Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Antivirus
Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru
Versul doi
versul șase
versul șapte
versul opt
Versul șase
versul trei
versul unsprezece
versul unu
Versul doi
versul paisprezece
Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină
poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Bolidul
versul meu îl sorb din viitor
din esențe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răgușit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu șoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu și liber și timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...
poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul și tu...
versul meu nu trebuie înțeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înșirat între file ca o iarbă pe șes
și pe el - numai tu la plimbare
versul meu nu-i nevoie nici să-l citești
doar ascultă cum picură vântul
și dezbrăca-te din straiele tale lumești
și respiră, respiră cuvântul
versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
și te lasă cu firea uscată
dacă poți savura și ți-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată
versul meu e un soare ce stă pe zenit
și aruncă din colțuri de gură
când un zâmbet subtil și puțin ostenit
când o eră învelită cu ură
versul meu ce nici singur nu-l știu
ce se duce, și vine și nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
În primul vers te încălzește,
În versul doi te amețește,
În versul trei ea te răsfață,
Și-n versul patru te îngheață.
epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (decembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Versul
... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărții-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viață
soi de venin-antidot
simplu legate cu ață
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
și alter ego-ul meu
ce ba se naște ba moare
ultima șansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
și care vine de sus
plină de farmec și har
și după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu și blând
versul meu groaznic și trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!
poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul meu
versul meu îți iese-n cale
ca și râul jos în vale
când mai cald... când înghețat
in cuvinte încrustat
versul meu știe s-aline
multe lacrimi si suspine
el tot varsă în peniță
și simțire și dorință!
poate fi și un regret
rană ce-i ascunsă-n piept
versul meu ce-i pus în carte
vremea-l duce mai departe.
poate timpul infidel
va uita cândva de el
dar acum este prezent
el vă cheamă.... eu v-aștept!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul...
... cu vers urlam la luna plină
cu alb la față
și tremura lumina lină
pe văl de ceață
și nori se destrămau din fugă
în umbre grele
și versul meu cu jind și rugă
lovea în stele...
poezie de Iurie Osoianu (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ultima dorință
lăsați-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor și de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc și mă alint.
lăsați-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.
lăsați-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorința mea cea pământească
să atingă faimă și strălucire.
sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veșnicie sufletescul meu tezaur.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul meu
Versul meu urcă
precum ciocârliile în zările albastre;
îi mai trebuie puțin, foarte puțin,
ca să descopere
acel creuzet pentru flacăra vieții
și să cucereasca spații astrale.
De multe ori, versul meu
aleargă pe aripile vântului,
și-atunci sufletul meu
îl prinde din zbor
și-l apropie cu patos,
așa cum apropii gura iubitei
pe care primul sărut
fixează pecetea de dor a iubirii.
Cam așa este versul meu:
ca jocul de foc al ochilor,
ca țipatul năvalnic al guguștucilor,
ca inima ta, și-a mea.
ce cauta inimile semenilor noștri.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment liric
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist
printre litere bătătoresc o cale
pe unde înfloresc iriși de ametist.
mă energizez cu suc de portocale
urc pe un curcubeu cu spirit fantezist
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.
vinul de petrecere din argintii pocale
trezește extazul că să nu fiu trist
în piuă stelară strivesc nevricale
să nu slujesc cu gândul un anticrist.
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Radu Gyr
Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, ești mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.
Ai făcut din suferinți izvoare
Pentru-atâția alții, ca și tine,
Însetați de viață și de bine.
Versul tău aduce vindecare.
Ți-ai păstrat trăirile senine,
Chiar și prins de zale la picioare,
Răvășit de foame, disperare...
Versul tău clădește din ruine.
Rana-ți sfântă, spintecă zăvoare
Azi, când libertatea-i compromisă
Și în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.
N-au putut să-ți țină soarta-nchisă,
Pentru-a nu rămâne-n amintire
Și-a aduce-n suflete trezire.
Versul tău ține mintea-aprinsă.
N-au putut să-ți fie înrobire
Nici cătușe, lanțuri, ziduri, dreve
Și nici lipsa de-ale vieții seve.
Versul tău emană nemurire.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la nașterea lui M. Eminescu)
Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălțat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.
Să-l învățăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu știe să mintă.
El a fost scris cu sânge și sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste și amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.
poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul ca un cântec printre nuferi
port slova în sânge în chintesență
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezență
ascult stelele cu versul divin.
port versul în nervură în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.
simt cum mă răsfață cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu știu de urlete nici de dezastru
știu componenta magică de la viori.
cu versul meu am cucerit un astru
îmi așterne lumina departe de nori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul lui Eminescu
De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta securitate!
epigramă de Damian Ureche
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul eminescian
"Tu rămâi la toate rece!"
- Da, admit, la cele slute,
Dar e greu la domnișoare
Și frumoase, și avute!
epigramă de Valentin Bude
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul preferat
Ține-mă-n piept și strâns de mână,
Iubirea noastră-i firavă, la-nceput.
Spune-mi povești sub clar de Lună
Și dăruiește-mi un dulce sărut.
Ai topit din inima mea gheața
Ești versul pe care l-am fredonat,
Iar în piesa intitulată "viața"
Doar tu rămâi personajul preferat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 aprilie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocurile minții
voi umple cu versul distanța dintre noi
romantism primăvăratic plin de armonie
cu petale de gânduri și dorințe-n trifoi
cerul să mă recunoască soi de omenie.
să înnobilăm pământul cu iubirile curate
casa noastră să ne fie versul ticluit
geometria surâsului sub stele fermecate
să aibă măreția cerului nebiruit.
ne cunoaștem după vorbe după vise
cuvântul ne e călăuză prin întuneric
o familie suntem cu ferestre deschise
cu jocurile minții strălucind feeric.
poveștile vieții curg lin din condeie
deschidem poarta inimii cu versul cheie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 86
Să fie versul lui ca pânza-n vânt
Ce vine către tine ca spre pradă
Cel care-a domolit al meu avânt
Făcând ca mintea mea să nu dea roadă?
Oare-al său duh, de duhuri inspirat
Să scrie minunat, m-a prăpădit?
Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmat
Nu-s vinovați c-am versul buimăcit.
Nici el, nici acel duh prietenos
Ce-l amăgește noaptea că-i isteț
Nu m-au făcut să tac neputincios;
În fața lor rămas-am îndrăzneț.
Dar când în versul lui te-ai cuibărit,
Abia atunci al meu s-a moleșit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar