Oaie-pământul-capie-imanent-poem

- pentru emil barack obama & donald trump în vizită oficială -neoficială la houston terra miliardară ne mai gândim -

definiţia genului epistolar nu există în logică
nici a pistolarului nu există
nici logica pistolarului nu există
& iată
sublimele fapte de arme ale marilor dregători
uneori de popoare
niciodată de ei înşişi
mă rog
poate şi de ei înşişi
deşi
eugen ionesco n-ar fi fost de acord
cu această abordare prea paideică a lumii
pauzăliniedepauză
o z
i
o zi în care & obama &trump au postat pe mobilul meu despre importantele inopinatelor vizite
de pe unde au mai fost ascultaţi
ceea ce eu aş fi vrut să se ştie despre tine mai exact
cum intră spiritul în lume & şi rămâne acolo
după o exprimare a geniului
constantin noica
pe care
DOAR TU NUMAI TU
l-ai iubit mai mult
proslăvind
şcoala de matematică
de la matematică
ajunserăm la budapesta
ce-au făcutără munteneşte
la MIT
e treaba ta e să-mi explici unde se pregăteşte spiritul să ajungă
cel puţin din punctul de vedere al matematicii
în secolul al XXV-lea
noi nu vom mai fi
a fi fost
se îndepărtează o frunză de ienupăr
din viitor
în răspăr cu geniile matematice la o adică la o cafea amară la o urzică
în toiul primăverii
a venit primăvara
şi trump şi obama
poate nu te-au invitat la cină
la masa oltenească pe care te-a învăţat mama ta să mi-o pregăteşti mie
& trump & obama
trebuie să ştie că imaginea lor este imaginea mea despre lumea lor
acest poem va doborâ un palmier
vom bea ceai
cu preşedinţii statelor unite
în america de nord
minus
alaska
rezervată piraţilor din steinbeck &
unturii de balenă întinsă pe neagra pâine
şi iată cv-ul
cinci ani de matematică printre străini
cinci ani de filosofie printre prieteni
doi ani de germană la berlin
or berlinul nu se uită
debarcarea ziua z
germana uneori
isaiah berlin
versul sapienţial schimbă sensul acelor de ceasornic
şi-l metamorfozează într-un vis adevărat aproape de adolescent
cum eram noi tineri pe-atunci prin jur-împrejurul sălii mici de la facultatea de filosofie din bucureşti
îţi aminteşti
profesorul mircea flonta era mai bun decât noi
ros în coate&
ridicându-se de pe scaun fix la ora 16.00
eu fumam numai chersterfield
apoi am trecut la pipă cu tutun olandez
tu
credeai că nimeni nu mă poate egala ca voinţă
şi-mi arătai citate de manolescu când manolescu mai era manolescu
&
-ţi răspundeam că eu nici
nu m-am născut doar m-am îndrăgostit
apoi tu te-ai reîntors
ÎN PATRIE
de la berlin & aproape nici nu mai recunoşteai
apoi m-ai căutat
să-l găseşti pe acela
care scrisese versurile de pe pereţii
facultăţii de filosofie
cu rimelul unei fete pe care o chema cum o chema
fiindcă
tocmai mi-a intrat soţia pe uşă
indicându-mi să numai rescriu atât de precis
a la recherche du temps perdu
ea se masturba cu acel rimel
şi eu am scris poezii
pentru acei pereţi
atinşi de atâtea genii
& acum felul nostru de a ne raporta la lume se explică aşa
& trump& obama
vor şti cine eşti
tu
semidivinul din scorburoşi
carpaţi
înainte ca eu şi fiul meu
să vorbesc
DOAR
în greaca veche
cel care va conduce trupele NATO
spre
INVIERE
cum ar fi scris dostoievski & ioan alexandru
îţi doresc o zi minunată în compania dinastiei xi
dinastia care a salvat cărţile lui confucius
din focul arzător al întunericului planetei de 1000 de ani
poate că şi şeherezada
a avut un rost
borges
o
confirmă
priveşte cu atenţie modul în care-şi descrie strămoşii în portugheza –spaniolă
printre cuvinte printre idei printre lumi printre continente printre maria kodama printre
fire de nisip faţă de care motivaţia juriului nobel nu are nicio scuză nicidecum o logică primară
de cimpanzeu poposind pe umerii lui bil clinton în uganda ştii
am şi un prieten în românia
el spunea că ei fac experienţe pe oameni
ca şi cum oamenii ar fi maimuţe eu nu prea cred de-a valma eu cred că toţi
DIMPOTRIVĂ
se vor subordona
se vor alinia exemplar
-după un epitet al lui liiceanu-
în opinia mea
mai mult decât un simplu rostitor de adevăruri filosofice
deşi nu-l prea putem digera pe petre ţuţea
nu prea
PENTRU CĂ A-L DIGERA ÎNSEAMNĂ A-I TRĂI VIAŢA ÎN PUŞCĂRIE
a trăi în puşcărie e simplu
a vorbi trei ore despre platon pentru deţinuţi
până şi eu fac un pas înapoi
spintec şi mai gătesc un peşte pentru iona
după structura silogismului
obama este ipoteză
trump este ipoteză
cum să se desluşească americanii
în loc de concluzie
& obama & trump
T
E
V
O
R
A
V
A
N
S
A
sau poate nu l-au citit pe apollinaire

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punch by punch

vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi şi despre cei trei împăraţi
alături de un amiral
& un sfânt
refuzaţi de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & şi în chomsky
ştii
că în faţa mea NIMIC NU CONTEAZĂ
mă adresez ţie
la diateza refexivă
desigur că nu există o explicaţie
pentru mine
cum a apărut diateza reflexivă în limba română
ca şi cum prin faţa mea
fără pricină
având un răspuns sigur
adolf hitler
a făcut
MEREU ŞI ÎNTOTDEAUNA
un pas înapoi în faţa lui heidegger
înfierat de a. marga pe motiv că heidegger
iubea o evreică mult prea deşteaptă
chiar şi pentru hitler sper că îţi mai aminteşti
punch by punch
felul în care
AM RECITAT
textele din marcuse
pentru un amărât de zece pentru a ne duce la mare
înotând printre salvamari uimiţi neuimiţi de ţâţele goale
ale mării
desigur o femeie
oceanul fiind femeia femeii în dezmăţ
vezi tu
eşti singurul de pe faţa pământului care m-ai cunoscut executând
ultraperfect
pentru jocul de amatori
cele 10 lovituri pe bara transversală ale lui baratki
apoi
am şi uitat locul unde se află stadionul
&
întreg neamul omenesc
de vreme ce băiatul meu îşi doreşte la vârsta de 13 ani
o maimuţă un cimpanzeu o gorilă
de care să aibă grijă precum bill clinton după monica
întotdeauna bill pleacă în tanzania
pentru a da o explicaţie biologică lucrurilor şi fiinţelor
vezi tu
în greaca veche despre care ne va vorbi bogdan
il principe
& liiceanu
deşi în cultura română
nu există loc de iluzii
fascinat de renunţarea celor sus pomeniţi
postmodernismul înseamnă un fel de pomelnic pe care târziu
mult prea târziu
oamenii culţi au înţeles despre
ce fel de vorbire ar fi aflat
stâncile de la meteora
dacă am fi urcat în acelaşi lift
cu umberto eco
pentru care
vezi tu
&
prefăcându-mă că tu &
dându-ţi întâietatea cuvenită
înţelegi mai bine decât mine
lucrurile şi fiinţele
eu care am putut să te adaug provincialului pascal
de vreme ce obama i-a transmis
soţiei mele
geniului ei de când m-a învins pe mine prin cioran
obamacare
alese e-mailuri din etiopia
neavând curajul profetic de a înfrunta lumea
ceea ce-l transformă într-un personaj divin
ştiind că într-o zi
se va sfârşi lumea
&
mai ales pentru a nu se sfârşi lumea noastră
nici nu a încercat
a se apropia de
CHIVOT
obama nemurind
pare mereu că linge o îngheţată roz-albă
deşi nu cred că iubeşte la nebunie nici nu afost la socola
pink floyd
john lennon
mozart din simphony no 40
CUM SĂ DISCUŢI DESPRE MOZART
nu există răspuns la perversiunea lui forman
atât de mult l-am iubit
preşedintele teleportat deja pe marte al americii
ştie mai multe despre pământenii care am mai rămas printre lucruri
pentru a da o explicaţie nefericită oximoronului de azi
dragul meu prieten
MAI BUN DECÂT PASCAL
răspunsul meu
METAFIZIC
mai întârzie o clipă
eu locuind mai mult printre păsări moluşte maimuţe
eu
care am murit pentru patriarhul constantinopulului chiar ecumenic fiind
îţi adresez cele mai sincere urări
pe care
desigur că le merită şi chomsky
pentru care eu am avut o mie şi una sau 888 de mii de întrebări
cifra perfectă
dintre borges nazism &
DOMNUL DUMNEZEU

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a câştigat Roosevelt, radioul era canalul de comunicare. Kennedy a avut TV-ul. Obama a avut internetul. Pentru acest om, Donald Trump, calea a fost social media, manipularea pe Twitter.

citat din William Coupon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n
d
-
o
pe veci
românii au o expresie unică
în vecii vecilor
care nu există în aramaică
puterea morţii fiind ceea ce mă ţine în viaţă
pentru a-ţi da un răspuns
la întrebarea pentru care heidegger supremul
n-a găsit un răspuns
prea convenabil
tu
fiul meu mult prea iubit
ioan-cosmin
pentru care mă voi ruga să se roage pentru tine
de iosif
de acachie
să nu vină
SFÂRŞITUL
deşi
la şcoala unde mă mai duc pentru a vorbi despre raportul dintre S& P
or
sfârşitul a venit de infinite ori
&
nu am murit
foarte neconvenabil după părerea lui hamlet
care ar fi pus mâna pe sabie
de fapt
shakespeare chiar asta înseamnă
a pune mâna pe sabie
bunicul lui a contribuit la eliberarea britaniei
dar
nu despre sat/ asat /din sanscrită
up-on-avon
satul lui shakespeare
puţin nepoliticos
cum ne explica
acum mii & mii de ani
liiceanu
cum se ajunge
în casa fiinţei
fiule
shakespeare nu a avut o casă a lui
decât în timpul vieţii părinţilor părinţilor lui
lecturile din shakespeare
lasă pământul mut
precum
după chaplin
englez fiind
izgonit din iu. es. e/usa versiunea bloomberg
chaplin
trimis la dezvăţul porumbului de sine însuşi tocmai în elveţia
ţaţa banilor
ultra-perfectă
bloomberg
fiind gerunziul absolut inventat de mine
tatăl tău
fiul meu
pentru a mă regăsi cu o secundă în plus
PRIN PUTEREA NUMELUI
acasă
ce înseamnă acasă l-ar fi întrebat liiceanu
pe heidegger
bogdan nu este descălecătorul
fbi
cia
tatăl tău
fiule
duhul lui
de dincolo de lumi venind
ca şi cum
intangibil
fiind
ioan alexandru a primit un şut în cur
din partea lui heidegger
ca din partea lui dumnezeu
asat/ de / sat/
ceea ce înseamnă faptul de a sta
faţă către faţă
ioan & ioan
numele înaintemergător
al poporului român
cum ar spune
într-o
mie de cuvinte
petre ţuţea
uneori
DUMNEZEU
se mai supără pe noi
şi-i/ şi-oi
ioi
ar spune raluca moartă pentru mine
unică declaraţie de dragoste
don
domn
DUMNEZEU
rostit de bunicul meu
fochist
pe trenuri
între giurgiu-bucureşti
precum tatăl lui rilke
tatăl lui rilke
neaducând acasă
ştiuci de un metru la revărsarea dunării
am mai şi scris despre asta
asat /satul meu în care mihăiţă
prietenul perfect
învins de mine
dinspre ora 23 înspre 6 dimineaţă
ajuns colonel –colonel î
n poliţia română
î/
â
/
Acesta Acesta Acesta Acesta
este bagajul tău
borges mult prea puţin pentru islam
prea mult
&
deloc
îl vom înmormânta cum se cuvine şi pe delon
din
rocco şi fraţii săi
prealumit precum bunicul greceanu
lumea din satul lui
numindu-l mai mult
greuceanu
greci fiind părinţii lui
necunoscuţi de homer
elisabeta
femeia lui
cea mai frumoasă fată
urcând viermii de mătasă cu băţul
după tradiţie o străveche a tesutului dinspre china
remus învins de romulus
grave întrebări despre întemeierea lumii
cum să-ţi spun eu sunt tatăl tău
nu invers
de patru ori patru aşi nicio cacealma
întreabă-i pe messi maradona
argentina fost-a dinainte
înde
ei
cel mai greu penalty
pentru shakeaspeare executat de tine cel care vine
musulmanii au scos sabia
desigur dar nu foarte sigur
un străbunic al tău urmaş al lui mahommed
precum
SIRFA
nichita n-avea niciun prieten în bucureşti
în cişmigiu dormea pe bănci
nu & brătianu
băiaşu
băiataşuromân din calea nucilor plantaţi din bunătatea lui eugen ionesco
emil
tu l-ai cunoscut & el te-a iubit mai mult decât pe roxana
nenevasta lui
numerotând
precum seminariştii greşalele noastre
pentru a ne duce pe noi în ispită
shakespeare nu a fost ispitit
ci omorât
CEI CARE VOR MAI FI FIIND
DACĂ AŞ AVEA O PUTERE
aş inventa o altă putere
umberto eco
aidoma pronunţat în limba lui
î
ntr-un fel de neolatină
ca şi cum am zice-n
neozeelandeză
limba criminalului hakka
destrămatără evropa vorba haia
decan al ţării româneşti
mircea cărtărescu de faţă
fiind
la emisiunea despre supernanny & ioana
nu ioana lui
irina din supernanny
cum va fi ajuns irina lu petrea
in the new
old black
atât
de
într-atât
old black
CEEA CE SPUN SĂ SE ÎNŢELEAGĂ O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA
CUVINTELE
de
dragoste
mai
ales
introduc
fiinţa în lume
indiencele din filmele mele
au vocea percutantă
naarghita falus
fără de care viaţa pe pământ
nu are ce căuta
amita boshe
murise cu o săptămână înainte
de a vorbi cu profesorul meu de istoria religiilor
ajuns
preot greco-catolic
după cei patru ani la oxford
fiul lui vorbind despre immanuel kant
în toate limbile pământului via hong kong or despre rsi
richard numele lui de neînvins printre învingători
n-a prea avut ce prea să –mi aducă aminte
după condamnarea la moarte
despre sergiu al. george
singurul român care a depăşit frigul comunismului
c'est-a-dire
prietenul meu
care la o adică şi-a riscat zecele
înotând prin marea neagră
marea moartă
profesor de propedeutică la o universitate din texas
preşedintele trump va păşi azi
sfinte părinte iosif
amiral peste toţi amiralii
s-au rugat să te rogi
trump
putin
nebunul din coreea
un fel de joacă a lui yorick
pe când hamlet nu exista
ori spaţiul cosmic ptolemeu
CUM AR FI SPUS ŢUŢEA DESPRE CIORANI
care ar fi fost ultimele cuvinte ale lui hamlet
hamlet
însemnă săgeată
nu tăcere
vei conversa
îndelung pentru a-ţi echivala studiile
cu trump
umil
preşedente iu. es. ei
ti-o spun io
un altfel de ioan es. pop
după ioan alexandru
cel mai mare poet al planetei
născut din cartof
poemul lui cristofor columb interpretat de vangelis
ai ascultat vreodată cum ţâşnesc florile cartofului precum ţâţele
pământul se numeşte america
aveţi ce discuta
la o adică
ştii
mai multă greacă & decât obama ori fukuyama
cursul tău de propedeutică la care vor asista
trump şi obama
va mişca pământul
uşor-uşurel
dinspre un moldo-ardelean-dobrogean ca mine
dinspre marin sorescu oltean perfect al lui shakespeare
călătorind în cea mai perfectă căruţă din lume
or
nici eu nici fiul meu
NU PREA CREDEM ÎN ACEASTĂ LUME

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajuns preşedinte al SUA printr-un accident al istoriei şi neavând calităţi excepţionale prin care să rămână în istorie, Donald Trump va rămâne, totuşi, în istorie ca omul care a ridicat ziduri, între care un zid uriaş la graniţa cu Mexicul, deşi SUA nu sunt atacate de popoare barbare migratoare, ca China în antichitate. Trump e atât de megaloman şi de rupt de realitate încât, dacă se spune că Marele Zid Chinezesc se vede de pe lună, el vrea ca "Zidul lui Trump" să se vadă de pe Marte.

George Budoi în Reflecţii (15 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barack Obama - Nobel pentru... război

Se va-mplini curând un an
De când e preşedinte el;
Pentru Irak şi-Afganistan
Primit-a premiul Nobel?!

epigramă de Mircea Micle (16 decembrie 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unuia ca tine

Nu sunt erou, dar nici vreaun vagabond,
Nu am iubit şi nici n-am fost iubit...
Mereu fost-am îndrăgostit,
Când prea roşcat, brunet, sau poate blond.

Nu am cules doar o singură floare,
Nu m-am oprit doar la frumos şi blând;
Ori mult am mers, ori mult prea stând,
Am cunoscut şi dulci şi-amare.

N-am fost vreun prototip care să-l placi,
Dorit, de nepătruns, fără s-aleg...
Tot de isteţ pe cât am fost de bleg,
Printre bogaţi şi printre săraci.

N-am fost văpaie, dar nici un invizibil
Şi am trecut prin vieţile a mulţi...
Lipsit fiind, le-am dat tot la avuţi
Văzut ca-nflăcărat, sau impasibil.

Nu sunt iubirea cuiva, cum n-am iubire...
Nu caut să mă vezi, sau să mă şterg.
Nu stau... dar poate nici nu merg,
La fel ca toţi şi unic prin trăire.

Mă poţi cunoaşte dacă te uiţi în tine.
Sunt genul cel iubit şi cel respins...
Pe cât de intangibil, cât cuprins,
Ascuns, sau la vedere, întru sine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un ţel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le ştiu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puţin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esenţa plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare dezamăgire pentru omenire

Fireşte că am să plec şi eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toţi prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârşit dimineţile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogaţii care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaştii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama şi tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puţin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopţile mele-nstelate.
Oamenii, mai puţin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viaţă
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.

N-am învăţat nimic toată viaţa
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
şi m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate şi prea târziu lucid
şi-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Şi mi-e ruşine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moscovium

încercasem să psihanalizez visul de astă-noapte
înţelesesem structura moscovium-lui& tata-şi ieşise din minţi
fotonii din cuvintele lui
mai
iluminau puţina viaţă
printre pământeni
în care
nu mai credeam
cum nu mai credeam nici în vorbele episcopului ignatie
a cărui predică de la maglavit
îl chema pe moş petrache lupu
în greaca paleologă
mă trezisem cu greu o zi plină
un text dumnezeiesc despre trump
cum a inventat el jobul la o cafea foarte amară
mâna dreaptă nerefuzată de nimeni
piatra asteroidului
privirea geloasă a femeii ne-
cartea lui jung despre un om palid
pe bicicleta electric africanii se dau pe huruiuşca spre copou
pe bicicleta electrică se aştern rândurile lui eliade pentru jung
descifrând semnificaţia visului tresăltând cu mâinile streaşină
pradesh
andreea şi-a imaginat o partidă de sex cu mine pe kilimanjaro
prea târziu mă trezisem şi păcatul fusese mărturisit
adunând scame pe un culoar imens de la strămoşi
aici se moare puţin
măsurând forţa
celui de-al o sută şaisprezecelea element
care sunt în melancolie pură contemplând cu ochiul liber
supernovele apărând albăstriu infraroşu dispărând dinspre golia
înspre masoneria de grad foarte albastru
sadoveanu & zaharia stancu
via cu botniţă
desculţ
via ghiurghiulie care nu mai este
cuvintele mele
moscovium-ul
despre care –i vorbea
tata mamei
visul ciudat al andreei de pe kilimanjaro
cu mine ningând schimbare de perspectivă canon
medicinişti de culoare pentru zăpezi leonine huruişca spre copou
& cine e andreea
& cine sunt în calitate de al 116-lea element al materiei vii
gustul prea puţin descriptiv al ny
eva prelungindu-şi viaţa prin joc
nadal federer del potro patagonia borges vizitată prea puţin ever
dune vii de nisip & acest vis
abstract dedicat mie însumi
în abis

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu ştiu; poate... Printre ele s-a numărat şi blondina noastră micuţă, Maria. Ceea ce ştiu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut şanse, eşti drăguţă... Tu, Maria sau alta. Dar aşa...
Sonya: Aşa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu ştiu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poţi schimba ceva.
Lucian: Nu înţeleg...
Sonya: Dacă tot o iubeşti atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că şi ea te iubeşte pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu ştiu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubeşte. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândeşte mereu la tine, atât de mult, încât vorbeşte şi noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubeşte, e singura explicaţie.
Lucian: Posibil... N-aş putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să ştii dacă te iubeşte sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găseşti jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauţi în timp ce ea nu este în cameră; îl ţine întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu ştie de existenţa jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuieşti?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluţie pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te linişti, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăşi împreună cu ei; aţi stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu spus e iubire

pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puţin eu

nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgăriţe care ştie vorbi omeneşte
din spatele meu diavolul pus la patru ace şi slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorinţa pentru bine şi rău înmulţeşte

apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
poveşti despre dumnezeii vechi şi cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi

ca un dans nemaivăzut şi pe care nu oricine poate să-l preţuiască
ah ce păr ai iubito şi ce zâmbet dimineaţa mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viaţa iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu şi pentru dragostea mea

ce mă face să plec ca de la o casă pustie
fără să-mi iau rămas bun merinde schimburi sau traista cu pâine
dintre toţi cei care au plătit pentru faimă cine-i mai ştie
singur mă ridic pe cadavrele zilei de mâine

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o posibilă întâlnire cu mama

locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama şi
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
şi ca o consecinţă a indiferenţei
m-a privit drept în ochi
apoi a râs

doar atât...

unii ar putea crede că sunt nebun
şi că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea
pentru a face impresie

oare de ce trebuie să fie mereu o regulă
doar pentru cei care rămân
umbre printre lucruri...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani(vers)are

iarăşi demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi ştirbeşte noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deşi cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l ştiu
am venit dintr-o lume
ce-şi trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci şi suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea

am venit prea târziu
deşi cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orişice eu v-aş spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulţi mor legume
prea puţini flori albastre...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi bărbaţi care îmi întâlnesc soţia conchid rapid că ea este remarcabilă. Au dreptate în această privinţă. Ea este inteligentă, spirituală şi întru totul fermecătoare. Adesea, după ce participă alături de ea într-un proiect sau într-o acţiune, oamenii se apropie de mine să îmi spună despre efectul acestei colaborări: "ştii, Barack, eşti nemaipomenit, dar soţia ta, wow!".

citat din Barack Obama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,
deşi nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aş întâlni vreodată în vis
te-aş întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
şi atât de natural,
mi-ai întins braţele ca să mă ocroteşti,
deşi, ştiai precis,
că n-o să mă poţi atinge...
că n-o să mă poţi atinge atunci...
şi... niciodată!

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Totuşi, mă ierţi, cu adevărat?
Lucian: Sigur! N-ai înţeles încă? Te-am iertat deci, deşi ceea ce ai spus rămâne, nimic nu poate schimba acest lucru şi sper să înţelegi că m-a durut foarte mult. Încă mă doare, dar nu contează. Nu vreau să mă mai gândesc. Ce-a fost, a fost, trebuie să uităm. Timpul merge înainte, nu se opreşte-n loc, iar înapoi nu se întoarce. Trebuie să privim spre ce va fi de acum încolo.
Lia: Şi ce va fi? Vei reveni acum printre noi?
Lucian: Aşa, brusc?! Uff... Nu se poate. Mi-e greu, dar am să în-cerc. Cred că da, voi reveni în cele din urmă. De ajuns cu separările inutile! După şase luni, m-am săturat de singurătate!
Lia: Deci, chiar nu eşti supărat, deloc?
Lucian: Nu! Şi te rog să nu mai vorbim despre asta. Eu sunt dispus să uit totul. De fapt, am şi uitat deja. Putem pretinde că nu s-a întâmplat nimic, niciodată. Te-aş ruga să gândeşti şi tu la fel. Să ştergem totul cu buretele. S-o luăm de la început.
Lia: Am să încerc, dar nu-i aşa uşor. Rămân cele şase luni, care nu pot fi şterse cu buretele; e jumătate din perioada care a fost stabilită pentru această misiune pe planeta Proxima... În orice caz, îţi mulţumesc. Acum pot fi liniştită, dacă ştiu de la tine că m-ai iertat. Înseamnă foarte mult pentru mine. Dar eşti sigur că...
Lucian: Da, sunt foarte sigur. Te rog încă o dată, nu vreau să vorbim despre asta! Dacă tot ai venit până aici, să vorbim despre altceva, orice altceva. Ar fi mult mai plăcut.
Lia: Bine. Doream doar să mă asigur...
Lucian: Poţi fi foarte sigură! Te rog...
Lia: Da, bine. Am înţeles. Nu mai vorbim despre asta, pentru că nu-ţi face plăcere. Nici mie.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul

astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au aşezat în juru-mi şi am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde şi o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
şi le-am măsurat cosiţele
până când ele şi toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărşăluiau prin viaţa-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om şi un poem nu este egal cu un om şi cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
şi se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ţi s-a oprit în gene şi nu mai poate înainta decât exact aşa cum spune un mare campion escaladând un muşuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile îşi fac provizii pentru suflet
te odihneşti puţin
îţi tragi sufletul la perfectul simplu
pentru a nu fi uitată vechimea descălecării de pe cal a legiunii a cincea
EBRAICA
dar dacă nu au venit să ne păzească pe cai
dacă au venitără pe jos şi dacă nu au venit să ne păzească deloc
ci au venit mai curând să ne fure
istoricii au anumite documente ştim asta noi ştim asta
şi uneori la lumina stelelor din adolescenţă scoatem la iveală rezervele
de stilou
de parfum
de femeie
de cioburi
de inscripţii
de bello-dacico
ştim unde se află noi ştim unde se află
ni le-a arătat un imperiu când era o zi de retragere
într-o noapte de o mie de ani
eram cu şeherezada
nu-mi cereţi amănunte
eu aveam treabă cu felul în care ea îi compunea povestiri lui borges
marele sultan al literaturii care voia s-o decapiteze
de aceea eu viteaz pînă la călcîiul lui achile
m-am pus la pândă să-i fur capul şeherezadei pentru a nu-l lăsa patagonezilor
care nu se pricep decât la vite cum să le taie capul
un poem de borges este un poem de borges
o povestire a şeherezadei îţi dă dreptul să respiri
să inspiri futurist ca madonna ori ca la maglavit
eu nu ştiu de fapt cum se respiră la maglavit
cred că mai curând îţi ţii respiraţia
te faci una cu pământul
DUMNEZEU INTRĂ ÎN TINE
PE LOCUL RĂMAS GOL ÎNTRE TINE ŞI LUME
SE CLĂDEŞTE O BISERICĂ
o mănastire de pomenire cum n-a mai fost altă
era o noapte de vară şi mi se ceruse să rescriu istoria lumii
prietenii mei se aşezară-n cerc
eu i-am aşezat în sferă
apoi în cer
ei m-au izbit de pământ cu o critică literară
eu m-am şers pe mâini cu prosopul pe care mi l-a aruncat shakespeare
îndrăgostit de regină aşa cum scrie în volumul 33 de mii din shakespearologie
aşa spun şi eu
prosopul acela e divin
e al unui mare boxer
am observat că în pauze mohammed ali îl utiliza
pentru satisfacţia publicului în delir
ceea ce m-a marcat pe mine a fost antrenamentul lui dintr-o pădure de sequoia
a tăiat copaci şi a câştigat atât de multe titluri mondiale
mărturisesc că am fost un pic invidios n-am fost niciodată în ring
să mă bat cu el şi să-i fur toporul cu care a defrişat o pădure de seqouia
ce-aş fi făcut cu atâta verdeaţă aş fi scris o ce-aş mai fi scris viitorul
sunt inventatorul poemelor gen sequoia
homer nu s-a plimbat niciodată printr-o astfel de pădure lunatecă
nu era orb
noi suntem chiorii lui
îl citim şi nu-l vedem bine
ne trebuie un telescop cel mai perfect telescop
cu mult peste puterea sistemului solar
numai aşa am putea înţelege cu adevărat cum se văd
de dincolo de sistemul solar
profeţii
nu-i mai enumăr
vocea lor metalică străbate undele gamma
şi sparge dronele amplasate pe direcţia atomică a sufletului
mi-e foarte dor de ceva
de un singur lucru poate insuficient definit
o definiţie a luminii în poezie încă nu există
lumina emanată de vocale şi de consoane dintr-un poem transmodernist
n-a ajuns la noi
consoana s consoana z şi alte consoane specifice planetei ori sateliţilor de pe saturn şi de pe jupiter adevărata muzică a sferelor descrisă de pitagora în singura carte scrisă de el după întoaercerea din egipt de printre caldei cartea se găseşte în anticariatul de pe lăpuşneanu
nu vă fie frică nu vă decapitează doar încetineşte moartea tehuie
apoi mai îmi este dor de ceva foarte bine definit
o vorbire dintre umberto eco şi borges până înspre ora cinci dimineaţa
despre starea infinită a naraţiunii de fum
şeherezada mă iubeşte
m-a luat de mână
mi-a pus palma în palma ei dumnezeie
mi-a dus mâna înspre chip
chip de carne de lut oase vibrând de dorinţă
m-a rugat să nu-i tai capul s-o mai iert
nu sunt eu sultanul ei
ci doar efemerul năprasnicul ei vis despre mine
şi eu o iubesc
pentru ea numai pentru ea am citit toate bibliotecile lumii
atât

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Syria

acum o să scrii despre drumurile şerpuitoare
pe care merg ambulanţele înspre locul accidentelor
// tot ce faci tu cu dorinţele tale te priveşte //
există momente mai puţin cunoscute despre care istoricii nu vorbesc / asta ca sa nu ne înspăimânte
prea mult dorinţele noastre obsesive de a fi bine /dar nu este bine
îngerii nu ţi-au spus niciodata asta
în zonele controlate de armată nu e bine să intri
acolo doar copii nevinovaţi ai syriei îşi pleacă piepturile lor
mici de pasăre / dar simţi şi tu jugul foamei şi al trădării
camera este goală

//
dragostea a dispărut din ea / ieri a fost ziua scrisului de mână
şi ai scris cu ambele mâini: nu există dreptate - acest truism
pe care istoricii încearcă să-l ascundă în cărţile lor mari şi groase
mâinile le-ai unit apoi învârtind starea de nelinişte într-un carusel
acolo toţi morţii te aşteaptă să le spui: aşa va fi în viitor
aici unde oraşele lumii continuă să urce în trepte
ca şi cum ar fi animalele grase şi multe dintr-o ierarhie bătându-se pentru o halcă de carne în care
nimeni
//
nici măcar tu nu ai vreun cuvânt de spus

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!