Strofă rătăcită 5

Frământ cu piciorul lutul din mine,
Timpane se năruie-n urlet
Şi ochi rătăciţi în paharele pline
Mai caută-un loc pentru suflet.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet de mine

un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos şi agaţă în forma lui
voinţa
un urlet de sine aşteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul şi ultimul cuvânt
cu o mică diferenţă purtată demn
în sensul verbului
a iubi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea, ca un urlet de lupi, îmi bate în timpane.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

(poezie închinată bunicului meu
Ioan Andrieşanu)

S-a dus în ceruri bunicul meu, Ioan,
Că unde-ar fi putut, altminteri, oare
Să meargă cu o inimă-aşa mare,
Bunicul meu cel drag de la Vişan.

L-am dus tăcut pe ultimul său drum,
Cu-ntregul sat, în acea zi de vară
Şi-am retrăit, la fel ca prima oară,
Copilăria-mi dusă ca un fum,

Cu veri, vacanţe şi cu toamne pline
De nuci, de prune, struguri şi gutui,
Iar azi bunicul meu acasă nu-i,
Dar, Doamne, câte a lăsat în mine!

De azi-nainte-n iarnă, timp fulgerat de ger
E pentru mine, încă, un Sfânt Ioan în cer!

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită

Când cântecul se-agaţă pe cer de toarta vieţii,
Când roua spală bobul din aurul de pâine,
Respiră verde-un clopot din coapsa dimineţii
Prin lutul ce frământă visul de către mâine.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârâit de urlet

împarte corpul
multor tentacule
şi când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă la tine-n suflet

Uită-mă la tine-n suflet
Şi mă lasă... a păşi,
Pe cărări fără de umblet,
Visele... a răvăşi.

Uită-mă în suflet... iară
Şi atinge-mă cu şoapte,
Fericirea-n mine... zbiară,
Ceasul iată... bate şapte

Uită-mă la tine-n suflet
Şi mă lasă-ncet s-ascult,
Tunetele ca un urlet,
Gândurile... în tumult.

Uită-mă la tine-o noapte
Şi inchide uşa bine,
Voi sorbi buzele-ţi coapte,
Oare... ce te mai reţine?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tata

(poezie închinată tatălui meu
Costache Tiron)

Nu plânge, tată, lacrima-ţi mă doare,
Mai bine-n veselie îţi scaldă al tău dor,
Aşa şi pentru mine va fi mult mai uşor
Şi zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.

Nu plânge, tată, sufletul mi-ai rupt,
Tristeţea ta prin mine o să treacă
Şi lacrima-ţi o simt cum mă încearcă
Şi din durere zilnic mă înfrupt.

Nu plânge tată, doar mângâie-mă-n gând,
Durerea despărţirii striveşte-o între gene,
Norocul mi-l trezeşte şi nu urzi blesteme
Pentru înstrăinarea care m-a scos din rând.

Nu plânge tată, că şi aşa mi-e greu
Printre străini, cu doruri ce am strâns
Şi nimeni n-o să ştie cât sufletul mi-a plâns
Neînţeles de nimeni, nici chiar de Dumnezeu.

....................................................

Între ce am şi Domnul ce ne are,
Eşti duhul ce-mi aduce alinare.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ascult tăcerea din suflet

Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un "of" la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegreşte-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de "Vânt".
Tăcerea-şi îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfinţit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.

Invoc fericirea în procesul cu mine
Şi-aştept o tăcere făr' echivoc,
Ce-n liniştea densă în linişte vine
Şi-n suflet aprinde un foc...
Şi-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ţine
Tot "chipul" "încins la mijloc";
"Ochiul", "piciorul" şi "coapsa gândirii" legate ad-hoc
De Ţelu împlinirii divine –
Prin Duhul – "Arvuna" ce suflu-mi primeşte, zălog
Pentru trupul de slavă, de "mâine".

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 2

Un sunet gol de tulnic îmi cheamă depărtarea,
Lanul cu flori albastre e-ascuns într-o mănuşă,
Durerea amintirii îmi tulbură uitarea
În stele risipite pe suflet de cenuşă.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlet căprui

Îmi era atât de sete încât am băut o şoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ţi fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce şoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar şoapta a trecut şi s-a dus!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lutul cimitirului, eu cărămizi frământ, eternizând strămoşii în miezul lor fierbinte.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă rătăcită 7

Se prăbuşesc în mine multe toamne,
Vârtejuri se răstoarnă şi cerul a ţipat,
Dar între două ploi dă-mi Doamne
Surâsul curcubeului vărgat.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă nocturnă

frământ în aluatul nopţii stele
cozonacul luminii să se coacă pe vatră
să îndulcesc toate supărările mele
inima să nu simtă gustul de piatră.

pâinea de lumina se preface-n slovă
o împart cu lumea cu bucurie mare
am presărat pe ea aromă de mangrovă
un strop de lacrimă un dram de sare.

atâtea bucate am gătit în suflet
pentru prieteni şi îngeri musafiri
în altarul inimii nu e loc de urlet
curge-n catapeteasmă parfum de trandafiri.

un fel tainic de mir dulce ca mierea
să transforme într-o prană fierea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Am fum în ochi şi-un suflet stins
Şi-o mie de planuri curmate d-un vis
Şi pumnii în piatră şi sânge curgând
Şi cadavre de plastic putrezite în gând.

Am scârbă în vene şi-un suflet mocnit,
Şi-o dragoste pură arzând înăbuşit,
Şi speraţe de ceară curgând pe obraz,
Şi mâinile încătuşate de un destin fără haz.

Am lacrimi pe faţă şi-un suflet cavou
Şi-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ş-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.

Am cadavre de plastic putrezite în gând
Şi pumnii în piatră şi sânge curgând
Şi-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi şi-un suflet stins.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomii...

(Vouă vi se întâmplă aşa ceva?... mie de multe ori şi atunci scriu)

În noaptea asta nu pot să dorm
Am ochii cu cearcăne pline de dor
Refugiul îl caut într-o haină ce-o port
O pijama stropită cu rouă de flori.

Mă frământ în pat, pe o parte şi alta
Parcă un cui mi se-nvârte în coaste
Chem îngerii nopţii să m-adoarmă în pace,
Mi-e milă de mine, ştiu... ţie nu-ţi pasă!
***
E trecut de miezul nopţii
Firele albe colorează iubirea,
Oare să fie simplă coincidenţă
Că afară plouă şi eu văd lumina?

***
Îmi tremură corpul de obosită ce sunt
Mā frământ ca un ghem de aţe înşirate
Miros de lavandā adulmec prin pat
E noaptea fatidicului, sau o poveste cu haz?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi oferi în schimbul unui suflet?

dragostea e o groapă de gunoi,
în fiecare zi găseşti lucruri sau, mă rog, persoane
care pur şi simplu trăiesc într-o continuă armonie
acolo în groapa de gunoi,
unde e cald,
mai cald decât în braţele unei societăţi profitoare,
mai cald decât în braţele celui care pretinde că te iubeşte
si ei o duc bine
acolo în gunoi,
unde e destul de cald
pentru ei.

nu există o bază eternă,
nici măcar viaţa nu se încadrează la capitolul ăsta.

femeile se satură atunci când găsesc ceva mai bun
şi bărbaţii beau tot din cauza asta,
nu avem nicio şansă,
suntem prizonierii aceleiaşi închisori.

şi nimeni nu-şi găseşte liniştea,
dar o ţin într-o căutare absurdă.

turnându-se în gropi,
afară din gropi
şi ieşind mai murdari ca niciodată.

dragostea acoperă suferinţa
şi dragostea caută
ceva mai mult
decât dragoste.

scrumierele pline,
paharele pline,
barurile pline,
mormintele pline,
nimic fără sens
plin.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec la vămile văzduhului

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiţi până diseară,
fiţi pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
şi urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.

Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,
spicele răsună
de argint de lună,
eu secer secară
şi o duc la moară,
şi curge făină,
o cern în lumină,
şi-o ud la izvor,
cu apă de dor,
şi o coc la foc,
şi-o scot la soroc,
şi-o împart la fire,
pentru pomenire,
să-mi fie pomană
când trec printr-o vamă,
unde mă aşteaptă
să o dau ca plată
pentru a mea vină
îngeri de lumină

Pământul de jale
plânge cu izvoare,
spre pleoapă-şi revarsă
jalea strânsă- casă,
când cel la soroc
nu are noroc
şi când cel drept moare
fără lumânare,
când la priveghere
ceru-i gol de stele,
când banul de- aramă
nu se dă ca vamă.

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare,
eu vă descânt iară,
descânt de secară,
descânt pentru moară,
să curgă faină,
s-o cern în lumină
şi-n ochi de fântână
cu argint de lună,
şi-n ochi sfânt de har,
de agheazmatar,
să o frământ pită
pentru a mea ispită,
s-o frământ busuioc
pentru al meu noroc,
să o frământ cale
pentru-a mea plecare,
s-o frământ aramă
pentru a mea vamă.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma şi timpul mă însamnă,
Să-ncep a înţelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o aşteaptă nu vine la cules.
Şi fructele, rotunde, pe jos încep să cadă,
Şi totu-i fără noimă şi fără înţeles.

E toamnă iar. Sunt singur şi gândul mi-e la tine!
Şi numele-ţi – fruct dulce – pe buze-l simt şi-l ştiu,
Dar eşti aşa departe şi-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârşitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viaţă nu este cum a fost.

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!