E de ajuns

ne sprijinim de urmele părinţilor
ascundem în tranşee gândul lor
şi punem capăt orizontului
cu silueta noastră ştearsă

prin ceaţa lor, un ochi de mag
clipeşte des când plouă
şi ne tot duce între flori de rouă

ne-ar mai rămâne pragul iernii
şi dincolo să-i ţinem strâns
şi dac-am plâns
şi dac-am plâns

e de ajuns

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ar trebui

Natura-n dragoste plezneşte,
Purtând preaplinu-i de iubire
Prin firul ierbii care creşte,
Duc timpuri vechi, spre nemurire.

Şi-atâta dragoste-adună
Natura-n picurul de rouă,
Dac-am avea simţirea bună,
Ne-ar trebui, puţin, şi nouă.

Atâta dragoste striga
Pamântu-n scoarţa-i încreţită,
Iubirea-n ea şi-o scrijelea,
Şi-n ramuri şi-o purta, smerită.

Din mugurul care plezneşte
Hrănit din picurul de rouă,
Din verdele care ţâşneşte,
Ne-ar trebui puţin şi nouă.

Atâtea lacrimi de iubire,
Din ceruri curg, atunci când plouă,
Şi din preaplinul de simţire,
Ne-ar trebui, mereu, şi nouă!

poezie de Florentina Mitrică (2 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderi şi suspine

dac-am pierdut-o pe irina
am câştigat-o pe florina...

dac-am pierdut-o pe florina
am câştigat-o pe mălina...

dac-am pierdut-o pe mălina
am câştigat-o pe cristina...

dac-am pierdut-o pe cristina
pentru puţin s-a-ntors irina...

dac-am pierdut-o pe irina
am câştigat-o pe didina..,

dac-am pierdut-o pe didina
sunt un prost (?!) şi m-am pierdut

dar m-am întors pentru puţin
la nu prea multe variante:

dacă mai pierd ochii femeii
măcar la nume să suspin...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate am trăi mai cu folos,
Ţelul de ne-ar fi doar fericirea,
Şi avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...

Viaţa noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Şi tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,

Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Şi-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...

Poate am muri mai liniştiţi,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toţii mai cinstiţi,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În braţe gândul când îl strângi.

Tu esti femeie–n plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand timpul ud de ani, se plouă,
În curcubeu cu vocea stinsă.

Tu esti femeie–n glasul nopţii
Umbra risipei de veşminte,
Fosnirea mea la pragul porţii
Când tu mă chemi fară cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns

E plâns de vânt, de ploi, de flori, de stele,
E plâns de fluturi în grădina mea,
Un clopot de lumină, păsărele,
Un curcubeu pe cerul de bezea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un plâns [A cry]

Sunt ochi pe care-i poate şti
Şi mâini ce-l pot simţi oricât,
Dar pentru-al meu iubit voi fi
Un glas, şi-atât.

Sunt sâni ce-l pot primi cu dor
Şi buze să sărute strâns,
Dar voi rămâne până mor,
Numai un plâns.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezintoxicarea de sfinte este lucrul cel mai greu, deoarece, refuzând toate vacuităţile existenţei lor, nu ne putem sustrage farmecului lor divin. Şi dac-am reuşi să trecem şi peste acesta, mai rămâne şi atunci un farmec echivoc, de care nu ne putem dispensa fără să deviem de la pendulaţiile vieţii noastre. Este în candoarea sfintelor o solemnitate care te îmbie să-ţi răcoreşti inima în potire, iar zâmbetul lor este învăluit în parfumuri ce ne amintesc de culori întrezărite în alte vieţi.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să mori

deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
şi voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopţii nimănui

acum sunt între rai şi iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închişi în nufăr
şi nufărul cu grijă pus în cufăr

tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
şi să mă pui în locul lor

când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri

ce poţi să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum şi ele femei au ajuns

Acum şi ele femei au ajuns.
Copii şi visuri multe au pierdut,
şi copii au născut,
şi copii au născut,
şi ele ştiu: pe-acest prag tăcut,
încărunţi-vom toate-n chin şi-n plâns.

Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
şi-ncep obosite, la poartă să iasă.

Şi când drumurile cresc şi tot cresc,
şi suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi îşi amintesc,
ca de străvechi melodii...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeii nopţii

În sălaşul dintre sălcii
Unde iubirea ne-a strâns,
Se aud căţeii nopţii
Cum s-au apucat de plâns.

Printre flori, unde-am pătruns,
Clipa a cernut dulceaţă,
Căţeii s-au lins pe bot
Ascunzându-se în ceaţă.

Cerul bătucit de soare
Înalţă berze în zbor,
Pieptul tău se-mpodobeşte
Cu surâsul unui dor.

Nici eu nu dorm în cetate,
Stau în preajma-ţi să te sorb
Din lumina care cade
Rană pusă-n ochi de corb.

Şi nu uit, mai trec prin sălcii,
Caut câinii să-i hrănesc,
Glasul lor străbate-n iarnă,
Nici cu corbii nu-i găsesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturi

Tandreţea picăturilor de rouă
Şi-a cuiburilor împletite fin
De ciocul păsărilor care ouă
Şi-aşteaptă mute puii până vin...

Tandreţea picăturilor de ploaie
Şi-a vântului ce nevăzut adie
A focului molatică văpaie
Şi mâna mea ce despre toate scrie...

Tandreţea picăturilor de plâns,
De ploaie, de sudoare sau de rouă
În sufletul poetului s-a strâns,
De-aceea mâna mea când scrie, plouă...

De-aceea mâna mea când plouă, scrie
Doar pentru cea mai tandră-ntre femei;
De vânt mi-s degetele când adie
De foc şi de mătase, părul ei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea înclinată

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Trudeşte nava.

Osul nasului ei cenuşiu ca ceaţa,
Inima ei aprigă ca marea,
Ea vine de la drum lung,
Ea pleacă la drum lung.

Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Ea trudeşte – aprigă ca marea, cenuşie ca ceaţa.

Ea este luminiţa verzuie din noaptea cenuşie.
Ea vine şi se se duce prin ceaţa mării.
Ea trudeşte deasupra orizontului înclinat.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La emisiunea mea au plâns doi în total – Vladimir Voronin şi Iurie Roşca. Dar Voronin chiar m-a impresionat. Roşca a plâns mai chinuit nu ştiu cum...

citat din Lorena Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem un timp măsurat de gânduri

Dacă moartea ar fi o zi uitată într-un loc neştiut
prin care nu mai trecem cu gândul şi se şterg urmele
ar fi o uşurare, am trece nevinovaţi prin amintiri.
Când vine seara şi noaptea ne găseşte singuri
acoperiţi cu durerea ca o pătură de frig,
dacă cineva ar căauta, sigur găseşte
o respiraţie de dragoste.

Ne-am retras în cochilie, ne vorbim tot mai rar
sunt prea multe cărţi necitite pe raft, paginile lor ştiu
sfiala ruşinii când le ştergem de praf.
Timpul şi el ne ignoră, apropiaţii ne respectă golul din priviri
cu greu ne mai regăsim, păstrăm static echilibrul,
dincolo de noi e o mişcare în obiectele vechi
ce ne apasă pe tăceri cu ciocane de piatră.

Toţi ne ştiu şi ne suportă ca pe nişte copii
scrijeliţi la genunchi, opriţi din plâns,
supăraţi, căutând un ungher unde să se retragă.

Nu ne mai umplem cu bucuria prin care am trecut
avem un timp măsurat de gânduri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul Absurdului

Simt dimineţile geroase
Cum, pătrunzându-mi crud în oase,
Cu trupul meu tot una îs.
Nu râdeţi, că nu e de râs!

Mă simt o dimineaţă-n care
Tot gerul iernilor s-a strâns;
Îngheaţă moartea la picioare.
Nu plângeţi, că nu e de plâns!

Se simte ca-ntr-o dimineaţă
De Sfântul Ion, iubirea mea,
Şi trupul tot i-ar fi de gheaţă,
De râs, de plâns, de l-ar avea.

Da-i suflet doar, ambivalent,
De plâns, de râs, amestecat
Ca un ocean incandescent
Şi ca un soare îngheţat.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plâns şi tu vreodată

Ai plâns şi tu vreodată?
Eu, zău, nu pot să cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!

Un ochi, care vreodată
A plâns de dor şi chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!

Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns...

poezie celebră de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ştiu şi cred eu este că artiştii repre­zintă un unicat şi urma lor - în timp - rămâne. Dar nu din meritul lor exclusiv. Urma aceasta a lor s-ar duce într-o uitare colectivă, dacă dincolo de aplauze n-ar exista şi sufletul spectatorului.

citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În astă lume, multe sunt uitate, trecute cu vederea, îngropate. Dac-am vedea în întuneric porţi, Lumina ne-ar fi călăuză, sorţii.

aforism de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!