război sau poezii despre păr cărunt
Dans în ploaie
Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,
Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele.
Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt
Brațele mele ca niște fulgere vii, jucăușe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătușe!
Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă vântul,
lubiți-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vânt, poezii despre glezne sau poezii despre sărut
Paris, octombrie, 1936
Dintre toate care-s aici, sunt singurul care pleacă.
Plec de pe-această băncuță, din pantalonii mei,
dintr-o situație-a mea particulară, din acțiunele mele;
din câtimea mea, despicată-n două,
sunt singurul care pleacă.
Pe Champs Elysées, în vreme ce
strania alee-a Lunii face un viraj,
moartea mea se îndepărtează,
iar leagănul mă părăsește
și, înconjurată de întrega lume, singură, de capul ei,
alcătuirea mea umană se întoarce
și-și distribuie umbrele una câte una.
Iar eu mă despart de toate, în vreme ce toate
rămân pentru a îmi crea un alibi:
pantofii mei, ochii lor și șireturile, noroiul de pe ei
și chiar încrețitura de la cotul
cămășii mele cu butoni.
poezie de César Vallejo, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Paris
Pe ochii mei am juruit
Călătorind în alte lumi
Luminând prin întuneric
Lacrima-mi rouă pe pomi
Cântecul vântul vremelnic
Să nu mă uiți eu am făcut
Un legămînt cu astrul Luna
Din prima clipă ne-am plăcut
Urcând la ea primim cununa
Pe ochii mei am juruit
Te voi veghea în noaptea
Și nu am somnul liniștit
Când tu îmi ești departe
Tu când cerul il privești
Ochii mei sunt stele
Tu în somn îmi povestești
Toate dorurile tale grele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre întuneric, poezii despre stele sau poezii despre muzică
* * *
din întunericul pernei
îmi înfățișez dragostea
înaintea ta, femeie
tu,
cea care ai unit puncte în mine
și m-ai încercuit
cu brațele tale senine
tu,
cea care ai renegat
ceața din ochii mei
și ți-ai creat trup de lumină
tu,
cea care repeți apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
și cu sfârcurile tale bruște
imiți dorința în ochii mei
fii gazda focului meu
acum cât îți plantez
cascade în pântec
îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aștrii din tine
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni sau poezii despre muguri
Dor de Cosmești
Atât de dor îmi e de satul meu, de casă,
S-aud căruțele cum trec domol pe drum,
Ori să privesc la oi ce pasc în iarba deasă,
Din horn să văd ieșind un caer alb de fum.
Îmi este tare dor de școala mea din sat,
De învățători și de colegii mei de clasă,
Și de părinții mei, ce singuri i-am lăsat,
Și zi de zi așteaptă să mă întorc acasă.
Îmi amintesc și de priporul lung și nins,
Unde cădeam grămadă iarna de pe sănii,
Și de biserica cu policandrul auriu, aprins,
În care cu sfială făceam la Paști mătănii.
Și dor îmi este s-aud pe pod trecând,
Câte un tren ce fluieră în nopți albastre,
Sirena fabricii aș vrea s-o mai aud sunând,
Din prispa casei să admir în noapte astre.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre învățători, poezii despre școală, poezii despre trenuri, poezii despre săniuș, poezii despre poduri sau poezii despre ninsoare
Mă cheamă Alunka
Mă cheamă Alunka
și mă duc încotro mă cheamă ea
cu brățările ce se mișcă zornăind în ploaie
ploaie de raze la încheieturile mâinilor
plec către mine, către ea, unduindu-mă
mătăsos si creț este părul meu,
lăsat în bucle să se nască,
bucle crețe prinse în creștet de pieptăne
strămoșii mei nu-l cunoșteau când culegeau bumbacul
calc pe urmele lor
rămase în amintirea pământului
brățările de la picioare prind sclipiri de aduceri aminte
cercei de rouă prinși de puful bumbacului
iar tălpile mele gustă din trecerea timpului peste lutul ars de ani
lut ars și bătătorit ca palmele asprite de cules
trec mai departe, călcând peste vreme
și ducându-mă cu pas leneș acolo unde
mă cheamă Alunka
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre bumbac sau poezii despre naștere
Chiar din copilărie eram înzestrată cu o vie imaginație, și îmi plăcea să spun povești surorilor mele. Mai târziu, începui să spun povești copiilor mei. Atât de limpede vedeam tot ce povesteam, încât făceam pe ascultătorii mei să rătăcească împreună cu mine...
citat din Regina Maria a României
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre imaginație