Se uscă vise
Octombrie mi-a pus la tâmplă teci,
pline de vise
ce viața mi le-a retezat,
atârnă peste umeri
parcă-s puse la uscat
precum ciorchinii plini de struguri
zemoși și grei,
în cuie așezați pe grinzi,
la buna-n casă
după ce toamna i-a brumat!
Sunt teci ce taie prin piele
și visele mă dor,
rămân doar răni deschise
cerșind un ajutor,
bruma sărează amintiri
lăsând în urmă noastră ceață
și clipele cu noi ce nu mai vin,
uscă visele din teci
din noi in jur.... doar ce a fost odată!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
bolta
cu teci agățate
pe ramuri.
boabe de rouă
în cupa tăcerii.
gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-l denigrez pe un altul? Îmi curăț spiritul, desfăcând teci de mazăre.
citat din Ozaki Hosai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n octombrie
Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.
Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.
Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.
Se-asează bruma peste vii
Iar Eminescu nu-i... Să știi
Vechi catedrale au apus,
Covor de frunze nepătruns,
Mit alegoric și confuz...
Ani mii și mii.
Știi, iar e seară... Și din nou
Peste-al trecutului ecou
Coboară umbre largi de lut...
Cad frunze peste-al vieții scut
Te mai aștept, târziu, tăcut,
În visul meu...
Octombrie... Plopi dezveliți...
Tresar castanele fierbinți,
Sub mâini de precupețe, reci,
Cu ochi banali, la sâni cu teci...
Coboară noaptea pe poteci
De munți răniți.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și doar un vis...
În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.
Un vraf de vise răsfoiesc
Și-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.
Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Și doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieții noastre scrise...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile dor
Fericirile dor,
precum gheața ce taie prin gingășia primăverii
când toată renașterea așezată pe ram
rămâne în câteva palme pline de flori
iar crengile goale....
fără odor!
Doare iubirea
când râsul, sărutul
se pierd în distanțe
atingerile-rafale de vânturi,
suflete pribege ce poartă un dor,
doar lacrimi rămase
prin visele în care mai știm
ce gust avea fericirea
când prin îmbrățișările calde
trăiam sublimul că putem să ne fim!
Dor si visurile toate,
speranțele puse în fericiri viitoare,
emoții, trăiri, dorința de bine
toate în lacrimi scăldate
în ziua când realizezi că....
fericirea doare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției mele, la 30 de ani de la căsătorie
30 de ani de lupte necurmate,
Purtate calm, cu săbiile-n teci,
Mă-ndeamnă să-ți dedic, de se mai poate,
Un nou război, măcar de 20.
epigramă de Mircea Trifu din Unde nu e cap, e vai de picioare (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie Frumoasă
Octombrie frumoasă ce-ncet te dezbraci,
Și-ți lași frigul peste tot prin casă,
Mă învelești în frunze, poate mă împaci,
De dorul de astă toamnă ce mă apasă.
La prima vedere pari cam dezordonată,
Îți arunci peste tot ruginiul tău regal,
Frumoasă mai ești când pari supărată
Și aduci nori negri uitați-n larg la mal.
Mă seduci cu al tău parfum uscat
Și încerci să mă prostești cu câte-o rază,
Mă crezi copil, dar n-am uitat,
Cum m-ai răcit dezbrăcat în primă fază.
Totuși îmi porți de grijă, mă îmbraci gros,
Să nu ies subțire ca-n Iulie în lume,
Să mă vadă toți doar piele și os
Și să lase-n urmă urme, printr-un nume.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Lui Păstorel (Ad gloriam)
Când dori-vei un vin rece
Iar când teci să ți se plece
Cârciumarii de-orice fel
Plimbă-te cu Păstorel.
epigramă de Dem.Ben. Cârâc din Antologia umorului românesc, 2005 (1939)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papilele universului
Papilele gustative ale universului
Și-au definit rolul de nuntași ai pământului.
Lăute de stele s-au aliniat,
Timpul inima ne-a înjunghiat...
Goi, scurși de cuvinte,
Doar nașterea ne-o mai aducem aminte.
Și timpul în care,
Vânturi și ploi,
Ne alergau prin ghiozdane.
Ne amintim de gutuile coapte
Și de frunzele moarte
Lumânări pe care noaptea le-a lăsat
Să ardă mocnit
Pe treptele timpului-schit.
Acum, E-uri și vise se ngrăădesc
La poarta unui alt univers.
Am uitat de strugurii copți,
De curcubeul pe care
Ploaia îl desena,
Cât noi alergam cu tălpile goale...
Penitenciarul tăcerii
Ne-a mecanizat sufletul,
Nu ne mai luminează cuvintele,
Nici arta, nici cântecul.
Era banilor e tot mai pregnantă...
Mâncăm mere de hârtie și ciocolată...
Sărbătorile sunt mimate, din casă,
Nu mai chemăm să ne cânte
Colindătorii, în casă...
Am făcut altar propriei morți,
Iar crucile atârnă mai grele,
Nu peste umeri,
Ci peste visele mele.
Salvați-mă dn strânsoarea tăcerii,
Până nu va fi prea târziu!
Cu voi vreau să fiu!
Vreau, cu mine să fiți!
Să rătăcim în trecut,
Spre al bunilor mei început...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămași peste timp
Aceeași dragoste rămâne
dincolo de toamna
ce leapădă frunze,
dincolo de norii
ce ne plâng cu lacrimi,
adunate din miile de nopți
pline de patimi.
Rămânem noi în toamna vieții
plini de culorile trăite
în anii tinereții,
plini de regretele tăcerilor noastre,
de atingeri nefăcute
ce ne-au secat inimile
în nopțile negre
privind către astre...
Aceeași dragoste rămâne
e cuibul de iubire
mereu gol de noi
dar in suflete mereu împreună,
rămănem noi ce-am învățat să iubim,
în alte brațe calde
prin sentimentele pe care acum știm să le oferim.
Ne-am fost profesori
prin lacrimi, durere și chin
dar acum privim inainte
cu inimi deschise,
bucuroși că în iubire
am ınvățat amândoi să oferim!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru primăvară rece
sferturi reci de soare
fără niciun ban
ard în primăvară verdele din drum
când îmbrățișate
lângă vechiul han
trec pe sub fereastră sălcii gri de fum
șubrede speranțe dorm adânc în teci
strânse-n adăpostul marelui concept
stelele polare
încă douăzeci
rotunjesc rotula din piciorul drept
frunze precum pielea micului cais
au un ritm aparte
parcă maternal
bruma stă în sânge într-un trainic bis
și-nflorește
iarăși
longitudinal
este frig în gestul de-nceput de an
câtă contopire am găsit în noi...
dar
va șterge mâine zâmbetul profan
apa ca o gheară
ce-a rămas din ploi
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu
copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.
frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.
incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor
te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise
fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.
fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcașul viselor de noapte
Visele de noapte sunt mai rușinoase,
Vin după apusul soarelui, să plece
Până să răsară, monahii sfioase
Care știu că viața precum visul trece.
Nu deschide ochii, vreau să mai trăiesc!
Locul meu pe lume - doar visarea ta,
Ziulica toată stau și mă gândesc:
Visele de noapte, ziua unde-or sta?
Cred că e un fel de mânăstire,
Unde se trăiește cu iubire.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (21 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise
Ține-te-aproape de vise,
Dacă visele mor
Viața este-o pasăre cu aripi frânte
Refuzată de cer și de zbor.
Ține-te aproape de vise,
Dacă visele se duc, dacă le pierzi,
Viața e un câmp sterp
Înghețat în zăpezi.
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Dream Keeper: And Other Poems Paperback" de Langston Hughes este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.
Doar vise
Și pe masă cărțile ca niște răni deschise
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (24 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Călătoresc ades cu visele
Călătoresc ades cu visele
Înspre amurgul de-altădat',
Unde-am gustat din buzele
Ce pătimașă mi le-ai dat.
Se îngâna ziua cu noaptea,
Stele începeau s-apară,
Iar gura-ți dulce îmi șoptea
Iubirea de odinioară.
Aș vrea să-ntorc acele vremi
Să ne învăluie amorul,
Aș vrea din vis tu să mă chemi
Să mi se topesca dorul.
Sunt călător pribeag prin vise
Unde caut neîncetat,
Destinele ce ne-au fost scrise
Iar soarta nu ni le-a mai dat.
Eu am speranță, tu o ai;
- Visele împreună ne-or aduce,
A tale buze ca-n vis să mi le dai,
Să ne contopim cu amorul dulce.
poezie de Răzvan Isac (15 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada cu iz de fan
Angrenajul oribil in care m-am nascut
Nu-mi ofera nici o libertate,
Coapse arcuite si pulpe inalte
Zburand prin aer s-au parut.
Dar nu, caci era fanul sfant
Din mana calda-a unui demiurg,
Mirosul pur privesc, si curg
In albia raului adanc.
Amintirile tristetii reci
Obsesiv revin in ogive,
Muschii-nchisi in teci,
Si simtiri crestate in orgie
Coboara prin lanuri, prin poteci
Sa smulga gandurile-o mie.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
După cum ți-am mai spus, după cum ți-am jurat,
Pot să râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Și mă scuipă cu ploi și cu frunze de nuc.
Nu contează că eu, nu importă că tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunță dator și mă scoate din joc.
Nu-nțeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câștigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.
După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot să dorm, să mă spăl, să mănânc, să respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Și-mi scrîșnește, din vânt, un alint: "hai sictir!"
Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau să scap, vreau să uit, vreau să trec, vreau să vreau,
Doar că toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.
poezie de Radu Luca Dupes
Adăugat de Radu Luca Dupes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ciorchinii grei
Să nu te mire
că-mi recunosc diminețile
după penele smulse din aripile îngerilor
ce-mi umezesc buzele
atunci când ard
prinsă între ciorchinii grei de vise;
sub tălpile-mi ude
se sparg clapele zilei
în mii de bucăți fosforescente,
de aceea e atât de fierbinte nisipul
din care vrei să-mi ridici altare;
sunt aici,
pregătită să te întâmpin
cu câteva flori de mirt
înfipte-n trupul meu,
să nu te mire...
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăți imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!