Moartea scribului
Tiptil e trenul, Moartea-i simplă gară...
Zadarnice omături de hârtie
visează alb, sub liniști a pustie
cuvinte cripta ce deschid... Strigară
toți demonii din îngerul ce știe
că viața ta e scrumul de țigară
dar buze-n veci și sacre o fumară
și-au sărutat-o-n halta de sicrie...
Apoi, în dincolo de toată zarva,
tăcerii cea cu părul despletit
te-or da pe tine, lut ce-ai primenit
la vorbă, uneori, luminii larva...
Deși tot fum al cărnii, fie-ți slova
în duhul cititorului la prova...!
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Hades
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistență când viul
încă mai sucește mințile cărnii
nu cunosc vorbele de la fântână
când și unde
e nupțialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet
tihnește-n cuvinte a-și deschide sicriul
îngerul de Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra
e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneșe mai fac prinsoare
furiș de nor de-acoperă iar astrul.
din lacrimă pe-obraz îți curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.
ades privirea-n tine mi se-nfige
și duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.
când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi jumate
senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni ființa îmi îndestulează
în lut umbros să-mi dai puțină rază
în noaptea vieții, sub argint de toamne
din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
și strig albastru-n duhului retine
că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeții ce-s în veci pe unde...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinit vorbă hazlie
Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existența îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ți lacrima rotundă.
Îți e privirea de altar și trează
îți este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morții s-o ascundă,
clepsidra încă să nu știe oază.
Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coșciuguri neființe ce-și ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a liniște să intre.
Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
- voiculesciană -
femeie poezie, pe gând în neaflare
duc duhul tău în palme prin iaduri de cuvinte
în limpede-ale vorbei mi te aduc aminte
trecând prin cețuri, umbră pe căile stelare
cenușa grea de cântec e-n păsări cu travaliu
în tine prunci de pace în lupta-n pat respiri
pelerinaj la sfântul, un viciu în detaliu
ce-n umbletul pe sânge adie de răpiri
e-n cugetul luminii mirarea că exist
deși cu taina-n spate mi-e drum de întuneric,
suavele morminte-n adaosul de trist
trăiesc în carne, abur și rânduit eteric
la tine în odaie m-am cumințit, ibovnic
sub ale tale fuste, tăcerilor duhovnic...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de noapte
Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.
Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.
A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...
Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproximativ poezie
cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.
iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.
adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.
iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba tăcere
[baliverne]
muzica sângelui, cântec eternitate amputată...
fiind, în deshumarea amorului ni se strică frunza
a ne ține șoapta de sete în voce
pe când sub gând e îngerul mai neferoce
puțină-i lumina la balamuc de cuvinte
alienării i se injectează amintiri viitoare
cu mințile pe dos
să poată scrie nebunii frumos
existența e doar o antemurire...
neființă, tu te naști în moarte
cu fustele ridicate-n apus
(cum s-a mai spus)
îngerul neferoce, amorez la vorbă, tăcere...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
despre frigul de a te scrie,
caniculară,
plătind unui dumnezeu al mirării în mine
pentru servicii erotice ale stihului,
deși, în definitiv tu îmi iscălești poezia
din vârful peniței mele schizoide,
întru tine-i travaliul metaforei puține deși
mă naști uneori în cuvântul
cel văduv de minciună
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar tu te treci
erau cuvinte fără de cerneală
în patria luminii de prin rugă;
tu-n talpa rece-mi compuneai o fugă
prin clipa ce-i cu morb de-ncetineală.
vlăstar ce-i ocrotit de buturugă
e-n dimineața vieții prunc de fală
nevrând o piatră ce-i filozofală
când tânăr aur încă-i este slugă.
prin tot filonul de copilărie
argint de senectute urcă-n har
și plumb e-a rațiunii zidărie.
mai vin nămeți de soare-n liniști iar
și-mbătrânești plivind gospodărie,
e plin de flori în tine, funerar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Korfu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiptil
având în vedere tăcerile
nimic nu ne oprește să șoptim cu palma
în pielea celuilalt,
femeie, la vânătoare de-a iubi zburând
în călcâiul gol pe asfalt
și pe eresul unui gând
locuind în vorbă de alint
gura ta îmi mângâie văzduhul
către auz cu aripă,
cuvintele mele ronțăite de-Amor
(alea care stau în Măr unora)
suie pe brațe de ploaie
în sacrul adânc (recunosc) de zadar
eu nu zic niciodată nimic
fără tine și drag,
nu recunosc drumuri fără tristă iubire,
că plouă, Doamne, plouă,
tiptil,
cu varză-n Poezie
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem al cărnii cu viciu a nefi
Fiind, de cazi în umbre-a morții viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ți-s rănile din gând în chinuri coapte
Și-n sânge ai de patimi edificiu.
Cu mine te-nvelesc și bându-ți șoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l țin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.
Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exiști a neființă idolatră.
Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Și-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nonsensuri
(despre tine)
enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolțind o luciditate a morții în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeților ești,
femeie fără truismele existenței,
cu rănile eternității,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopsește mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
să urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un peron acoperit de seară
Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...
Ai vrea să pleci departe, fără știre,
Să uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ți fie talisman...
Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.
poezie de George Ioniță din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea
Îți sorb iubirea-n picuri cafenii,
Din ceașca pictată-n roșu-mac,
Prin aburii cafelei cu iz de poezii,
Îți savurez privirea de caimac.
Șuvițe crețe din părul despletit,
Se scurg pe umerii de catifea,
Dulce și amăruie, te-am sorbit,
Ca pe o picătură aromată de cafea.
În zațul negru de pe fundul cănii,
Surâsu-ți văd și părul despletit,
La glezna ta smerit eu fac mătănii,
Jurând pe veci să îți rămân iubit.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambiguu
tăceri pe gura ta ca de fântână
sub șoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veșniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
și-n șapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereți te strâng,
în mine porți o liniște vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieșită
din îngeri care în sicrie plâng
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă...
De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...
Este un mare dar ca să poți vorbi,
Este o minune ca să poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!
Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înțeleg clipele care îmi dau fiori.
De vorbă cu tine aș vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aș vrea să aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!
De vorbă cu noi aș vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.
De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aș vrea să știu dacă aș putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.
poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna căutare
Te căutam ca pe un început de bucurie.
Erai adevărul latent, musai de activat:
Jumătatea întregitoare care adună lumină.
Când mă gândeam la tine,
Știam că iubirea este cât se poate de adevărată.
La capătul gândurilor, privilegiul speranței:
Îți vorbeam toată noaptea și simțeam că m-auzi.
Pe lângă această simfonie de cuvinte,
Nu contenesc să mă întreb ce s-ar putea întâmpla
Dacă-ți voi înfășura talia cu brațele?
Nu înțeleg soarta și complicațiile ei.
Uneori, trenul timpului mai zăbovește pe traseu;
În halta vieții, de cele mai multe ori, cu tăceri asurzitoare,
Purtăm cu noi miracolele pe care le visăm cu șuierat prelung.
Știu doar că te iubesc fără a întrezări de unde și de ce.
Cu acest GPS, viața are o nouă foaie de parcurs:
Cea mai bună cale de a o prelungi.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circuitul tăcerii
Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt niște lupi
tăcerea va muri o știe
dar zburdă cum s-o-ntrerupi
Cuvintele sunt niște lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane
Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare și n-o știe
trezește-o dacă poți Ioane
tăcerea doarme pe hârtie
Cuvintele ca niște lupi
te-or devora în bot de-i pupi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.