Ziduri fără turlă
Pământul clocotește pe pietre fumegânde,
Se năruie și vremea printre scântei și fum,
Apar oștiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.
La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Și parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!
Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toții am căzut cu frică și tremur la pământ,
Cuprinși de lungi regrete, rușine, lăcrimând,
Știind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.
Iisuse Blând, ai milă, suntem ca și pierduți,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morții,
Suntem nevolnici, știu, la cel viclean vânduți,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-și înfigă colții.
O, Doamne Milostiv, ce vremuri mai trăim
Și ce revoltă absurdă în contra Ta și-a Crucii,
Se strânge lațul iute, dar orbi nu ne căim,
Nu sesizăm declinul nici strigătul răscrucii.
Omul e slab din fire nicicând nu face față
La chinuri și poveri, când boala îl doboară,
Buimac și-n disperare de Cruce se agață,
Se roagă ca să simtă lumina cum coboară.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cruce
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre rușine
- poezii despre revoltă
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
Citate similare
Venit-a, Doamne, vremuri tulburi...
Venit-a, Doamne, vremuri tulburi
Și viața-i luptă ne-ncetată,
Pustiu se vrea moarte și neguri,
O lume stearpă și-nghețată.
Se vrea, o, Doamne, necredință
Și-un trai cu fruntea în noroi,
Se vrea doar om fără putință
Cuprins de neguri și-n nevoi.
Pândește-n umbra nopții, veliar,
Râzând perfid când suntem încolțiți
De oastea a sa ce nu are altar,
Niște mișei ce-n suflet sunt robiți.
Dar vremea, lațu-ncet îl strânge
Vin semne clare din înaltul cer,
Pământul strigă înecat în sânge
Nu mai suportă negrul temnicer.
Trimite, Doamne, Îngeri cu dreptate,
S-aducă printre noi divina Lege
Și să păzească intrarea în cetate,
Din lațul lui Satan să ne dezlege.
Veniți cu toții la sfântă rugăciune
Un glas să fim și-o singură dorință,
Să ștergem clipa de chin și-amărăciune,
Să reînviem prin Cruce și credință.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Rodica Constantinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Iisuse
Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.
Oh, strălucește Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.
Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfințire
Ne poți ierta greșelile!
Ți-i trupul împărțit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.
Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.
Ne fă mai buni, dă-Ți trpul iară
Spre curățire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Și în lumină au sperat.
În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoșii!
Din trupul Tău noi vom mânca...
Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Și plâng în cinuri credincioșii
Și-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre trup și suflet sau poezii despre timp
De vreau să fiu iertat
E ceasul de-ntâlnire cu bunul meu Iisus
Când voi mărturisi nevrednicii, păcate,
Stau în genunchi, iar gândul mi-e supus,
Doar sufletul palpită, din aripă se zbate.
Sosi-ta vremea scrisă pe fruntea înserării
Și Domnul e la ușă, așteaptă să-i deschid,
Ridic smerit o cruce a rugii și-ascultării
Ca să alung din preajmă pe veliar perfid.
Mă-ntreb Iisuse Bun, ce bine Ți-am făcut,
Am stat flămând și gol vreodată pentru Tine?
Am mers desculț prin spini cu sufletul tăcut,
Gândind mereu, cum să-ți slujesc mai bine?
Dar din adânc, conștiința, mă mustră fără milă
Și-mi strigă drept în față cât sunt de fariseu,
Mi-arată calea dreaptă și-o viață mai umilă
De vreau să fiu iertat de Bunul Dumnezeu.
Am sufletul, Iisuse, pe-o margine de hău,
Căci sunt smerit pe-afară, dar înăuntru-s gol,
Mă laud cu credința, însă am gândul rău
Și-alerg să fac păcate dând lui Satan obol.
Nu mă lăsa să pier, că neagră mi-e cămașa,
Ascultă-mi ruga mută și fii mereu cu mine,
Te rog, Iisuse Doamne, să nu îmi spune așa:
"Adevăr zic ție, nu te cunosc pe tine
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre smerenie, poezii despre seară, poezii despre prăpăstii sau poezii despre laudă
Tu, Iisuse, ești speranța mea
Lacrima din ochii tăi, Iisuse,
În palma mea a căzut.
Sângele tău sfânt
În apă limpede s-a prefăcut.
Rănile tale și pe mine m-au durut.
Știu că-ai fost vândut cu un sărut
De un ucenic pe care l-ai iubit mult,
Căci așa a fost scris de la început.
Iisuse, într-o zi din nou ai să vii,
Căci tu ești cel de pe urmă și cel din întâi.
Eu la tine mereu mă voi ruga
Tu, Iisuse, ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 noiembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre apă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rugăciune
N-am loc, o, Doamne,-n al tămâiei fum
De sfinții care merg de-aici spre Tine,
Ajută-mă să plec pe-același drum,
Dar aripi dă-mi, de Cer spre a mă ține!
Cu furci, căzuții îngeri mă împing
Spre margine de timp fără speranță,
Ajută-mă să ies din acest ring
Și ia-mi păcatul șapte din balanță!
Da, știu, chiar și-n Cuvânt sunt rătăcit,
Că n-am știut să-l semăn în rodire,
Acolo unde e un răsărit...
Tu, schimbă-mi dară, verbu-"a fi" în "fire"!
Mai lasă-mi încă timp spre a-nvăța,
Că dragostea înseamnă-aici durere
O aripă ce-l poate înălța
Pe cel pierdut, la Sfânta Înviere!
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre fum, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Al tău cuvânt
Al tău cuvânt mi-e rugăciune
și sticla pietrelor mi-e zarea,
în mine atingeri au un nume
și șoaptele îmi sunt visarea.
Sunt om, am creștetul cuvânt,
sau pom la margine de crâng,
pesemne sunt chiar și pământ,
stau și mă întreb, pe cine plâng?
Sunt om, tu șoapta mea visare,
necunoscutul țărm, ți-e vina,
ascultă-l, poate fi chemare,
din el te plouă azi, lumina!
Nu suntem jertfe, rit carnal,
nici rugi în ceruri plutitoare,
dar ne iubim, etern, fatal,
la flacăra de lumânare.
Suntem și timp, suntem cuvinte,
suntem și zi, suntem și noapte,
visări din taina cea fierbinte,
cu îngeri ce-au căzut în șoapte.
poezie de Auurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție sau poezii despre plâns
Rugăciune
N-am loc, o, Doamne-n al tămâiei fum
De sfinții care merg de-aici spre Tine
Ajută-mă să plec pe-același drum
Dar aripi dă-mi, de Cer spre a mă ține!
Cu furci, căzuții îngeri mă împing
Spre margine de timp fără speranță,
Ajută-mă să ies din acest ring
Și ia-mi păcatul șapte din balanță!
Da, știu, chiar și-n Cuvânt sunt rătăcit
Că n-am știut să-l semăn în rodire,
Acolo unde e un răsărit...
Tu, schimbă-mi dară, verbu-"a fi" în "fire"!
Mai lasă-mi încă timp spre a-nvăța,
Că dragostea înseamnă-aici durere
O aripă ce-l poate înălța
Pe cel pierdut, la Sfânta Înviere!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre somn sau poezii despre cenușă
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stânci sau poezii despre nori
Ni-i goală cartea de citire
E iarăși zi de carnaval, Emine!
Se slobozesc din hamuri cai salbatici
Că iar prostia fi-va o minune
Ce o înalță lumea de fanatici.
Coboară pe pământ când somnu-i dulce,
Să asculți vântul, numai el te plânge,
E Iad în lume, ninge pe-a ta cruce
Și-i fum și negură și fi-va sânge.
Și fi-va-n lumânări cuvinte goale
Cum goală ne e cartea de citire
Și goi suntem din cap pân la picioare
Ca strigătul Ancuței din zidire.
E ultim drum și-i pulbere în matcă,
Poporul nostru calcă pe scriptură,
Nu vom fi demni de a lui Noe arcă,
Doar masca ne rămâne pe figură.
Ne pierdem fără să privim spre stele
Și nici când încolțeste grâu-n brazdă,
Ți-e neamul românesc un dans de iele
Și cerul e sătul să fie gazdă.
Doar unii mai cred în Hristos și îngeri
Și curcubeie apărute-n zare,
Am obosit să șterg lacrimi din plângeri,
Rămâne să îmi fac o cruce mare,
Să mi te rog în scârțâit de pană
Să furi scântei ce sar din șemineu,
În casa mamei le du la icoană,
Ea te iubește ca pe Dumnezeu.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre prostie sau poezii despre picioare
Iisuse, frate-al meu în răstignire
(Biblia spune că azi, la Ierusalim, Iisus i-a biciuit pe cei care făcuseră din Casa Tatălui Său peșteră de tâlhari!)
Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,
În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ți vând
Și chipul și-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ți pun la Cruce când,
Îmi este drumul vieții la răscruce
Și, disperat, nu știu unde mă duc
Și-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăț de-un braț al ei, tot singur cuc,
În tine mi-e speranța când și clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Și toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,
Să beau și eu și popi, fără de plată
Și diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poți s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!
poezie de Pavel Lică din Trepte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre biserică sau poezii despre speologie
Ne-ați vrut degeaba liberi...
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.
N-am învățat nimic din nicio palmă
Și am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
S-a dus și demnitate și mândrie,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemnițarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră.
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viitor
- poezii despre mândrie
- poezii despre libertate
- poezii despre jertfă
- poezii despre devenire
- poezii despre batjocură
- poezii despre amintiri
Cununa de spin
Când m-ai găsit, Iisuse, zăceam aproape mort,
Fusesem jefuit de bani, de haine și de tot,
Deși zăceam acolo de prea mult timp Stăpâne,
Doar Tu m-ai cercetat și am văzut că-i bine.
Cu mila Ta cea multă de răni m-ai lecuit
Și de-atunci Milostive prin lume Te-am însoțit,
Am sorbit învățătura din graiul Tău cel sfânt,
Ți-am văzut minunile făcute pe pământ.
Am ramas uimit când pe morți Tu i-ai înviat,
Pe orbi, pe șchiopi, pe muți, pe toți i-ai vindecat,
Din voia Ta divină și numai cu cuvântul
S-a potolit marea, s-a liniștit și vântul.
Când Te rugai acolo pe Tine Te-am văzut,
În grădina din Ghetsimani când Iuda Te-a vândut.
Am plâns cu lacrimi amare apoi când am aflat
Că fără pic de milă la moarte ei Te-au dat.
Te-am însoțit, Iisuse, la moartea Ta de chin
Și-am sărutat cu durere cununa Ta de spin,
Ea astăzi e la mine, e comoara ce-o iubesc,
Am să Ți-o dau, Iisuse, când am să Te-ntâlnesc!
poezie de Constantin Rusan din Vino, Doamne
Adăugat de Constantin Rusan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Iisuse, frate-al meu în răstignire
Iisuse, frate-al meu în răstignire,
Ce-ai biciuit tâlharii-n templul sfânt,
Mai vino, să aduci o mântuire
Bisericii pierdute pe pământ,
În care ochiul dracului adună
Averea pentru iudele ce-ți vând
Și chipul și-a Ta Cruce împreună
Cu închinări ce-ți pun la Cruce când,
Îmi este drumul vieții la răscruce
Și, disperat, nu știu unde mă duc
Și-nsingurat în drumul meu, la Cruce
M-agăț de-un braț al ei, tot singur cuc,
În tine mi-e speranța când și clerici
Sunt diavoli care poartă patrafir,
Mai vino, Doamne, astăzi, prin biserici
Și toarnă întreg Ceru-ntr-un potir,
Să beau și eu și popi, fără de plată
Și diavolii să crape rând pe rând,
Că dragostea de Tine,-adevărată,
Nu poți s-o cumperi sau s-o vinzi nicicând!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată
Glossă pentru Sfintele Paști
S-au scuturat de floare caișii
Și lumea toată-i vis și cânt,
Sub umbra ochilor albaștrii,
În ploaie, cad către pământ.
Plâng ploi de frunze-n fapt de seară,
Sunt, Doame, doar un ram plăpând,
Mă nasc întru căință vară...
Sunt fluture! Și taină sunt...
S-au scuturat de floare caișii
Iisuse blând, te-aștept să vii,
La umbra ochilor albaștrii
În plâns recad în nopți târzii.
Mi-aleargă pruncii iar la tâmple,
Iisuse blând, Iisuse bun,
De Tine lumea iar se umple
Și vine Paștele acum...
Și lumea toată-i numai cânt...
Și lumea toată-i floare, vis,
Noi suntem doar un gol mormânt,
Tu, poarta care s-a deschis.
Azi alergăm la crucea Ta
Și-n dulci îngenuncheri picăm,
Căci, vezi, am învățat ceva:
Să ne iubim și să iertăm.
Sub umbra ochilor albaștrii
Cad flori din ramură de stea
Și-n ceruri se întorc sihaștrii.
Trec cerșetori prin viața mea...
Oh, Ție, Doamne, ne supunem,
Prin fapte bune îți slujim,
Nădejdea-n Tine noi o punem,
Căci numai astfel biruim.
În ploaie cad, către pământ,
Iubirile de Dumnezeu,
Trec îngerii și Duhul Sfânt
În noaptea mea, în gândul meu.
Ducem păcate spre mormânt,
Poveri și chinuitul trup...
Diavol împătimit, azi pleci
Călcând sfios spre Raiul scump.
Plâng ploi de frunze-n fapt de seară.
Prin spovedanii sunt iertat,
Greșala ființei mi-i amară,
Amar al inimii păcat.
Trec, râu de nesfârșite vicii,
Dar poticnit, mă-ntorc din drum.
Dă-mi Doamne, tainice suplicii!
Iartă-mi greșelile de-acum!
Sunt, Doamne, doar un ram plăpând,
O candelă arzând mocnit...
Cu toții-avem același gând,
Dar drumul, câți n-am rătăcit?!
Îngenunchem altar de rugi,
Dar repetat, nedrept, greșim,
Căci suntem nesupuse cruci
Și timpul vieții-l irosim.
Mă nasc întru căință, vară.
Transcend de-acum spre Dumnezeu.
Cât mi-a fost viața de amară!
Și drumul cât a fost de greu...
Te chem în lumea mea, Iisuse,
Vreau lacrima-mi să-ți fie mir!
Ștergem veninul de pe buze,
Din suflet și din gând! Amin!
Sunt fluture și taină sunt
Caut candoarea lumii Tale,
Zadarnic om pe-acest pământ
Fără de rugi și închinare.
Oh, în zadar aș fi altar,
De-ar fierbe-n mine neputința
De a mă naște an de an
Prin Tine, eu, cu toată ființa.
Sunt fluture și taină sunt,
Mă nasc întru căință vară.
Sunt Doame, doar un ram plăpând,
Plând ploi de frunze-n fapt de seară...
În ploaie cad către pământ,
Sub umbra ochilor albaștrii
Și lumea toată-i vis și cânt.
s-au scuturat de floare caișii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre naștere, poezii despre gânduri sau poezii despre greșeli
Spre Tine, Doamne
Spre Tine, Doamne azi ridic
Cu umilință glasul meu
Și-n chip de rugăciune-Ți zic:
- Ajută-mă, că-mi este greu...
Greșit-am, Doamne peste fire,
Greșit-am la pământ și cer,
M-am complăcut în amăgire
Dar în iertarea Ta încă mai sper!
Asemeni cu tâlharul de pe cruce,
Îmi recunosc în ultim ceas căderea
Și Te implor, Iisuse dulce,
Să-mi dărui cum știi mângâierea...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crucificare, poezii despre ceas sau poezii despre cadouri
Mângâieri de foc
Ce vremuri de criză! Ce de nenoroc!
Zadarnic picătura de voință...
Incinerând această lume...-n loc,
Ne vom zidi cenușa-n suferință.
Se zbat în noi furtuni, vulcani, cenușă.
N-avem cui plânge... Umeri nu mai sunt.
Doar către Cer ne-a mai rămas o ușă.
Ne sapă-n suflet fiecare vânt.
Avem o schijă-n inima ce plânge,
Pulsând speranțe, vise, adevăr...
Dar moartea parcă tot mai mult ne strânge,
Iar eu duc grija pentru-acest popor.
Aici, la noi, încă domnește ura
Și focul vieții mi-a pârlit lumina.
Îți simt pe suflet, iar, mângâietura.
Dar, vezi, cine să-mi ude rădăcina?!
Sunt urme de rușine pe retină.
M-a scormonit un sentiment ciudat
În goana după fală și lumină
Și pe retina mea s-a-ntunecat.
E glaucomul dragostei de sine...
Nimic nu este azi ca la-nceput.
Mi-a mai rămas o pată de rușine
Și-n mine m-am închis și plâng tăcut.
Mă tem că-mi este rău când îmi e bine.
Și plec la îngeri să mă spovedesc,
Dar mint că e O. K. fără rușine.
Că-mi este bine vreau să dovedesc.
Și mulțumesc când plec... dar ce minciună!
Sunt iar murdar din cap până-n picioare
De boli, incest, durere, lacrimi, ură
Și spini se-nfig în carnea tălpii goale.
Mi-e iar război și diavolii din mine
Mi-alintă plânsu-n mângâieri de foc.
Și când mi-e rău, atunci mi-e cel mai bine...
Voi nu vedeți că nu mai am noroc?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre foc, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre vulcani
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar, astăzi, pătimim în urma voastră...
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră!
N-am învățat nimic din nicio palmă;
Și-am primit multe, multe pe nedrept!
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept!
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
Ne-am pierdut demnitatea și mândria,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin, azi, disperarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici exterminării proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră...
Prostia-a devenit, la noi, la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră!
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi...
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire sau poezii despre tată
Iarna străină
Aș vrea să plec, din iarna cea străină,
Dar sunt întemnițat în lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată te înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscol am în suflet și nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid, cu gândul la visare,
Mă rog cu umilință să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura la cuibul meu din zare.
Purtat de înger, sunt în ajun acasă,
Miroase-a cozonaci și-a cetină din munte
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Iar taica se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător așteaptă copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă
Și-i place apoi să plece, la colindat pe alții.
Pe ulițe-i Crăciun și bucuria-i mare,
La oricare creștin e-o candelă aprinsă,
Un sfânt fior străbate divina sărbătoare
Și ne-nfrățim cu cerul, căci ușa e deschisă.
Dar visul se sfârșește și mă trezesc buimac
În camera pustie, cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu îndrăzneală pe Domnul meu îl strig.
O, Doamne, Milostive, sunt doar un biet pribeag
Departe de-a sa vatră, de-ai săi înstrăinat,
Te rog Iisuse Doamne, du-mă pe-al meu meleag,
Să fiu de sfânt Crăciun pe ulița din sat.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre sărbători