Zvon de toamnă

E toamnă iar cu ceaţă-n zare
Şi-n parc, puhoi de crizanteme
Se plâng bolnave după soare,
Că bruma le-a creat probleme.

Cocori, ca nişte vagi himere,
Vâslesc pe vechiul azimut,
Ca osândiţii la galere,
Spre un tărâm necunoscut.

Sătui de-atâta trândăvie,
Aracii goi – cuprinşi de teamă –
Nemulţumiţi ar vrea să ştie
De ce nu-i bagă via-n seamă.

Ciobani coboară de la munte
Cu doine stinse în caval,
Iar codrii se gătesc să-nfrunte
Un nou program autumnal.

Se-aude mustul cum bufneşte
Misterios în lungi rafale
Şi simţi cum te ademeneşte
Să uiţi de griji esenţiale.

E toamnă iar şi dinspre cramă
Adie-un iz de tulburel
Şi-o voce să-l gustăm ne cheamă:
Să fie oare, Păstorel?

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, iar

Acum, la noi, e toamnă, iar.
Pe străzi vezi lume tot mai rar
Şi eu aştept, ca Păstorel,
S-apară primul "tulburel"!

epigramă de Ion M. Mihai din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de toamnă

C-un buchet de crizanteme,
Ieri, am ispitit iubita...
Dar iar am avut probleme,
Diamante... vrea smintita...

epigramă de Constantin Enescu (21 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, iată!

Copacii-s dezbrăcaţi de frunze...
Dantele arămii, în zare
Se unduiesc. Şi stau ascunse
În nori, petalele de soare.

De-o vreme plouă mocăneşte,
Cum spun bătrânii... Şi e frig!
Prin şerpuielnice ferestre,
Privesc născându-se alt chip.

Un anotimp ridat... Pomada
De brumă l-a îmbătrânit.
De vÎnt, iar scârţâie portiţa
Şi-n sobă focul s-a-nteţit.

S-a-ntunecat, deşi-i devreme...
Tristeţea-n valuri se coboară
Şi ploaia-n valuri reci îşi cerne
Putrede umbre de aramă.

E gol în jur! Şi-n mine, golul,
Fuzionează, se dilată...
De-odată mă apucă somnul..
E toamnă, toamnă, toamnă... Iată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma şi timpul mă însamnă,
Să-ncep a înţelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o aşteaptă nu vine la cules.
Şi fructele, rotunde, pe jos încep să cadă,
Şi totu-i fără noimă şi fără înţeles.

E toamnă iar. Sunt singur şi gândul mi-e la tine!
Şi numele-ţi – fruct dulce – pe buze-l simt şi-l ştiu,
Dar eşti aşa departe şi-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârşitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viaţă nu este cum a fost.

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de toamnă

E toamnă, e târziu şi nu ştiu cine
Îşi picură din cer tăcerea mută!
Te simt cum vii să tulburi iar în mine
Tăcerea sufletului. Taci şi-ascultă!

Nu zi nimic; nu tulbura tăcerea!
Tu nu-ţi dai seama? Un cuvânt de-ai spune
Ai deştepta în mine iar durerea
Iubirii care-ar vrea să se răzbune.

Abia am reuşit s-o mint, şi-acum
Tu vii s-aduci cu tine iar regret?
Să o trezeşti cu-al tău parfum?
Nu o trezi! Te rog păşeşte-ncet!

I-am spus că e târziu şi că-n grădină
Şi florile-au murit, fiindcă e toamnă,
Că nu mai au căldură şi lumină
Şi chipul tău nimic nu mai înseamnă!

Tu nu observi ce linişte e-n mine?
Cum toamna-şi fredonează trist cântarea?
Cum picură... tăcere, nu ştiu cine,
Şi peste toate-aşterne-ncet uitarea?

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.

Şi-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în şir
O aud suspinând, suspinând.

Şi vântul rece de toamnă
Prin oraş îl simţi umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.

Dar îşi continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă rece...

... ce toamnă rece, mă-înfioară
scurtarea zilelor, de-acum
plâng salciile-crâng, să moară
stau frunze veştede, pe drum...

... se-aude scârţâit, de care
şi-n alte dăţi, am auzit
cocorii fâlfâind, în zare
se-adună norii, -n asfinţit...

... se-anunţă brumă, şi răcoare
se lasă peste-întregul sat
copacii mor, iar în picioare
purtăm noroiul, toamnei sfat...

... cu toţi noi ţinem, şi povară
ne este frigul, pişcător
e gerul, pân' la primăvară
adio soare... arzător!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Păstorel

Versuri la Academie,
Sau la cramă, tulburel?
Amândouă, dar să fie
Cu... maestrul Păstorel.

epigramă de Constantin L. Moldovan din Concursul "Alo... Păstorel", Iaşi, tema "Cu Păstorel la cramă" (octombrie 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă electorală

E toamnă iarăşi, vin stihii
Căldura prinde să cedeze;
Coboară bruma peste vii,
Iar morţii urcă să voteze.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar...

E toamnă iar şi frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale şi cu freamăt blând, într-o tristeţe-amară,
Iar cerul gri şi trist de milă varsă lacrimi –
Cunoaşte bine timpul crud şi-ale naturii datini.

E toamnă iar şi-şi plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Aşa vor trece mulţi de-a lungul vieţii noastre
Şi-n viaţă-abia ne-or ţine-atunci, doar amintiri albastre.

E toamnă iar şi-n suflet sapă iar trecutul
Aceeaşi rană de demult, ce veştejeşte trupul.
Cu ploaie şi cu vânt şi frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost şi nu-i acum, cu nostalgie-n toate.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jur e iarăşi toamnă...

În jur e iarăşi toamnă şi-i brună frunza-n vie,
Miroase părul dragei din nou a tămâioasă;
Mai au licori divine butoaiele - de Grasă,
Dar strugurii îndeamnă mai mult la poezie.

Miroase părul dragei din nou a tămâioasă
Şi vinul vechi din cramă mereu să-l beau mă-mbie,
Dar strugurii îndeamnă mai mult la poezie...
Îi adunăm cu grijă în coşuri, pe terasă.

Şi vinul vechi din cramă mereu să-l beau mă-mbie,
Iubita mi se-arată de struguri pofticioasă,
Îi adunăm cu grijă în coşuri, pe terasă
Şi pieptul ei tresaltă de-atâta frenezie.

Iubita mi se-arată de struguri pofticioasă,
Iar eu îi pun în braţe cam tot ce-mi place mie
Şi pieptul ei tresaltă de-atâta frenezie....
Să terminăm cu via şi-o iau la mine-acasă!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îngenuncheat de toamnă...
De-atâta toamnă, vor suspina izvoare
Iar eu te voi chema la nesfârşit,
În lumea unde totul s-a oprit
Şi din iubire, uneori, se moare.
Te-aşez pe tâmplă şi te-aşez pe frunte
De-atâta toamnă simţurile-mi scad,
Dar te iubesc şi pentru tine ard
Sunt torţă vie într-un pustiu de munte.
Şi totuşi, dacă plouă şi e frig
Şi ochii mei sunt râuri îngheţate,
Am dreptul meu să te zidesc în toate
Şi-ngenuncheat de toamnă, să te strig.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de vânt

Azi un pustiu de vânt răzbate –
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt şi des.
Toamna şi frunzele mi-a şters...

Şi mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...

Plouă cu frunze arămii
Şi drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar –
O toamnă fără de hotar...

Şi bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt şi ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.

Simţim cum astrul zilei iese din văzul vieţii,
Cum umbra, veste nopţii, ne mângâie pereţii.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc şi-s lungi
Când bezna şi lumina se interpun în dungi.

În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare ştim a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri şi colorată-ntr-una.

Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi şi soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeaşi n-ar fi iară...

Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită şi neştiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e şi-n tăcere, tăcere-i şi-n cuvânt.

Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Şi-ncerc să pot simţi fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.

Înaintând în noapte şi noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniţi să-l încercăm.
Dar totu-i trecător şi ştiu, şi ştii, şi ştie
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

din cer coboară timpul
spre noi
trecutul face bagaje, uitând că-am-fost

eu nu las vremurile să mă ucidă
scriu gânduri în ele
pe cer, pe pământ şi pe aripile păsării
dinspre apus
bate dinspre toamnă cu primăvară
nu uitarea bate şi-aici
frunzele nu cad spre crengile copacilor, invers din ruginiu
cu albastru de cer colorat
lumea nu-i numai din otravă făcută
iar viaţa
nu-i povară decât pentru oamenii
...
iar iubirea nu-i frânghia cerului fără a-ţi da osteneala
pentru ca să ajungi la ea!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih autumnal

Astăzi norii plâng a amărăciune
Evident că viaţa e ceva pe bune
Repetabil scrisă cu literă mare

Doamna Toamnă are mâinile murdare...
Eroina noastră umblă peste tot

Trece pe la ţară lasă urme-n lot
Oamenii se-întreabă oare până când
Afară se lasă noaptea picurând...
Minunea se pare că trei zile ţine
Nimeni frigu-n casă nu îl mai reţine
Arzatoru-şi face iarăşi datoria

Rămăşag se pune-n toată România
E sau nu o Toamnă cum a fost odată
Cum necum se-aude cântă rapsodia
Elevatul greier sub frunza brumată!...

acrostih de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Bălaie, cu pletele-n vânt,
S-a coborât pe pământ.
Pe cer vin cocori cenuşii...
Circhinii din vii, viorii,

Se-apleacă în rugi spre pământ...
În mustul dulceag din pământ
Se-ascunde poveste de toamnă,
De nuci, de gutui şi de mamă.

Trec răuri de prunci către şcoli
Şi cântă cu ploaia în zori...
Copacii-s de-acum ruginii
Iar eu... te aştept să revii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară-n toamnă

Vin toamnele iubire, în dans de menuet,
Cu lacrimi de crăiţe, parfum de crizanteme,
Frunziş de acuarele pe cerul violet
Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,

De-aducere aminte din veri care destramă
Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.
Îţi locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă
Cu fluturi inocenţi de dragoste flămânzi.

Cât de naivă-i toamna, cu ploi ar vrea să spele
Şi pulbere de lună iubirea de blesteme.
Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele
Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme.

Nu simţi melancolia clipitelor ce-aleargă,
Cum zile-ntregi şi nopţi se termină cu tine?
Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi şteargă
Cântând pe geana ierbii cu-arcuşul de suspine.

Şi te trăiesc bolnavă cu sufletul pe jar,
Arzând dorinţe vii în sfeşnice de taină,
Egretele sărută un anotimp fugar,
Tu-mi vei rămâne-un mac de primăvară-n toamnă.

poezie de Ines Vanda Popa (2 septembrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar...

S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-şi lasă straiele pe jos
Se ţes la sol covoare maiestos
E toamnă iar peste întreaga ţară...

Din ceruri se coboară mai frumos
Câte o rază caldă şi uşoară
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-şi lasă straiele pe jos...

Ne doare iar că pentru-a câta oară
Pe dealuri viile-s fără folos
Rămân doar amintiri şi-s de prisos
Când poama lor în cramă se coboară...

S-a stins căldura zilelor de vară!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!